Prăbușirea în banal

 Prăbușirea în banal este dată de furia cu care se falsifică realitatea de cei implicați în derularea evenimentelor, pentru a fi distrasă atenția oamenilor de la faptele reale, așa cum ele s-au petrecut.
Apar tot felul de tanti și de nene care ne povestesc cât de modești erau nomenklaturiștii, cât de umani erau ei și cât de inocenți erau, drept care trebuie priviți cu alți ochi, compătimiți și admirați, deși realitatea era cu totul alta, căci nomenklaturiștii au beneficiat de toate facilitățile pe care le oferea sistemul comunist și au profitat din plin de pozițiile lor pentru a duce o viață de huzur, în timp ce poporul suferea de foame și de frig.
Prăbușirea în banal este dată de atitudinea pe care o au oamenii față de marile momente ale istoriei lor, căci minimalizând Unirea de la 1918 și ocolirea sărbătoririi cu fast a centenarului la 2018 arată exact că prăbușirea în banal s-a produs, cum an de ani demitizarea Revoluției Române din 22 Decembrie 1989 este tot rezultatul acestui nefericit mod de abordare, în care cel mai important moment al istoriei noastre este trecut în tăcere sau pus într-o astfel de lumină că mulți oameni pleacă privirile în pământ spre a se rușina, în loc să privească cu mândrie spre momentul de cotitură al istoriei noastre, căci desprinderea de comunism nu ar fi avut loc în vecii-vecilor fără zilele fierbinți ale Revoluției Române și fără tributul de sânge plătit de tineri în acele zile frumoase de decembrie, zile ca de primăvară.
Ion CARAMITRU: - Mircea, fă-te că faci și tu ceva!

(22 decembrie 2024)

Ăștia suntem, atât putem!

Aseară 31 octombrie 2024, la sala ROSETTI din casa Poporului, am asistat la confruntarea dintre susținătorii candidaților la alegerile prezidențiale din acest an. Urmărind emisiunea, mi-am adus aminte de vremurile copilăriei mele, când ieșeau mahalagioaicele pe malul șanțului și se bălăcăreau, aruncându-și vorbe grele și ridicându-și fustele pentru a-și bate fundul sau păsăricile. Aseară:

- s-au spus vorbe grele,

- s-au aruncat acuzații,

- s-a dat dovadă de proastă creștere,

- fiecare și-a arătat micimea caracterului,

- a fost dată măsura lipsei de educație.

M-am gândit să-i iau pe susținători unul câte unul și să discut despre ei, dar toți s-au comportat mizerabil pentru că:

- nu răspundeau la întrebări,

- vorbeau cu mult decât timpul alocat,

- vorbeau unul peste altul ca la bâlci,

- foloseau acuze fără a aduce dovezi,

- foloseau un vocabular reprobabil.

Dacă voi da note acestor susținători, aceste note sunt:

Sanda NICOLA primește nota 3(trei) pentru vorbărie goală și zbucium inutil.

Dumitru BORȚUN primește nota 5(cinci) pentru poticneli și încercări nereușite de a argumenta.

Dominic FRITZ primește nota 7(șapte) pentru frumusețea și precizia discursului

Ionuț MOȘTEANU primește nota 4(patru) pentru că se repetă și nu vine cu lucruri noi.

Mircea DINESCU primește nota 6(șase) că a fost în afara problematicii și se credea la el la Cetate.

Robert SIGHIARTĂU primește nota 2(doi) că este un om rău care demolează și nu construiește.

Mihai TUDOSE primește nota nouă 4(patru) că nu se înțelege nimic din ceea ce zice.

Lucian ROMAȘCANU primește nota 5(cinci) că are un calm aproape englezesc când prestează.

Cu greu i-a stăpânit Mihai GÂDEA pe acești susținători agresivi, obraznici, indisciplinați și violenți în limbaj, de parcă eu eram plătit să le ascult prostiile pe care le debitau, în loc să mă lămurească despre calitățile candidatului lor, ei se canalizau să demonstreze cât de răi sunt ceilalți.

