Vasile RUS: Fondarea informaticii clujene

Lucrarea scrisă de Vasile RUS și publicată în anul 1997 la Editura Albastră într-un tiraj de 300 de exemplare, intitulată Fondarea informaticii clujene, este o frescă a rolului pe care l-au jucat specialiștii din Cluj în dezvoltarea teoriei și practicii informaticii clujene, ca parte a informaticii românești.

La Cluj a fost creată o puternică școală de informatică teoretică sub conducerea academicianului Tiberiu POPOVICIU.

La Cluj au fost proiectate și realizate calculatoarele din gama DACICC și CE.

La Cluj a fost dezvoltat software de bază pentru calculatoarele I-100, FELIX C256 și CORAL.

La Cluj a existat un Centru de calcul Teritorial de mare valoare, simbol al informaticii românești.

La Cluj au scris cărți de informatică Teodor VUȘCAN, Liviu IFTODE, Smaranda DERVEȘTEANU, Andrei ENYEDI, Sanda CHERATA, Carmen OPREA, Ștefan NIȚCHI, Ioan VESA, Vasile PETEANU, Emil MUNTEANU și mulți alții.

La cluj au fost realizate aplicații informatice deosebit de valoroase pentru fabricile și combinatele de pe platformele industriale ale Transilvaniei, în carte fiind prezentate 46 dintre ele într-un tabel la paginile 148 - 150.

Munca depusă de Vasile RUS a fost imensă și cine dorește să scrie o carte de Istorie a informaticii românești nu va face pași semnificativi în demersul său, fără a utiliza rezultatele cercetărilor pe care Vasile RUS le-a inclus în cartea sa, care este, după părerea mea, nu o carte memorialistică, ci mai degrabă o carte de istorie, de cercetare științifică, bazată pe o documentare amplă și temeinică.

Cred că dacă la Timișoara, Iași și București s-ar elabora astfel de cărți, ar fi creat contextul scrierii unei lucrări destinate prezentării fenomenului informatic di România de la începuturi și până în prezent, exact așa cum a fost el, în toată complexitatea, de la producția de tehnică de calcul, de la dezvoltarea de software, realizarea de proiecte de cercetare științifică, implementările din industrie, până la pregătirea forței de muncă în licee și facultăți cu profil de informatică. 



(14 noiembrie 2022)

Manuale de informatică pentru elevi (III)

     Când am luat în mână manualul INFORMATICĂ și TIC elaborat de Nușa DUMITRIU-LUPAN, Carmen MINCĂ, Daniela BEJAN, Alina Gabriela BOCA, Maria NIȚĂ, Adrian NIȚĂ, Diana GHINEA, Corina Elena VINȚ și publicat de Editura CORINT în anul 2019, am fost extrem de curios să vedem modul de abordare al problemelor anunțate în subtitlurile Programare în limbajul PYTON și BBC Micro Bit MICRO:bit, manualul fiind destinat elevilor din clasa a VII-a.

    Eu am mari probleme legate de modul de alcătuire al manualelor pentru elevii claselor I - VIII doar pentru faptul că eu mă știu pe mine ca elev și am certitudinea că în 60 de ani nu s-a dublat numărul neuronilor din creierul uman, chiar dacă avalanșa de informații este cu totul alta, chiar dacă în ziua de azi timpul copiilor este administrat altfel de părinți, având în vedere că elevii au de dat examenul de final de clasă a VIII-a și este definitoriu rezultatul, întrucât de liceul unde vor ajunge, copiii își creionează în proporție de 80% viitorul, știut fiind faptul că un liceu bun oferă alte șanse în raport cu un liceu prost, nu slab.

Dar să revin la acest manual cu 8 autori pe 72 pagini efective. Limbajului PYTON îi sunt repartizate 63 pagini, grupate în 17 chestiuni.

