Legea pensiilor e un copil ucis în fașă

Cum era de așteptat, legea pensiilor, face valuri printre politicienii plătiți regește, care nu au grija zilei de mâine și care cred că sunt sortiți să moștenească lumea, doar ei fiind în bună stare, bogăție și fericire, ceea ce este prea departe de adevăr, căci ei sunt mai murirori decât noi toți la un loc.

Legea pensiilor este un text prost, căci nu avea cum să fie bun, din moment ce textul este construit de personaje care nu au dovedit niciodată altceva decât o gândire primitivă, abordări superficiale și modalități funcționărești de abordare a marilor adevăruri.

Legea pensiilor este o construcție tipic mioritică, născută într-un moment nepotrivit, într-un loc nepotrivit, de către oameni nepotriviți, având destinatari oameni nepotriviți, cu un context nepotrivit, analizată nepotrivit, interpretată nepotrivit, ceea ce va duce la prorogarea ei, ca normalitate, din moment ce nu satisface exigențele celor care au creat-o în raport cu propriile interese.

Cine dorește să discute acest subiect trebuie să pornească de la ideea că legea trebuia făcută cu calm, cu grijă, transparent. Ea a fost făcută pe ultima sută de metri în raport cu constrângerile jaloanelor din PNRR și ritmul alert de a fi discutată și aprobată în parlament arată clar că este făcută pentru a nu fi aplicată niciodată. 

De mulți ani se vorbește despre recalcularea pensiilor. De mulți ani se vorbește de digitalizarea dosarelor de pensii, spunându-se că este un proces greu, de lungă durată. Să se vină acum și să se spună că până în data de 1septembrie 2024 se vor recalcula toate pensiile conform noii legi, este nu numai o chestiune nerealistă ca abordare, dar și excentrică prin optimismul său debordant, aproape dus spre iresponsabilitate.

Numai enunțarea termenului de 1 septembrie 2024 când se știe că acesta este an electoral și tot atunci vor avea loc alegerile parlamentare, arată clar scopul electoral. Dacă acum mulți ani, unii au votat o lege de creștere cu 50% a salariilor cadrelor didactice, salarii care nu au crescut atunci, acum se avansează 40% creștere căci sunt mulți pensionari, iar minciuna nu trebuie să fie gogonată de 50%, ci un pic mai modestă să dea credibilitate, prin acel 40% în medie, adică și zero, dar și 40%, să se bucure poporul cu televizorul.

(11 noiembrie 2023)

Ce-ar fi dacă prorogarea?...

Politicienii iau tot felul de decizii:
- stupide,
- trăsnite, 
- populiste,
- ciudate,
- ilogice,
- iresponsabile,
- benefice lor.

Multe dintre decizii au putere de lege. Când nu le convin anumite legi sau paragrafe, le prorogă. Adică cu ușurința cu care dau legile, politicienii nu le anulează, ci le prorogă, pentru că altfel ar recunoaște că sunt stupizi, trăsniți, populiști, ciudați, ilogici, iresponsabili și urmăresc doar propriile interese, ceea ce i-ar arunca undeva la periferia societății. Ar fi corect ca în constituția țării să existe un articol prin care să se spună că legile adoptate nu se prorogă. Ar fi soluția simplă de a-i face pe politicieni deștepți, realiști, normali, logici, responsabili, care se gândesc mai întâi la popor.

Să nu uităm că legea învățământului prevede că pentru educație se alocă 6% din PIB și niciodată educația nu a beneficiat de fonduri la un asemenea nivel.


(06 iunie 2023)

Prorogarea și arta de a minți

Nimic nu este perfect pe lumea aceasta. Deci, nici legile date de Parlament nu sunt perfecte. Orice lege imperfectă parcurge un proces de îmbunătățire sau de perfecționare cum ne place să mai zicem. Se fac legi cu scop electoral, pentru a amăgi electoratul. În vremea lui Traian BĂSESCU, pe când Călin POPESCU TĂRICEANU zicea că nu sunt bani, s-a adoptat aproape în unanimitate o lege de majorare cu 50% a salariilor pentru profesori. În realitate, toți știau că nu au de unde să scoată acești bani și cei ce au câștigat alegerile au amânat-o sine die. Acum, se zice despre o lege care se amână sau se suspendă, din motive țeles, că se prorogă. Prorogarea este un cuvânt delicat prin care se recunoaște minciuna. Ce frumos!

Întotdeauna am susținut că în constituție trebuie să apară articole care să se refere la:

- imposibilitatea de circula, a opri, staționa și parca mașini pe trotuar;

- condițiile de calamitate sau de război în care se prorogă o lege;

- necesitatea ca în monitor să apară cine și cum a votat o lege;

- dispariția verbului a putea și a modului condițional;

- reguli de urmărire și sancționare a minciunilor din programele electorale;

- popor în proporție de 75% și la restul, numai 25%.

Dacă lucrurile ar fi clare și restricțiile cu jongleriile de prost gust, mai ales legate de minciunile în cascadă, cu sigutranță că responsabilizarea tuturor va avea un alt nivel. Cu siguranță că discrepanțele dintre vorbe și fapte n-ar mai fi așa de mari. Mi-i aduc aminte pe Theodor STOLOJAN și pe Adriean VIDEANU cum vorbeau ei pe niște scene despre creșterea astronomică a pensiilor în euro, pentru a smulge voturi, nu le-at fi fost rușine!

(05 aprilie 2017)