(01 noiembrie 2024)

5.000 cântăreți de folclor: Cristian GEACU CĂTĂROIU

 

Despre lăutarul de geniu Cristian GEACU CĂTĂROIU am aflat când am urmărit la o televiziune Festivalul tarafurilor de la Tismana. A fost o revelație, căci acesta are o voce de bărbat adevărat, este un violonist de mare talent și ceea ce cântă i se potrivește de minune.

Aoleu, fir-aș al dracu’

Aseară pe vremea cinii

Bărbatul meu nu este mort

Cine n-are ibovnică

Colindai vâlceaua toată

Cum Doamne să mai trăiești

Dacă n-aș avea copii

De ce ai plecat, Gheorghiță, din sat?

De mic rămăsei sărac

La Tismana-ntr-o grădină

Mai treci neică și tu dealul

Nu mi-e necaz că trăiesc

Pentr-o mândră care-mi place

Pupa-ți-aș coama, bălan

Revolver cu șapte focuri

Sârba ca la Gorj

Sârba ca la Tismana

Spune, spune, moș bătrân

Mi-a plăcut la Cristian GEACU CĂTĂROIU cum a cântat cântecul Bărbatul meu nu este mort, cântec pe care l-am ascultat de cel puțin 30 de ori pentru a-i pătrunde toate nuanțele. Cristian GEACU CĂTĂROIU știe că țină ritmul și să respire astfel încât toate cuvintele se înțeleg și sunt rostite cu toate sunetele. Am găsit din întâmplare pe Youtube participarea lui Cristian GEACU CĂTĂROIU la concursul Vedeta populară de pe TVR și deși el a cântat superb, modul lui de a interpreta cântecul De mic rămăsei sărac, am avut surpriza să văd comportamentul jalnic al juriului și nu mă așteptam ca nici Grigore LEȘE, nici Niculina STOICAN, nici Cornelia REDNIC, nici Elise STAN să se hlizească aiurea-n tramvai, deși cântecul este încărcat de dramatism, iar Cristian GEACU CĂTĂROIU interpreta și se și acompania.

(14 februarie 2024)

Horia BRENCIU, un saltimbanc stupid

N-aș fi scris niciodată despre acest Horia BRENCIU, despre care aveam deja o părere foarte, foarte proastă, dacă nu aș fi văzut un clip în care el era invitatul poetului Mircea DINESCU și cânta Constantin LĂTĂREȚU cântecul Bărbatul meu nu este mort. Horia BRENCIU, râdea aiurea, iar gesturile lui arăta că nu și-a depășit statutul de saltimbanc stupid, deși poetul i-a atras atenția că e vorba de un cântec trist. Este îngrozitor să-ți pierzi controlul și să ai un comportament inadecvat. Și așa acest Horia BRENCIU nu valora nici cât o ceapă degerată, dar acum a scăzut sub zero.

(09 octombrie 2023)

De ce nu citește lumea poezie?

Poezia este ceva frumos sau ar trebui să fie ceva frumos, dacă cel ce o scrie, adică poetul, este un om cu har și reușește să realizeze construcții care să ne impresioneze. Lumea nu mai citește poezii pentru că:

- nu are timp de așa ceva,

- Internetul i-a acaparat pe tineri,

- manelele sunt dominante,

- librăriile s-au împuținat,

- cărțile sunt scumpe,

- la școală se memorează rezumate dictate,

- nu mai impresionează pe nimeni.

Frumusețea poeziilor există și cine are timp și răbdare să zăbovească asupra unei cărți de poezie modernă va fi plăcut impresionat de ceea ce găsește în filele cărții, numai că aceasta presupune o altfel de abordare a problemelor cotidiene în sensul că trebuie alocate minute bune dacă nu chiar ore bune, cititului, ca activitate în sine, aducătoare de beneficii pentru suflet și pentru minte și doar atât, ceea ce în societatea modernă nu este suficient. Cartea electronică este un paleativ, care nu se substituie cărții tipărite, iar cititorul de pe tabletă în metrou sau în tramvai este total diferit de cititorul care stă în fotoliu și pe măsură ce citește, meditează asupra mesajului textului pe care l-a parcurs.

Poezia nu se citește nici în metrou, nici în tramvai, nici la comandă pentru a face pe plac profesorului care a identificat mituri, metafore sau alte construcții, crezând că el a pătruns în creuzetul creației și stăpânește gândurile poetului, ceea ce este fals, din punctul meu de vedere.

