Nefericitul verb A PUTEA

În opinia mea, verbul a putea are următoarea seminificație:

- o persoană ia cunoștință de executarea unei anumite activități în condiții  foarte bune;

- persoana evaluează dacă are are capacitatea și resursele de a face acest lucru cu succes ori de câte 

  ori vrea;

- opțiunea de a face sau de a nu face acea activitate îi stă laîndemână integral;

- elementul de ambiguitate, de subiectivism nu are ce căuta în luarea deciziei de executare.

În realitate, pentru a evita responsabilizarea persoanelor și pentru a introduce elemente subiective și discreționare, interpretabile și pentru a-i tortura pe mulți dintre subordonați sau petenți, textele abundă prin verbul a putea, care are cu totul alte semnificații decât cele normale și logice.

Atunci când nu se specifică cu claritate condițiile în care există obligativitatea de a se da un anumit răspuns, o anumită soluție, este de la sine înțeles că se lasă la voia și discreția decidentului să se dea soluția, funcție de cu totul alte elemente decât legea sau regulamentele, făcându-se pârtie corupției endemice.

Nu este normal să se spună că un program de calculator că poate aduna două numere, când el este scris exact pentru a face acest lucru. Nu este normal să se spună că un utilizator poate opta pentru una din Ț opțiuni, ci respectivul are la dispoziție să aleagă una din Ț opțiuni. În cele Ț opțiuni este inclusă chiar și să se meargă mai departe, fără a alege ceva.

Când trebuie obținută o autorizație nu trebuie avize, ci certificări date de persoane calificate. Certificatul se dă numai  dacă  sunt îndeplinite condiții. Chestia cu avizul favorabil este o miserie, o porcărie și carea sigură de a genera corupție la toate nivelurile. Cine are toate certificatele, primește autorizația. Punct. Cine nu are, nu primește. Nu există stadii intermediare. Așa cum nu se spune că nu prea avem bilet de călătorie, așa cum un violator nu are cum să spună că a violat doar un pic sau un criminal că a omorât parțial, tot așa și cu autorizația: ori se acordă și se merge mai departe, ori nu se acordă și stop. De aceea se întâmplă tot felul de nenorociri, că se merge cu jumătăți de măsură. Verbul a putea are o contribuție groaznică prin utilizare fără cap. În textele mele și în tezele doctoranzilor mei, verbul a putea era prohibit. Bărbații adevărați nu-l folosesc. Numai fricoșii folosesc acest verb pentru a se înfășura în tot felul de măsuri de precauție. Ce bine ar fi dacă legile n-ar mai conține în textele lor acest verb! Ce bine ar fi dacă nici contractele nu l-ar conține. Cât de frumoasă ar fi viața noastră fără verbul a putea!

(19 aprilie 2017)

Curajul bețivanului

Am văzut destui oameni, dealtfel cumsecade, care fac niște lucruri de neimaginat, numai atunci când se îmbată de nu mai știu de ei. Astfel de oameni:

- conduc mașina fără permis;

- își bat nevestele și părinții;

- iau cuțitul și fac crimă:

- își fac singuri dreptate;

- spun înjurături pe care treji nu le-ar fi spus în vecii vecilor;

- fac acte de bravură fără justificare;

- sting țigara în benzină și iau foc;

- se urcă pe stâlpi de înaltă tensiune și se electrocutează;

- din vârful macaralelor amenință;

- îi înjură pe profesorii copiilor lor în public;

- dau foc la agoniseala lor de-o viață;

- fac acte de vitejie în instanță și primesc un spor de pedeapsă;

- glumesc fără rost și unde nu trebuie;

- se clatină și se prăbușesc;

- susțin ca sunt perfect treji;

- nu recunosc că sunt beți criță;

- fac pe deștepții;

- pupă pe toată lumea;

- se despoaie de haine în public;

- sparg tot ce apucă în casă;

- își distrug actele de identitate și de studii pentru a arăta cine sunt ei.

În toate cazurile bețivii sunt niște indivizi care demonstrează că sunt altfel decât atunci când sunt treji. Deși unii au sânge în alcool trebui luați ca atare, fără a admite că aloolismul este o boală, ci este, în opinia mea o stare prin acre individul își exprimă adevăratele lui gânduri față de toți cei din jurul lor. Am făcut un studiu și am concluzionat că bețivii sunt mai întâi:

- zgârciți pentru că nu doresc sa bea din banii lor sau dacă cumpără băutură iau tot ceea ce este mai ieftin să fie cantitate cât mai mare;

- lacomi pentru că dacă nu dau ei banii pe băutură trebuie să ia la bord cât mai mult, să se sature și să plece mai mult decât sătui, mulțumiți că i-ai mai sărăcit și pe alții;

- egoiști pentru că atunci când primesc băutură nu împart cu nimeni niciun strop; ba mai mult se ascund să nu fie văzuți ca nu cumva un bețiv de-al lor să fie insistent și să ceară măcar un păhărel.

Am văzut nenumărați bețivani care au sacrificat pentru un strop de acool:

- propria carieră;

- viețile copiilor lor;

- prestigiul familiei;

- afacerile lor și ale familiei;

- averea;

- prietenii;

- trecutul, porezentul și viitorul lor;

- propria lor onoare.

Intersecțiile mele cu bețivanii au fost foarte scurte pentru că știindu-i firoși și lași, mesajele pe care li le-am transmis au fost atât de clare încât s-au ferit de mine și când erau beți dar și când erau treji, ca mod de autoapărare instinctivă. Numai unul m-a înjurat de mamă și ce a pătimit va spune și morților lui, pentru că în toate situațiile în care ne-am intersectat a avut numai soluții nefavorabile.

N-am crezut și nu cred că aloolismul este o boală. Este forma de existență a unei categorii de fricoși, lacomi și zgârciți de a se considera deasupra tuturor, astfel încât să emită judecăți de valoare categorice, exact cum le-au construit și cum le-au păstrat în subconștientul lor  de nenorociți, încrezuți și imperfecți.

(21 aprilie 2016)