    Este lăudabilă strădania autorilor în a coborî nivelul abordării așa fel încât să-l facă pe elevul de clasa a V-a să înțeleagă problemele de definire și de utilizare a conceptelor specifice acestui limbaj. cartea este extrem de densă, căci autorii și-au propus să scrie în 63 de pagini multe lucruri, pe care alții le prezintă și le explică pe sute și sute de pagini. Aș fi extrem de bucuros dacă elevii ar reuși să înțeleagă cele scrise în acest manual, dar nu în ideea de a memora texte și de a recita texte sursă, ci de a primi noi probleme și de a scrie ei înșiși texte sursă care să le permită soluționarea lor folosind resursele limbajului PYTON. 

    Nu spun că am rețineri. Nu spun că este forțată nota. Eu propun însă un mic exercițiu pentru a vedea că nu am dreptate și anume:

- se iau 100 de elevi de clasa a VII-a din mediul rural,

- li se dau 100 de manuale,

- li se predă de către autori și li se dă posibilitatea să lucreze pe calculator,

- li se dau 10 probleme pe care cei 100 de elevi să le rezolve,

- elevii vor lucra neasistați, independent unii de alții,

- se vor analiza rezultatele.

Analizând cum autorii pun problema, mi-am dat seama că au coborât nivelul abordării simplificând foarte mult pentru a se apropia de elevi, numai că și pentru programatorii cu experiență este destul de dificil de generat probleme care să se potrivească 100% facilităților oferite de acest limbaj. Nu neg că este posibil ca un 5% dintre elevii care studiază PYTON să și înțeleagă cum stau lucrurile și să vadă mult mai departe decât exemplele simple disparate, reușind să integreze părțile acelui puzzle, obținând un întreg.

Dacă din cele 1.000 de soluții peste 920 sun corecte și complete se va spune că manualul este foarte bun. Dacă numărul de soluții corecte și complete este cuprins între 780 și 919, se va spune că manualul este bun. Dacă, în schimb, numărul de soluții corecte și complete este strict mai mic decât 780, se va spune că manualul nu este bun.

Există o mare hibă la ora actuală în învățământ și anume că se construiesc manuale nu pentru elevi și nici măcar pentru profesori, ci pentru autorii înșiși, căci elevii și profesorii au capacitatea să le memoreze spre bucuria generală, dar de lucrat efectiv cu ceea ce este în paginile respectivelor manuale pentru a rezolva noi și noi probleme, prin dezvoltarea gândirii, este marea hibă a unui învățământ unde rezultatele testelor Pisa sunt dezastruoase.




(17 octombrie 2021)

Reviste de informatică

Dintotdeauna au existat preocupări de a fi publicate articole de informatică fie în reviste de informatică specializate, fie, în reviste din alte domenii, precum chimie sau statistică.

(08 octombrie 2018)

Cine produce software la Ploiești?

Dacă tot se vorbește de contractele lui Sebastian GHIȚĂ cu instituții importante din Ro, se impune o analiză cât de cât serioasă a producției de software de la firmele acestuia. Gurile rele zic că Sebastian GHIȚĂ a avut 350 de contracte cu statul și că a obținut sute și sute de aceste contracte. Nu acest aspect este important, ci trebuie văzut cum se produce acest software pe care Sebastian GHIȚĂ l-a livrat acelor clienți. Să zicem că firmele lui Sebastian GHIȚĂ aveau 3.500 de angajați care lucrau efectiv pe dezvoltare de cod, adică programatori, analiști, testeri, designeri, ingineri de sistem, dezvoltatori de baze de date, ceea ce înseamnă că echipele lui Sebastian GHIȚĂ care lucrau în medie la un contract din cele 350 erau formate din 10 membri. Cine are curiozitatea să stea de forbă cu dezvoltatori autentici despre aplicații complexe cu caracter de unicat, va afla că o echipă de 10 este și insuficientă și însoțită de riscuri de a nu finaliza niciodată un proiect de complexitate medie, nu de mare complexitate, așa cum erau proiectele în care erau angrenate firmele lui Sebastian GHIȚĂ. Rezultă cu claritate că acele firme aveau și componente de dezvoltare de software, dar în principal erau specializate pe livrare de foftware făcut de alții, cu adaptări la cerințele utilizatorilor. Aceste produse software, făcute de alții:

- funcționează independent de dezvoltator;

- se instalează;

- se parametrizează;

- procesele de mentenanță sunt lejere;

- nu necesită specialiști de superclasă.