Pentru următoarele 3- 0 50 de ani, poezia nu are șanse mari să-și reia locul pe care l-a avut în secolul alXIX-lea și începutul de secol al XX-lea, pentru că timpul are acum cu totul alte valențe pentru destinatarul ei. Peste ani și ani, când omul modern va simți lipsa elementelor primordiale, se va apropia de poezie și va decoda noile înțelesuri, iar partea cea mai frumoasă a vieții din acel moment va începe, fără constrângerile din rezumatele stupide care trebuie să le recite elevii la examene acum pentru a promova, chiar dacă ei de pe poziția de ărestatori, nu înțeleg nicim, așa cum tot nimic nu înțeleg nici evaluatorii.


(18 septembrie 2023)

Mircea DINESCU mai vrea premiul NOBEL pentru literatură?

Pentru a fi luat în considerare la acordarea premiului NOBEL pentru ceva, trebuie îndeplinite câteva cerințe din care enumer aici:
- să ai operă valabilă,
- să fii cunoscut peste hotare,
- să te propună statul din care provii.
Dacă în cazul poetului Mircea DINESCU primele două cerințe sunt îndeplinite integral și fără discuții, chestia cu propunerea de către statul român este o mare problemă, mai ales după ce am văzut zisele lui Mircea DINESCU în compania moderatorului Ionuț CRISTACHE, exact la adresa celor care ar trebui să facă propunerea și să mai scrie și frumos despre poet. Nu prea cred că se va produce acest miracol, pentru că deși politicienii vorbesc despre înghițitul broaștelor râioase, ei nu uită și nici nu iartă, iar modul de a refuza la un politician este atât de elegant încât nici nu-ți dai seama când te-a trosnit cu ghioaga în cap, prin refuzul său, frumos ambalat.


(01 ianuarie 2023)

Români, spargeți gheața!

În toamna aceasta au fost acordate premiile NOBEL. Activitatea niciunui român trăitor în România, nici de această dată,  nu a fost încununată de un premiul NOBEL.
Nu a luat niciun român premiul NOBEL în fizică pentru că nu avem cercetare științifică în fizică. 
Nu a luat niciun român premiul NOBEL în  chimie pentru că nu avem cercetare științifică în chimie. 
Nu a luat niciun român premiul NOBEL în literatură pentru că se închipuie un nene să devină. 
Nu a luat niciun român premiul NOBEL în medicină pentru că nu avem cercetare științifică în medicină. 
Există o șansă. Ea trebuie cultivată. Ea se numește poetul Mircea DINESCU. Dacă se pornește munca sa de promovare în sferele unde se acordă premiul NOBEL, în cel mult doi ani, vom avea și noi un român laureat al premiului NOBEL.

Români, spargeți gheața!
Români, spargeți ghinionul!

(15 decembrie 2022)

De ce nu citesc românii?

