Showing posts with label Eugen SIMION. Show all posts
Showing posts with label Eugen SIMION. Show all posts

Friday, May 31, 2024

Un mediocru i-a învrăjbit pe cei excepționali de cei foarte buni.

Academia Română include oamenii excepționali ai României. Academia Oamenilor de Știință din România include pe foarte bunii specialiști ai României. În mod normal, este loc pentru toată lumea sub soare. Numai că, folosirea cuvântului academie ca element de definire a celor două instituții reduce ortogonalitatea elementelor de definire, cu efecte pe care Academia Română le-a resimțit din plin.
Despre Academia Română se știu lucrurile cu caracter istoric în mod clar. Apariția Academiei Oamenilor de Știință din România mai întâi ca ONG și apoi ca instituție de interes public după apariția legii nr. 31/2007.
Oamenii de știință se împart în mai multe categorii și anume:
- oameni de știință cu recunoaștere internațională și laureați ai premiului NOBEL,
- oameni de știință cu invenții brevetate, preluate de producție,
- oameni de știință cu rezultate originale de mare notorietate în teoria unor domenii,
- oameni de știință cu cercetări originale, pe bază de proiecte finanțate,
- oameni de știință autori de cărți de diferite niveluri de anvergură.
Dacă se alcătuiește o piramidă, în vârf se aflăoamenii de știință excepționali, la următorul nivel se află oameni de știință foarte buni, iar pe măsură ce se coboară spre baza piramidei, sunt identificați cercetători din institute și din laboratoare, care aspiră la a urca spre vârful piramidei, pe măsură ce rezultatele muncii lor le va aduce consacrarea.
În opinia mea, nu există nicio contradicție între tipurile de oameni de știință, căci intelectualii își cunosc cu precizie valoarea și nimeni nu dorește să ocupe un loc diferit de locul pe care-l merită. Numai că, prin modul în care sunt acordate facilitățile, se crează discrepanțe între aceste tipologii de oameni de știință, cu efecte dintre cele mai nefavorabile pentru climatul de muncă de cercetare științifică, datorită instalării suficienței exact acolo unde creativitatea, eficiența și originalitatea trebuie să aibă motoarele negripate de avantajele materiale, fie ele și pe termen scurt, strict legate de elemente cantitative, nu pe elemente calitative, bazate pe valoarea reală a soluțiilor obținute în plan teoretic al cercetării fundamentale.
Pentru toate problemele există soluție, dar important este să nu se creeze probleme. Dacă dai cuiva un salariu cu un leu mai mare decât colegului care face exact aceeași muncă este o mare problemă, cum tot o și mai mare problemă apare atunci când vrei să diminuezi cuiva pensia cu 15 de bani. În contextul nefericit creat, al separării oamenilor de știință excepționali de oamenii de știință foarte buni, numai o gândire mediocră a avut șansa de a opera o astfel de separare, în loc să definească filtre și mai clare de a accede în sfera oamenilor de știință excepționali, a oamenilor de știință foarte buni, care prin rezultate obținute în timp au dovedit că sunt excepționali.



(31 mai 2024)

Sunday, January 14, 2024

Mihai EMINESCU

Pe 15 ianuarie 1850 s-a născut poetul Mihai EMINESCU. Despre viața și opera  lui Mihai EMINESCU s-au scris munți de cărți și se vor mai scrie, căci tainele de acolo sunt greu de pătruns și generații după generații vor încerca să înțeleagă sensurile pe care poetul a dorit să le dea cuvintelor. Editurile au tipărit și tipăresc volume cu poeziile lui Mihai EMINESCU. S-a scris muzică și sunt cântate versurile lui Mihai EMINESCU. Pictorii, regizorii de film și de teatru, sculptorii au realizat opere dedicate lui Mihai EMINESCU. Poeții au scris versuri dedicate lui Mihai EMINESCU.
În mai toate orașele țării există străzi care poartă numele poetului Mihai EMINESCU. Ziua de 15 ianuarie a fiecărui an este dedicată culturii românești. Au existat și există unii care contestă opera poetului Mihai EMINESCU, căci pădure fără uscături nu există și câini care latră la lună în miez de noapte, are orice sat. Pentru mine Mihai EMINESCU înseamnă foarte mult și faptul că pe când eram elev de liceu am cumpărat volumul de poezii publicat în 1964, având desene realizate de Ligia MACOVEI dovedește poetul a însemnat cu mult mai mult decât poemul Împărat și proletar, care-l făcea să aparțină realismului critic, nu romantismului, așa cum singur își spunea în poemul Eu ni cred nici în Iehova.
Mă bucur că acum există tomurile cu opera completă a poetului Mihai EMINESCU, căci prin 1972 când am vizitat Weimar și într-o librărie am văzut operele complete ale lui Johann Wolfgang von GOETHE  mi-am dorit să văd în librăriile de pe Dâmbovița operele complete ale lui Mihai EMINESCU și academicianul Eugen SIMION mi-a îndeplinit acest vis.
Azi când se împlinesc 174 de ani de la nașterea poetului nepereche Mihai EMINESCU, mă gândesc la Scrisoarea a III-a și o voi asculta recitată de Gheorghe COZORICI.