În contextul definit așa, lucrurile stau cu totul altfel, pentru că produsele software livrate, au caracteristica de reutilizare, ceea ce este dominanta a nenumărate firme de software de aici, nu numai de la PLoiești. Adică, au făcut un produs software foarte bun, pe care îl vând la mai mulți clienți care lucrează cu produsul, fără a fi nevoie să fie asistați de către dezvoltator. Produsul de evidență contabilă este unul, produsul de resurse umane, este altul. Deci, chestia cu secretele lui Sebastian GHIȚĂ și cu produsele unicat, sunt doar mituri. Un produs software complex și deosebit de performant se realizează cam în 2-3 ani de o echipă ce depășește 60 de superprogramatori, dar care au un management de super-calitate. Ori, nu-mi amintesc să fie nici pe malurile Dâmboviței nici pe Fluviul Dâmb un astfel de management implementat. Cine produce software la Ploiești? Este întrebarea care mă frământă de câteva luni bune, de când se vorbește pe la colțuri despre cele 350 de contracte ale lui GHIȚĂ. Nu prea cred că acest GHIȚĂ să fi făcut mare brânză în software, pentru că nu are el moacă de Bill GATES.

Hello! A auzit cineva de managementul total al calității și eu nu știu?

(03 mai 2017)

CSIE'50 - Istoria informaticii românești

Sunt multe cărți de istorie a informaticii. Există în numeroase oașe din lume muzee ale tehnicii de calcul. Și la noi există câte ceva, dar mult mai mult la nivel de intenții. Eu am văzut disprețul cu care sunt privite etapele mai vechi ale informaticii, indiferența față de mari personalități acare au activat în informatică. Este mult mai ușor de a se complimenta contemporanii între ei pentru tot felul de mărunțișuri, decât să fie apreciate marile personalități ale trecutului. 

Am văzut numeroase lucruri care mă fac să cred că încă va mai trece timp până când se vor pune lucrurile în matca lor firească.

În primul rând, este vorba de titlul pe care ar trebui să-l aibă o astfel de lucrare. Opțiunile sunt Istoria informaticii românești, Istoria informaticii din România, Personalități ale informaticii românești, Învățământul de informatică românesc, Informatica româneasc, trecut, prezent și viitor sau Istoria producției de calculatoare românești. Am ieșit dintr-o sală unde discuția se împotmolise la titlul care era în două variante: Istoria informaticii din Româina, respectiv, Istoria informaticii românești. Au trecut de atunci cam 15 ani și progrese vizibile sau nevizibile nu s-au făcut.

În al doilea rând, cu trecerea timpului se risipesc până la distrugere acele mărturii atât de necesare reconstituirii perioadelor esențiale care privesc dinamica unui fenomen. În zona tehnicii de calcul, uzura morală este extrem de accelerată. Înlocuirea de echipamente nu s-a făcut decât în foarte rare cazuri cu conservarea undeva a echipamentelor scoase din funcțiune. de cele mai multe ori calculatoarele din generațiile vechi au fost scoase din uz, au fost date ca materiale reciclabile, în aplauze furtunoase, iar acum prezentarea lor ca material arheologic este imposibilă.