Românii nu citesc pentru că:
- nu au ce citi,
- nu știu să citească, n-ar înțelege ce citesc,
- nu le folosește la nimic cititul,
- nu pun lecturi în farfurie copiilor,
- o carte e   mai scumpă ca 3 l de vin,
- nu au timp să citească,
- nu au gândul la carte,
- librăriile au fost transformate în crâșme,
- bibliotecile le sunt peste mână,
- scriitorii nu sunt cu poporul,
- editorii sunt lacomi,
- Internetul a demolat dictatura cărții tipărite.
Omul modern are la dispoziție alte mijloace de a se informa și de a se forma. Cine crede că statul în fotoliu cu o carte în brațe ca acum 100 de ani este soluția educării individului, face o dublă greșeală, căci editurile nu mai sunt ceea ce au fost și nici librăriile ticsite de cărți în rafturi nu mai există. Cititorul virtual are cu totul alte priorități. El nu mai iese în oraș să intre în librărie pentru a răsfoi cărți dintre care să aleagă cartea pe care o cumpără, o citește și apoi o pune în biblioteca personală.
Acum, oricine are Internet și se informează, fără a mai fi nevoie să meargă la bibliotecă să ia tomuri întregi să le răsfoiască pentru a găsi ceea ce-l interesează. Nici în cazul literaturii, lucrurile nu mai sunt ca acum 150 de ani. Cineva scrie o carte. Imediat se cumpără drepturile de autor și se face film care rulează fie în cinematografe, fie este difuzat pe Internet contra cost. Și cărție apar în format electronic și editorii sunt cei care stimulează astfel de abordări pentru a nu mai da bani tipografiilor. Doar în cazuri speciale, la cerere, se tipăresc cărți care sunt comandate și mai mult, sunt distribuite cu autografe de la autori, pentru a le crește valoarea și pentru a fi atractive.
În cazul nostru, adică în cazul românilor, oamenii sunt prea săraci. Dacă 2.000.000 de români au salariul minim și 3.000.000 au pensia minimă, este clar că 5.000.000 de români nu vor cumpăra în vecii-vecilor o carte de 40 de lei, care înseamnă 15 pâini sau 5 litri de lapte sau un kil de carne mai bună. Despre citit lucrurile sunt și mai clare. Un muncitor care se scoală la 5 dimineața și face naveta pentru a ajunge la 7,30 la muncă și ajunge acasă după ora 18,00 deja prăbușit de muncă, este imposibil să ridicăm pretenția ca acesta să mai și citească. Dacă mai are și lighioane pe acasă, sâmbăta și duminica mai bate și el un cui în ogradă, deci treaba cu cititul cade pur și simplu de la sine.
Orice categorie de indivizi luăm, inclusiv pe cei cu pensii nesimțite, să nu credem că dă peste ei dragostea de lecturi și nici patima de a avea în casă cărți pe care dacă nu le-au citit până acum, le vor citi cândva. Această categorie de indivizi au cu totul alte preocupări. Ei vor să cumpere mobile de prost gust, ei vor să cumpere tablouri scumpe, ei vor să facă excursii sofisticate, vor să mânânce bine, vor mașini scumpe, în niciun caz nu vor să-și mobileze creierele, mobilare care nu s-a produs în anii tinereții, în anii maturității și care cu siguranță nu se va mai produce niciodată în această viață.

Dacă eu mai citesc? Am făcut-o și o mai fac încă. Acum vreau să recitesc niște romane pe care le-am citit în tinerețe. Mai merg în librării la mine-n mahala, dar după titluri și după autori, n-aș da niciun leu pe cărți scrise de autori autohtoni, căci n-am nici bani de aruncat, nici timp de pierdut, din moment ce nu există un ghidaj prin televiziune și internet așa cum există rezumatele operelor care se cântă la ONB în limba italiană, care să mă determine să fac pasul decisiv, adică să cumpăr cartea și apoi s-o citesc.

(20 septembrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mircea DINESCU

Mircea DINESCU este poet.
Mircea DINESCU are 72 de ani.
Mircea DINESCU a apărut în studioul 4 al TVR în 22 Decembrie 1989.
Mircea DINESCU a fost un dizident autentic.
Mircea DINESCU a avut domiciliu forțat.
Mircea DINESCU a scris volumul Moartea citește ziarul, publicat în 1990.
Mircea DINESCU este cel mai mare poet al României.
Mircea DINESCU m-a dezamăgit că nu întreprinde nimic pentru ca statul român să-l recomande pentru premiul NOBEL pentru literatură, căci el este cel mai mare poet în viață al României din ultimii 40 de ani. Îl recomandă opera sa, originalitatea versului, metafora sa, vocea sa distinctă. Fiecare poem al lui Mircea DINESCU este o capodoperă în sine.

Pe Lucian BLAGA l-a lucrat un poet tot ardelean de-al lui, dar mediocru, care nu concepea ca BLAGA să spargă gheața cu NOBEL la români și i-a pus bețe-n roate, deși mărul de lângă drum rodea.

Lui Tudor ARGHEZI i s-a refuzat premiul NOBEL pe motive pe care nu le-am înțeles, deși Cântarea omului era ceva, dar poetul avea în spate o operă cu mult mai importantă decât ceea ce plăcea partidului.

Deși altul este tradus și-și dorește premiul NOBEL, totuși cel care-l merită poartă numele lui Mircea DINESCU, iar staul român ar face un gest reparatoriu pentru a-l propune pe el să ia premiul NOBEL, căci el are operă, este o voce și are activitate extraordinară prin ceea ce face la Cetate.