(15 ianuarie 2024)

Tuesday, September 6, 2022

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Eugen SIMION

Eugen SIMION este un bărbat de 89 de ani.
Eugen SIMION este absolvent al Facultății de Litere din Universitatea București, promoția 1957.
Eugen SIMION este doctor în filologie din anul 1969.
Eugen SIMION a fost lector universitar în perioada 1964 - 1971.
Eugen SIMION a fost conferențiar universitar în intervalul 1971 - 1999.
Eugen SIMION a devenit profesor universitar în 1990.
Eugen SIMION a scris lucrarea Scriitori români de azi, vol 1 în 1974, vol 2 în 1977 și vol 3 în 1983. Am citit aceste volume și chiar și edițiile ulterioare ale volumelor, unde Eugen SIMION a operat modificări, rescriind capitole după moartea scriitorilor analizați, încercând să repună la adevărata valoare pe respectivii. În opinia mea, acele reevaluări sunt mari dezamăgiri.
Eugen SIMION de pe poziția de academician a făcut un lucru excepțional, adică a tipărit opera completă a lui Mihail EMINESCU și am simțit o ușurare că avem și noi ceva ce văzusem la Weimar cu opera completă a lui GOETHE  în foarte, foarte multe volume, într-o librărie din apropierea casei memoriale a acestuia.
Eugen SIMION m-a dezamăgit că nu a coordonat o carte de istorie a literaturii române de cel mult 500 de pagini, care spă nu se modifice 50 de ani, iar atunci când se va retipări, să fie adăugat un capitol de 10 pagini cu ceea ce s-a mai întâmplat în spațiul nostru cel mioritic în acei 50 de ani care s-au scurs.


(06 septembrie 2022)

Saturday, July 23, 2022

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Ana BLANDIANA

Ana BLANDIANA este poetă româncă de 80 de ani.
Ana BLANDIANA a publicat versuri interesante înainte de 1989.
Ana BLANDIANA a publicat îm 1988 un volum de poezii în renumita colecție BPT, în câteva zeci de mii de exemplare, cu prefață de Eugen SIMION. 
Nu mi-a plăcut că numele lui Ana BLANDIANA a apărut în lista membrilor consiliului FSN, chiar dacă ea și-a dat demisia în 29 ianuarie 1990. La mine funcționează proverbul machedonesc conform căruia dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Nu trebuia să stea în CNFSN o mie de ani. Un minut dacă te-ai lipit de cine era acolo, spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.
În vremurile comuniste i-am citit versurile, dar mi s-a părut că a exagerat ca prezență în Convenția Democratică după 1996, când aceasta a venit la putere.
Nu mă apuc acum să analizez poezia lui Ana BLANDIANA, că am altceva de făcut. Totuși, pentru faptul că mi-a marcat tinerețea cu versurile ei mizerabile în care a făcut să rimeze cuvântul zid cu cuvântul partid, spun răspicat că Ana BLANDIANA m-a dezamăgit și așa voi rămâne cât voi trăi. Era în poemul acela regretul că nu fusese primită în utc din cauză că nu avea vârsta: zid - partid. Poate să stea și în limbă Ana BLANDIANA, pentru mine tot o poetă exponentă a comunismului este, zid - partid și punct.