În al treilea rând, chiar conservarea unor detalii privind înaintașii care au activat în domeniul informaticii, lasă foarte mult de dorit. dacă la Universitatea București amfiteatrele poartă numele unor mari savanți, iar catedrele au pe pereți tablouri cu portretele unor mari profesori, nu același lucru s-a întâmplat acolo unde au lucrat informaticieni de vază. S-a părut normal ca marile personalități din informatica unui trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat să vină, să plece și apoi să cadă în uitare. O astfel de abordare este păguboasă, căci o istorie eliminată de subiectivism și de pasiuni sterile, se construiește pe documente și pe materiale palpabile. Singura condiție este ca și documentele și echipamentele dar și mărturiile să existe, pur și simplu.

În al patrulea rând, este necesar ca orice istorie a informaticii românești să fie realizată de un grup de lucru, în mai multe etape, cu condiția ca din start să se accpete caracterul iterativ al definitivării acestui demers. Consider esențiale demersurile făcute descentralizat de diferite persoane care au lucrat în informatică sau care au avut pasiune pentru acest domeniu, contribuind cu articole, memorii, interviuri, donații, documente originale, manuscrise, echipamente, fotografii sau filme la strângerea de mărturii mai mult sau mai puțin sistematizate, ca materie primă pentru cei ce vor scrie lucrări monumentale.

În al cincilea rând, prezintă importanță capitală utilizarea de modele de astfel istorii în alte țări, pentru a vedea structuri ale acestor tipuri de lucrări, nivelul de detaliere și în egală măsură dimensiune și structura grupului țintă. Fără a lua în considerare modele deja existente se crează premisa de a lua totul de la zero cu tot ce presupune un nou început, care ar corespunde redescoperirea la București a apei calde. Pornind de la ceva existent se va produce o perfecționare și se va reuși prin comparație să se vadă similitudini, dar și diferențele specifice, fără a exista suprapuneri și utilizarea de șabloane, mai ales că mult timp unele aspecte s-au derulat independent, căci Internetul a apărut foarte târziu în raport cu zorii informaticii.

Acum că se împlinesc 50 de ani de cibernetică economică, trebuie înlăturată confuzia conform căreia cibernetica înghite informatica, pentru că o astfel de abordare este sortită eșecului prin tot ce s-a întâmplat cu adevărat în cele două zone ale științei contemporane. Unii se plâng că nu există fonduri pentru a trece la realizarea unui demers complet. Nimeni nu va ieși în stradă cu un sac de bani pentru a-l pune în mijlocul carosabilului ca oricine să vină să se înfrupte după cum îl taie capul. Local, fiecare are șansa de a pune o cărămidă la un edificiu, iar dacă devine convingător, cu siguranță, vfor parae și banii, pentru că elaborarea unei cărți de Istorie a informaticii românești de 500 de pagini, deja este o investiție importantă. Se atribuie realizarea unei autostrăzi de 200km unei companii care a realizat deja o autostradă de 100km. Așa și cu o lucrare științifică de amploare. Cine o realizează va fi răsplătit. E ca la frizer. Mai întâi mă tunzi după aceea te plătesc și-ți bag bacșișul în buzunar. Înainte, nu o fac niciodata, să fie clar!

(29 martie 2017)

Stocarea informației ți înțelegerea istoriei IT&C

Se spun foarte multe despre istorie, dar generațiile care vin nu prea sunt interesate de ceea ce a fost cândva, pentru că ele vor să trăiască intens prezentul lor. Trecutul este trecut și cel mult este dat uitării dacă nu cumva este trecut în cărți de istorie sau dacă nu sunt găzduite de muzee anumite obiecte pe care cei de demult le foloseau pentru a le fi și lor un pic mai bine.

Dintotdeauna stocarea informației a fost o problemă. În era calculatoarelor, stocarea informației s-a făcut pe:

- cartele perforate;

- bandă de hârtie;

- bandă magnetică;

- unități de discuri;

- dischete;

- CD-uri;

- HDD-uri externe;

- stick-uri.

Dintotdeauna s-a vorbit de capacitatea de stocare, măsurată ca număr de caractere, la un moment dat, număr de înregistrări, Kb, Mb, Gb și acum este la ordinea zilei Tb.