(23 iulie 2022)

1000- de oameni care m-au dezamăgit: Antonie SOLOMON

 Antonie SOLOMON este un fost primar al unui oraș oltenesc și un fost pușcăriaș, calități sau defecte care nu-l recomandau pe acest ins să scriu despre el. Dar din întâmplare am urmărit acum foarte, chiar foarte mulți ani o emisiune tv și era un miting electoral unde Antonie SOLOMON care era pe cai mari, depe poziția lui de om plin de zel față de stăpânul său, Traian BĂSESCU, a găsi nimerit să-l atace pe poetul Mircea DINESCU. M-a mirat foarte mult limbajul folosit și amenințările adresate unui simbol al Revoluției din Decembrie 1989, căci dacă Revoluție nu era, nici Antonie SOLOMON primar nu era.
M-a dezamăgit teribil Antonie SOLOMON prin modul în care a vorbit POETULUI-simbol, prin amenințările adresate acestuia. Nu mă miram deloc, pentru că era în fața celui care-l cârpise pe un puști, tot la un miting electoral și a dat-o-n bâlbă atunci când i s-a arătat filmul, dar apoi s-a repliat și a ieșit basma c urată.
Viața este perfidă. Mircea DINESCU tot marele poet este. Antonie SOLOMON este uitat de istorie și probabil nimeni nu-și mai amintește că a fost primar, căci nimeni nu-și aduce aminte să fi făcut ceva interesant de pe poziția sa.
Antonie SOLOMON este un traseist politic.
Antonie SOLOMON a fost membru PCR.
Antonie SOLOMON a activat în FSN.
Antonie SOLOMON a fost membru PSD.

Antonie SOLOMON a fost membru PDL.

Antonie SOLOMON a fost membru UNPR.

Antonie SOLOMON a fost membru PP-DD.

Antonie SOLOMON a fost membru PRO.

Antonie SOLOMON este membru PER.

Nu cred că dezamăgirea crește sau scade, dacă conchid că Antonie SOLOMON se călăuzește după principiul: unde-i bine, e de mine, căci altfel nu s-ar explica multele partide abordate. Nu am senzația că doctrina era cea care îl obseda pe Antonie SOLOMON și avea insomnii că nu se mai suprapun idealurile sale politice cu idologia partidului în care sălășuia, drept care, întâmplător, pleca spre alt partid, pentru a-și îndeplini visul, acela de a sluși doctrina, dar nu oricum, adică simplu membru, ci de pe o funcție mare.

(23 iunie 2022)

Andrei Nicolae GIREL, o mare speranță a folclorului dobrogean

Este o emisiune Vedeta populară la TVR1, care încearcă să promoveze tinere talente. Structura emisiunii este greșită, dar este o altă poveste. Juriul este comercial și nu am senzația că va impune ceva. Nici nu este contextul pentru așa ceva din moment ce emisiunile de folclor autentic sunt aproape inexistente, iar paznicii lor sunt și ei destul de neputincioși în fața tăvălugului de kitsch-uri.

La una dintre emisiunile din 2019 l-am văzut pe Andrei Nicolae GIREL un tânăr de 17 la acea vârstă, de fapt o voce de bărbat care mi-a reamintit de marii cântăreți cu voci baritonale din folclorul românesc. A interpretat cântecele Lângă apa Dunării și Plină e lumea de dor. Eu îi văd un mare viitor acestui tânăr căci vocea lui este specială. depinde numai de el unde va ajunge, căci doar dacă va munci și dacă-și va clădi un repertoriu care să-l definească, va ajunge departe.

(20 decembrie 2021)

Gabriel LIICEANU și Mircea DINESCU se războiesc

     Doi mari ai culturii românești, adică Gabriel LIICEANU și Mircea DINESCU au început războiul. 

Gabriel LIICEANU este un filosof și director al Editurii HUMANITAS.

Mircea DINESCU este un mare poet, definit prin opera sa originală, impunătoare și valoroasă.

Pe blogul meu am scris și despre Gabriel LIICEANU și despre Mircea DINESCU, având cuvinte de laudă pentru amândoi.