(23 iulie 2022)

Tuesday, November 22, 2016

Liviu ANDREI, un scriitor

Într-o seară am găsit o postare a unui prieten cu o poză pe facebook, așa cum se mai întâmplă destul de des cu bancuri sau cu poeme fotografiate cu telefonul pentru a nu mai pierde timpul cu tastatul. M-am apucat să citesc și am avut o surpriză teribilă să văd un text tipărit dintr-o carte, al cărei autor era Liviu ANDREI. Am văzut că era și o solicitare de prietenie din parte acestuia, pentru care am răspuns favorabil. Am avut chiar și câteva schimburi de idei așa cum se face de obicei. Mi-am exprimat niște puncte de vedere. Porneam de la romanul Groapa al lui Eugen BARBU și mă gândeam că BARBU a cizelat ani în șir acel text. Credeam că și Liviu ANDREI ar trebui să facă tot așa pentru a se impune ca stilist în primul rând. Intrând în galeria scriitorilor preocupați de calitatea textelor lor, mi-am exprimat opinia că și el va fi apreciat, fără a-i fi aruncată la coș producțiile.  Cred că l-a deranjat ceva și:
- n-a mai răspuns;
- m-a șters din lista lui de prieteni;
- m-a ignorat pur și simplu.
Pentru că preocupările mele sunt spre o altă zonă, lecturarea textelor lui Liviu ANDREI este făcută numai și numai spre latura cantitativă. Probabil dacă aș fi cunoscut mai bine cum stau lucrurile, o abordare calitativă a scrrisului acestui autor, m-ar fi ajutat să înțeleg niște lucruri. 
Ceea ce este acum legat de Liviu ANDREI m-a dus cu gândul la anii '70 când Europa Liberă vorbea ore în șir despre SLOMR și despre sindicatul Solidaritatea, iar la noi nu se scrie nimic, iar televiziunea și ardioul erau mute. Deci cele două sindicate nu existau, că așa dorea propaganda pcr. Prea ăuțin se scrie despre Liviu ANDREI deși există critici care posedă instrumente și tehnici extrem de eficiente pentru a spune totul despre scrisul lui Liviu ANDREI. La un moment dat mă gândeam la Eugen SIMION sau la Nicolae MANOLESCU. Nu spun că aceștia ar trebui să cadă pe spate sau să leșine în extaz după ce au citit ceea ce a scris Liviu ANDREI. Un articol de o pagină sau două în R.L. dense și de substanță ar lămuri, zic eu, tot ceea ce este de lămurit.
Eu prefer demonstrația în locul afirmației și aprofundarea introspecției în locul tunetelor și fulgerelor declarative de la înălțimea ignoranței pure.
Știu un lucru: Liviu ANDREI este foarte tânăr și are tot timpul din lume să-și dezvolte și să-și șlefuiască scriitura, pentru a se impune în peisajul literaturii românești contemporane. Acum prin scrisul său doar exersează și caută să-și definească grupul țintă, pe care eu îl consider acum foarte volatil. Nu voi scrie nimic despre Liviu ANDREI ca artist, ca om de litere și nici despre vocabularul lui sau despre tehnicile inovativ-derivative de a restructura fraze sau de a reloca atribute pentru a da o tușe forțat nelineară și fragmentată unor persoane sau categori socio-profesionale. Nu este rostul meu să dau verdicte acum și aici, dar trebuie să spun că unele texte șochează și au efectul aproapiat de cei 300.000V cu care unii scanatori doresc să facă pe spectatori să rămână cu gufra căscată. El are nenumărate procese, a primit nenumărate amenzi, a fost sancționat în fel ți chip. Faptul că nu se lasă, ci merge mai departe cu scrisul lui arată că Liviu ANDREI trăiește, gândește, scrie și își asumă integral ceea c e face. Ceea ce scrie el, este asemeni literaturii din colecția celor 15 lei, care circula pe sub băncile liceenilor din vremurile comuniste când pe Paști mergea lumea la Polivanetă la Cenaclul lui AP după care pe furiș urcau să ia lumină în deal. Toată lumea fină zice că detestă manelele, dar spre ziuă la petreceri tot manele se cântă și lumea este în extaz. Sunt sigur că nasurile fine strâmbă când aud de Liviu ANDREI, dar intră sub pat cu lanterna aprincă să-i citească cel puțin două din cărțile care l-au făcut celebru. Fără o dezbatere clară, științifică este netezit drumul spre dezvoltări de texte dintre cele mai îndrăznețe de sub pana lui Liviu ANDREI, iar literatura fără lumini și umbre este formală, să nu zic moartă.
La un text luat la întâmplare format din  723 cuvinte, 276 dintre ele au frecvența de utilizare 1. Cuvintele și, să, de apar de peste 25 de ori, iar formulările enervante ar fi bine să și ca și cum ar, se repetă, nu de multe ori, dar se repetă. Un alt text de 213 cuvinte, conține 191 de cuvinte cu unică apariție, însă cuvântul câteodată apare de 18 ori. E și chestiune de stil, dar este și chestiune de viteza de a scrie, ceea ce pentru un artist trebuie o altă abordare.



(22 noiembrie 2016)