Pentru a avea o bună înțelegere a evoluției trebuie menționat că epoca pentru cartela perforată a fost undeva prin 1960, iar despre Tb se vorbește curent și accesibil ca preț la nivelul anului 2015. Se impune efectuarea comparabilității pentru a vedea ce înseamnă acest lucru.

Dacă se consideră o populație de 20.000.000 locuitori și se dorește efectuarea recensământului, fiind necesare pentru o persoană descrierea pe 400 de caractere, înseamnă că pentru întreaga populație trebuie memorate 8.000.000.000 caractere, adică opt miliarde de caractere, scris în cuvinte.

Pe o cartelă perforată încăpeau 80 de caractere. 

Pentru 20.000.000 locuitori trebuie 80.000.000 cartele perforate.

Cartelele perforate erau stocate în cutii, în care încăpeau 2.000 de astfel de cartele.

Dacă sunt puse în cutii, trebuie 40.000 cutii de cartele. Eu am văzut în 1977 când se perforau cartele la Directția Centrală de Statistică din Splaiul Unirii, existau camere îngtregi cu cutii de cartele, dar mai erau nenumărate cutii și în țară la DJS-uri.

Trecerea la suporți magnetici unde deja se lucrează cu Kb și un bait corespunde unei reprezentări de caractere ASCII.

1Kb este format din 1024 de vaiți.

Cele 8.000.000.000 de caractere pentru descrierea populației de 20 de milioane de locuitori, necesită un necesar de memorie NMKb exprimat în Kb dat de realția:

NMKb = [LCH/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.

Pentru cazul concret, NMKb = 7.812.500 Kb

Un Mb are la rândul său 1024Kb.

Necesarul de memorie exprimat in Mb, NMMb este dat de relația:

NMMb = [NMKB/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.

Pentru cazul concret, NMMb = 7.630 Mb.

Până pe la începutul anului 2000 se foloseau dischete de 1,44 Mb. Pentru a stoca datele recensământului pe dischete erau necesare un număr de dischete dat de relația:

NDSK =  [NMMB/ 1,44] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.

Pentru a stoca pe dischete datele recensământului era nevoie de NDSC= 5.299 dischete, nici ele nefiind prea lesne de manipulat din cauza numarului și mai ales a ușurinței de a le încurca.
Câțiva ani mai târziu au venit pe piață CD-urile acronim de la Compact Disk, cele mai multe dintre ele având capacitate de 700Mb. Numărul de CD-uri necesare NCDN, pentru a stoca date a căror lungime este specificată în Mb, NMMB, dacă un CD are capacitatea CCD exprimată în Mb este dată de relația:

NCDN =  [NMMB/ CCD] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.
Pentru stocarea datelor referitoare la recensământul celor 20 de milioane de oameni, date ce necesită NMMb = 7.630 Mb, sunt necesare  NCDN =  [7.630/ 700] +alfa = 11 CD-uri, ceea ce este destul de civilizat, pentru că ele se păstrează ușor într-o cutiuță mititică.
Revoluția a început cu apariția stick-urilor de memorie, MS - memory stick, iar azi, cine nu are un stick de 32Gb este deja o perosnă umilă. Cine nu are un calculator cu cel puțin 256Gb pe HDD nu are cum să zâmbească luminos spre public. Eu am un laptop cu un HDD de 1 Tb și deja îmi râd în nas destul de mulți.
Pornind de la ideia că 1 Gb are 1024Mb, lungimea zonei de memorie NMGb exprimată în Gb  necesară pentru a stoca date exprimate în Mb este dată de relația:
NMGb = [NMMB/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.
Pentru exemplul dat cu populația:
NMMb = [7.630 / 1024] +alfa = 8Gb
Un Memory Stik de 32Gb ușor, mic de pus breloc la niște chei va fi ocupat numai în proporție de 25%. Pe un HDD de 500 Gb acele date vor ocupa numai 1,6%.
Cine are curiozitatea să vadă cum stă treaba pe un HDD unde deja se lucrează cu Tb lucrurile nu sunt complicate, căci lungimea în Tb, NMTb a datelor se exprimă prin relația:
NMTb = [NMGB/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.
În cazul concret, gradul de ocupare a unui HDD de 1 Tb este dat de relația
GOTb = ([NMGb / 1024] +alfa )*100= (8 / 1024] +alfa )*100= 8%. Dacă populația globului are 5 miliarde de locuitori și ne vom propune să facem un recensământ al acesteia, calculele sunt simple. Populația globului este de 250 de ori mai mare decât populația la care am făcut referire, ceea ce ar necesita
NMGb = [(250*8)/ 1024] +alfa = 2Tb.
Un memory stick de 2Tb costă azi 02 februarie la eMag sub 450 lei. Acum nu mai este vorba de limitări ale capacității de stocare, ci doar de limitări la nivelul utilizatorilor care trebuie să știe ce să stocheze și la ce să folosească ceea ce au stocat. Oricum, nemaifiind limitări de stocare nu se mai justifică:
- ștergerea de fișiere cu cărți în edituri;
- suprascrierea pe câmpuri în baze de date;
- lipsa gestionării de versiuni de software;
- frecvențele prea mari dintre două salvări.
Acum nici limitări de stocare nu mai sunt, nici limitări de viteză nu prea mai sunt. Omul va trebui să-și dovedească creativitatea în a merge mai departe pentru a face din calculator ceea ce trebuie acesta să fie, adică o prelungire naturală a sa, așa cum ciocanul, cleștele, coasa și creionul sunt de mii sau sute de ani și nimeni nu s-a plictisit încă.
BYTE: 1byte=8 biți (se mai zice în loc de bytre, octet, se notează b sau o.
KILOBYTE: 1 kilobyte = 1024 bytes, se notează Kb.
MEGABITE: 1 megabyte = 1024 Kb, se notează Mb, 1Mb are 1.048.576 bytes.
GIGABYTE: 1 gigabyte = 1024 Mb =  1.048.576 Kb = 1.073.741.824 bytes.
TERABYTE: 1 terabute = 1024 Gb = 1.048.576 Mb = 1.073.741.824 Kb = 1.099.511.627.776bytes.
EXABITE: 1 exabyte = 1024 Tb
ZETABYTE: 1 Zb = 1024 Eb
YOTTABYTE: 1 Yb = 1024 Eb
BRONTOBYTE 1 Bb =1024 Yb
GEOPBYTE: 1 GPb = 1024 Bb.
Pentru acestea deocamdată nu am făcut calcule pentru că nu dispun eu de suport de stocare ce depășesc terabytes, nu de alta dar nici n-aș acea ce să fac cu așa ceva din moment de pe un HDD de 1 Tb am posibilitatea  87.382 de poze cu rezoluție de 12Mb pe poză, ceea ce ar însemna să tot pun de acum încolo 10 ani poze, poze și iar poze pe acel HDD imens.

(01 februarie 2017)

Profesorul Pavel NĂSTASE, exemplul de urmat

Din capul locului trebuie spus că cel despre care voi scrie acum este absolvent de Informatică Economică în ASE, promoția 1075, cu durata de studii de cinci ani. Pe atunci secția se numea Mecanizarea şi Automatizarea Calculului Economic, iar Facultatea era de Calcul Economic și Cibernetică Economică.

Tânărul asistent universitar Pavel Năstase s-a remarcat în colectivul de informatică economică prin:

- putere de muncă deosebită;

- dorința de a se autoperfecționa în zona limbajelor de programare;

- grija pentru a ține seminarii de calitate;

- un mod eficient de lucru cu studenții săi la seminarii;

- modul de a lucra în cadrul unor echipe complexe de cercetare științifică;

- efortul sistematic de a colabora cu colegii în vederea publicării de lucrări cu caracter didactic.