    Gabriel LIICEANU este un bărbat care în mai va face 79 de ani și dacă speranța de viață e de 90 de ani, el are la dispoziție cel puțin 11 ani pentru a realiza marea operă filosofică de care eu am certitudinea că este în stare, având în vedere că are publicate foarte multe eseuri în timp, dar care așteaptă să fie sudate într-un întreg, fără a fi luate în seamă acele abordări care sunt interesante pentru toți cei care vor să cunoască detalii despre filosof ca atitudine civică în societatea noastră frământată și bulversată.

    Mircea DINESCU este un bărbat care în noiembrie v a împlini 71 de ani. Dacă pornim de la ideea că o persoană de sex masculin nu depășește 90 de ani ca speranță de viață, în cei 20 de ani rămași ca fiind siguri, poetul are suficient timp de a se preocupa de a pune cap la cap opera și să ofere unei edituri spre publicare undeva la 20 de volume mari, copertate, exact așa cum am văzut eu în 1972 la Weimar într-o librărie opera lui GOETHE.

    Gabriel LIICEANU are abordări interesante despre viața din România de azi, despre unele personaje care au dat culoare acestei vieți, dar care s-au pierdut în fumul timpului. Nu am înțeles de ce filosoful a consumat importante resurse pentru a da atenție unor lucruri efemere. Am apreciat că el a făcut din editura sa un portstindard al calității și mă mândresc cu cititul prozatorului Radu PARASCHIVESCU, publicat acolo, scriitor extrem de interesant, chiar dacă am avut întrebări despre cartea cu povestea poveștilor publicată tot acolo și nu oricum ci în condiții grafice de excepție, chiar și în mai multe limbi.

    Mircea DINESCU este unul dintre poeții mei preferați, care are verb, are metaforă și știe să întoarcă fiecare cuvânt dându-i sens exact cum face sticlarul care ia ghemotocul incandescent și face din el artă pură sau dacă trebuie doar un simplu borcan de pus castraveți în oțet. Am avut ocazia să-l văd pe poet acolo la el la Cetate și am apreciat tot ce face el acolo, inclusiv borșul de pește servit la restaurantul său. Poetul are un comic al lui inconfundabil, iar poemele lui sunt recunoscute de la o poștă ca reprezentând un brand, ceea ce este foarte greu să se realizeze în ziua de azi, când lumea este copleșită de nimicuri.

    Ana BLANDIANA acum spre sfârșitul lunii acesteia va împlini 79 de ani. Femeile au o speranță de viață ceva mai mare și dacă eu iau în considerare 95 de ani, poeta are la dispoziție cel puțin 16 ani pentru a definitiva cele peste 30 de volume de poezii, într-o ediție cu volume masive, legate în piele bleumarin și scrise cu litere de aur, asemeni tuturor edițiilor de lux.

Nu am să înțeleg niciodată cum trei mari personalități ale culturii se pierd în nimicuri nesemnificative ale unui trecut pe care toată lumea dorește să-l dea uitării, nu pentru că ar fi jenant, ci doar pentru faptul că și ei și noi avem în față viitorul pe care trebuie să-l gestionăm cu scopul de a lăsa neamului românesc valori autentice fie că este vorba de poeme, fie că este vorba de un sistem filosofic original, fie că este vorba de a ridica un zid, fie că pur și simplu este vorba de a mătura o stradă. Fiecare trebuie să facă exact ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit să facă, fără a-și risipi inutil energiile, așa cum se întâmplă de câteva zile, când schimburi de mesaje arată că filosoful și poetul trăiesc în trecut, când de fapt trebuie urgent să se ocupe de operele lor, viitorimea așteptând în librării acele tomuri necesare culturii naționale.

(14 martie 2021)

Constantin LĂTĂREȚU, lăutarul adevărat

Pentru mine Constantin LĂTĂREȚU a fost o adevărată surpriză. L-am văzut la televizor când i se conferea un mare premiu la un festival. După aceea, l-am auzit răspunzând aiurea la întrebarea dacă între el, Constantin LĂTĂREȚU și marea cântăreață Maria LĂTĂREȚU este vreo legătură. Am urmărit evoluția acestui lăutar cu repertoriu bogat, care sunt sigur că are resurse de a întreține un eveniment, adică o nuntă sau un botez. El a fost invitat să cânte și La Cetate, la Mircea DINESCU.

Are o voce de tenor de înaltă clasă, dar acum este dificil să treacă să abordeze repertoriul  specific muzicii clasice.

Am văzut pe televizor un interviu al său, acum la maturitate, iar răspunsurile mi s-au părut pline de bun simț, Constantin LĂTĂREȚU știind că el există prin publicul lui.

El știe să cânte ceea ce place publicului pe care-l are. Nu-mi amintesc să fi fost implicat în vreun scandal, așa cum se întâmplă și prin lumea cântăreților de muzică populară, asimilați și ei showbiz-ului mioritic.

El are și un taraf. El cântă și la vioară. Este o adevărată sărbătoare când apare Constantin LĂTĂREȚU, lăutar care are talent, forță și respect față de meserie și față  de cei ce-l ascultă. Să exemplific, arătând că dacă cineva dorește să asculte și să se convingă, iată ce cântă el:

Geaba mă sculai de noapte 

Of şi aoleu  

Doamne, să nu mă omori 

La Tismana,- ntr-o gradina
Şi-o dau dracu’ de saltea 

Am ibovnică frumoasă 

Foaie verde maghiran.
Când eram fecior
Murgule,coamă frumoasă 
El are tot ce este necesar unui mare solist de muzică populară românească autentică. Este o prezență cu magnet la public pe scenă. Este muzical, are voce clară, puternică. Dicția lui este perfectă și are frazare excelentă. Este din Gorj și respectă cu sfințenie cerințele muzicale ale zonei.

(15 februarie 2019)

Elena UDREA cea din vremurile bune

Omniprezenta Elena UDREA poposea și în paginile revistelor. Mi-a atras atenția setul de poze din  revista Plai cu boi, vol. 2, nr. 11, 2009, unde chiar dacă era o revistă de umor, având în vedere tirajul și apetența cititorilor spre ironie și bășcălie, îi convenea blondei de la Cotroceni de minune să se lăfăie nu numai pe copertă, dar și în paginile revistei.

Ce vremuri! Ce viață! Ce și-a dorit a avut. De aceea Elena UDREA nu regretă nimic. Ceea ce cred că regretă totuși este faptul că nu și-a publicat operele complete, nu jurnalul, în ediție de masă și nu a obigat pe PDL-iști să memoreze citate din acele volume și să le declame cu tot felul de ocazii.
Nimeni nu are cum să uite pozele lui Elena UDREA când se trudea să semene cu Jacqueline KENNEDY, Eva PERON, Madonna, Cleopatra sau cu Margaret THACHER. 

(14 decembrie 2018)

O altă emisiune penibilă de folclor pe TVR1

Duminica seara, când toată lumea ar vrea să vadă un film de acțiune, american săzicem cu Bruce Willis sau cu Sylvester Stallone sau cu Jason Statham sau cu Nicolas Cage sau cu Robert De Niro sau cu Morgan Freeman sau cu Vin Diesel, ca un blestem, trebuie s-o suport pe gureșa prezentatoare cu rostorile ei lungi, banale, penibile la emisiunea care se screme să nască în final o ceva populară, în care fiecare interpret-concurent are  de parcus niște probe, pe care le consider neconlcudente. Nici despre juriu nu am a spune niște elogii pentru că am motivele mele, pe care repertoriul respectivilor și aparițiile lor cu caracter inflaționist, banal, șușanelistic, făcăturistic mă determină să am rezerve. Unii sunt implicați în scadaluri cu frați de sânge, alții cântă despre băutură, alții domină emisiuni modeste vorbind prea mult.  Numai Poetul  reprezintă acolo artă autentică. Mai sunt niște măscărici care prin intreruperiele cântecelor cu aiurelile lor generează discontinuități absolut supărătoare. Toată tărășenia îmi aduce aminte de vremurile în care la ore de maximă audiență apărea cu pastilele lui penibile un dramaturgaș de mă enerva și-mi strica sâmbetele, cât a durat mandatul unui prezident șters, mămăligos și oarecare.