Am avut posibilitatea de a lucra împreună la disciplina de Programarea calculatoarelor, pe vremea când funcționam în cadrul catedrei de Cibernetică Economică a Facultății de Planificare și Cibernetică Economică și se lucra la seminarii la nivel de semigrupe. Mai discutam în timpul semestrului despre proiecte, despre necesitatea de a avea o imagine globală și corectă despre activitatea fiecărui student. Asistentul universitar Pavel Năstase lucra cu mare atenție și știa cu exactitate cum a participat fiecare student la elaborarea de proiecte, cum a răspuns fiecare dintre studenți la chestiunile ridicate la seminarii, fie că era vorba de aspecte teoretice, fie că se lucra pe secvențe de program COBOL, FORTRAN și ASSIRIS. Țin minte că era o semigrupă formată numai din studente.

La finalizare de semestru, discuțiile pe proiecte au fost o totală surpriză. Am discutat cu prima studentă. A prezentat proiectul, i s-au pus întrebări la care a răpuns perfect. Activitatea acesteia la seminar era punctată cu foarte bine. Și eu îmi aminteam de respectiva studentă că la cursuri ocupa un loc în primul rând și chiar a dat unele răspunsuri când am pus întrebări. Concluzia a fost acordarea notei 10 acelei tinere care dovedise că învățase programare. A doua studentă care cu care s-a discutat a prezentat cu detalii semnificative proiectul, a răspuns la toate întrebările și a primit de asemenea, nota 10. Cam pe la al cincilea 10 dat, am considerat că întrebările dar și răspunsurile să fie scrise pe imprimanta care însoțea dosarul cu prezentarea proiectului. Așa am făcut și bine că ne-a venit această ideie. La finalul prezentării, după evaluare, aveam vreo 16 de note de zece, niciun absent și un teanc de proiecte foarte bune, transformate în probe materiale cum ar zice azi cineva pe treptele DNA. Exact ceea ce mă așteptam s-a produs. Am fost chemat de un prodecan, cam îngust la minte și politruc, care m-a întrebat despre cele 16 note de zece. .  Nu știa că aveam filmul derulării prezentării. I-am explicat despre ce era vorba. I-am zis să facă o comisie care să reevalueze folosind acele notații din imprimante. Dacă găsește neregularități să solicite sancționarea mea. A lăsat-o moartă. Trebuie să specific faptul că la semigrupa cealaltă din 15 studenți se prezentaseră cam 8 și trecuseră vreo 5 cu note care nu depășeau 7...

Sunt sigur că meritele acelor rezultate erau datorate celui care condusese seminariile. Dacă ai tact și dacă știi cum să-l iei pe om, scoți de la el ceea ce are el cel mai bun.

Am lucrat și la elaborarea unei lucrări cu caracter 

didactic, având fișa bibliografica:  Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA, Pavel NASTASE -

 INDRUMAR pentru elaborarea proiectelor de

 an la disciplina LIMBAJE DE PROGRAMARE

 A CALCULATOARELOR ELECTRONICE- 

studii de caz, Editura ASE, Bucuresti 1982. 

Tânărul Pavel Năstase a avut contribuții semnificative

 si la realizarea lucrării INFORMATICA din 1987, apărută în Editura științifică și enciclopedică și despre acre foarte mulți ani mai târziu am aflat că luase premiul Academiei RSR.

Pentru mine rămân neelucidate condițiile în care doi

tineri foarte valoroși, asistenții universitari Pavel Năstase

și Ilie Tamaș au fost forțați să plece spre catedra de Informatică de Gestiune. Îmi imaginez că profesorul Ilie Văduva a intuit valoare remarcabilă a celor doi și viața i-a dat dreptate.

Revoluția i-a prins pe toți cei care lucrau în zona informaticii pe poziții de lectori universitari. Având articole publicate dar și cărți tipărite, toți lectorii universitari au urcat vertiginos pe scara ierarhiei didactice.