Sper să se termine o dată și această emisiune în format prăfuit, așa cum este aia cu o dată-n viață când de fapt apar unii de nenumărate ori în viață, de te apucă plânsul. Acum am explicația de ce TVR este în picaj. Cu asemenea emisiuni nici nu are cum să fie altfel.

(07 noiembrie 2017)

Câteva ore la Cetate la maestrul Mircea DINESCU

Pe marele nostru poet Mircea DINESCU l-am urmărit dintotdeauna, căci versurile lui sunt altceva decât ceea ce știam noi în peisajul poeziei moderne. Are ceva aparte poezia lui Mircea DINESCU, o altfel de metafpră, un altfel de ritm, o altfel de muzicalitate a strofei. Cine citește ceva mai multă poezie a poetului Mircea DINESCU, va reuși să-l recunoască dintr-o mile de alți poeți cărora li s-ar citi din operă deodată cu un poem al acestuia. 

M-a impresionat toată perioada de dinainte de 1989 când el a fost o altfel de voce, comparativ cu ceilalți scriitori înrolați în regimentul de slujitori ai dictaturii ceaușiste, ca să nu spun lăudători și slugi ale dictatorului.

M-a impresionat prima apariție în studioul 4 al TVR a poetului Mircea DINESCU cu celebra sa îmbrăcăminte, când emoționat rostea acele memorabile cuvinte, care marcau un nou început pentru tot poporul, căci în acele zile oamenii au crezut în revoluție și în viitorul libertății noastre.

M-a impresionat când poetul Mircea DINESCU a avut o reacție demnă în momentul în care un primar l-a arătat cu degetul promițând alungarea poetului, iar prezidentul s-a lăsat curățat pe pantaloni de o slugă, fără a avea o reacție când unul dintre cei mai mari poeți ai neamului era pus la zid de un ins care s-a dovedit a fi făptuit rele pentru care a stat la pușcărie.

Poetul Mircea DINESCU este o personalitate complexă și colaborarea la Academia Cațavencu sau editarea revistei Plai cu Boi, dar și publicarea de versuri de o delicatețe răscolitoare, arată că drumul său este tot mai strălucitor, iar valoarea sa are cote inimaginabil de înalte.

Mi-am dorit să ajung la Cetate, acolo unde poetul are un locșor al lui. Azi 06 septembrie 2017 am ajuns pentru câteva lore acolo. Dumnezeu a vrut ca eu să am posibilitatea să-l văd pe poetul Mircea DINESCU, să dau mâna cu el și să schimb câteva cuvinte cu el. Mircea DINESCU este un spirit mai înalt decât un munte. Este un om. este acel om pe care îl simțim din poezia lui, este artistul care știe să fie și sus, dar știe să se coboare și la nivelul nostru de muritori de rând.

Are acolo la Cetate un restaurant și câteva camere de închiriat în regim hotelier. Are și câteva sticle de vin special, pe care cine vrea să le cumpere, le cumpără. Acolo la micul său restaurant am servit cea mai bună ciorbă de pește de pe acest pământ, care este la 1.000 km deasupra ciorbei de pește din Deltă de acum trei ani sau de acum un an. Am mai consumat și somn la grătar cu mămăliguță împreună cu o dulceață de ceapă picantă și spanac amestecat cu nu știu ce, dar excepțional. Dacă aș propune nota 10 cu felicitări, este puțin, dar până azi am dat note de 7 sau 8 dar și mai mici. Azi am dat 10 cu felicitări pentru bucătarului de la Cetate.

Tot azi, am admirat cele câteva sculpturi cu îngeri, care sunt plantate și integrate în peisajul acela superb și în susurul Dunării crează o armonie pentru care cuvintele sunt prea puține. În anul ce va veni vreau să revin la Cetate, căci este locul pe care îl simt ca fiind oaza mea de liniște, primitoare și luminoasă.

Înainte de a pleca, l-am întâlnit din nou pe poet. Avea în mână o farfurie cu niște chiftele. S-a oprit lângă mine și soția mea, a rupt o chiftea în două, a muiat fiecare parte în muștar și ne-a dat să gustăm din acele bunătătți făcute acolo la Cetate. M-a impresionat simplitatea gestului său.

Respect, maestre, Mircea DINESCU!

(06 septembrie 2017)