Din 1980 și până în 1991, Pavel Năstase  a fost asistent universitar. Apoi, până în 1993 a fost lector universitar, iar după 4 ani de ocupare a funcției de conferențiar, în anul 1996 a devenit prin concurs profesor universitar titular.

În 1986 a susținut teza de doctorat intitulată Proiectarea și organizarea bazei de date pentru conducerea unei intreprinderi industriale și a obținut titlul de doctor în specializarea  calcul economic şi cibernetică economică. A absolvit în anul 1989 Facultatea de Matematică din cadrul Universității București.

Din 1997 este conducător știinșific de doctorat.

An de an am primit de la autor lucrări publicate în edituri de prestigiu care au abordat teme de mare interes pentru informatica economică și de gestiune, în spiritul utilizării experienței sale acumulate prin participările la soliționarea de probleme concrete din întreprinderi, prin contractele de cerecetare încheiate între ASE - Catedra de Informatică de gestiune pe de o parte  și respectivii agenți economici, pe de altă parte.

Se știe că oriunde apare elementul valoric, acesta se remarcă imediat prin ceea ce face, prin modul cum face și mai ales prin eficiența abordărilor. Dovadă a afirmațiilor mele stau elemente precise, dintre care cele privind alegerea sa în două mandate consecutive în funcția de decan al facultății de Contabilitate și Informatică de Gestiune din ASE, nefiind absolvent de Contabilitate, iar în anul 2012 a fost ales în funcția de rector al Academiei de Studii Economice. Din anul 2016 ocupă funcția de presedinte al Senatului universitar al ASE.

În intervalul  2008 – 2009, profesorul Pavel Năstase a coordonat al proiectului Sistemul Informatic pentru Managementul Universitar din ASE - SIMU, dezvoltat ulterior cu finanțare europeană din fonduri POSDRU  în Sistemul Informatic pentru Managementul Universităților din România - SIMUR. Lucrând cu o echipă largă de specialiști a proiectat, realizat și implementat o construcție în plan informatic de mare rezonanță pentru toate laturile ce definesc campusul virtual al ASE. Elementele de management al resurselor și aici mă refer la planuri de învățământ, programe analitice, baze de date pentru studenți, pentru cadre didactice și modalități moderne de lucru online, toate acestea i-au permis profesorului Pavel Năstase să se bucure de maximă vizibiltate și de notorietate pozitivă. Marile avantaje aduse de SIMUR în informatizarea tuturor activităților și modul prietenos de accesare a resurselor sistemului informatic au evidențiat faptul că atunci când un proiect este coordonat eficient, când sunt urmărite pas cu pas obiectivele și sunt abordate laturile calitative, respectivul proiect este tot timpul un proiect de succes.

Asupra acestui proiect și-a pus amprenta personalitatea profesorului de informatică Pavel Năstase, dar și experiența managerială pe funcții de deosebita importanță la nivel de facultate, la nivelul ASE dar și în comisiile ARACIS.

La o analiză foarte exigentă se vede că Pavel Năstase, a fost un elev foarte bun, a fost un student foarte bun, s-a remarcat la începuturile activității sale de cadru didactic prin rezultate foarte bune și iată că tot ce a realizat în ultimii 20 de ani se ridică la înalte cote de calitate. Concluzia este: un om care începe viața cu calificative foarte bine, ajunge acum în vârf de carieră exact la același nivel și se va menține tot acolo mereu, pentru că natura sa este clădită pentru a fi exigent cu ceea ce afce și nu trece la a face altceva decât atunci când s-a convins că ceea ce a terminat este așa cum vrea el, adică un lucru absolut special.

Toate acestea le-am scris aşa pentru că așa am vrut eu, nimic altceva. Eu mă înclin în fața caracterelor. Pavel Năstase este un profesor de excepție și merită laude. Nu mă sfiesc să scriu lucruri groaznice, directe și fără perdea despre cei ce le merită.