ROMÂNIA'100: partidele

După Marea Unire s-au coagulat forțe politice, dar după a doua conflagrație s-a produs un fenomen neașteptat și anume, partidul comuniștilor, PMR mai întâi, PCR după aceea, a acaparat puterea și peste 45 de ani țara noastră a trăit sub comunism. După 1989 s-a dat liber la alcătuirea de partide. Scena politică a fost dominată de:

- partide istorice, dar PNCȚD a intrat ireversibil într-un con de umbră,

- partide noi, avându-i ca membrii pe foștii comuniști,

- partide balama, făurite la comandă pentru a forma majorități,

- partide de laborator construite pentru a îndeplini misiuni de reglare.

Peste tot este vorba de accesul la banul public, la gestionarea acestuia și la promovarea mediocrației prin toate mijloacele, întrucât numai mediocrii sunt cei apți să ducă la bun sfârșit fără să corecteze deciziile proaste, să putească în inactivitate și să elaboreze pe bandă rulantă studii de fezabilitate fără finalitate, să vină cu justificări, să dea soluții mediocre sau proaste la probleme mediocru sau prost definite. Prin anii'90 mi-am pierdut timpul făcând analize comparate ale programelor cam la toate partidele. Nu erau diferențe mari, căci despre doctrinele lor nici atunci și nici acum nu prea sunt multe de spus, căci acele programe nu prea aveau nimic doctrinar în ele. Nu știu dacă acum au ceva.

(05 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: revistele de cultură

Nu cred că este o caracteristică de bază a multora să citească ceea ce este scris în paginile revistelor de cultură. Acum de când este Internetul, multe dintre revistele de cultură de la noi au dispărut. Ele nu au cum să țină pasul cu procesul de tabloidizare sau de OTV-izare.

Mai apare revista România Literară păe care o mai cumpăr și eu să mai văd care este pulsul în literatura de la noi la nivelul anului 2018. Nu mi se pare scumpă, dar atractivitatea nu este la cote dintre cele mai mari din cauza calității materialelor care apar acolo. Nu le-aș numi nici pe departe fundamentale sau rafinate, ci niște abordări, căci marile personalități ale criticii și istoriei literare nu și-au făcut simțită prezența. Tinerii sunt destul de șterși, iar producțiile literare gen poezie, proză sau teatru deja sunt doar niște deziderate și nimic altceva. Probabil mai se publică prin provincie ziare de literatură, dar care nu au circulație națională. Viața culturală este săracă, bântuită de misticism primitiv și de scrieri facile, de necitit pe bani, drept care scriitori de o anumită factură sunt prezenți 100% în mediul virtual, fără să știu eu cu ce succes.

Centenarul Marii Uniri nu ne prinde cu o viață culturală efervescentă, cu rafturi de opere complete ale unor mari scriitori în rafturile de biblioteci și nici cu tineri însetați să citească.

(05 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: campionii olimpici

Centenarul Marii Uniri este omagiat și prin rezultatele de excepție obținute de unii dintre români la Jocurile Olimpice de-a lungul anilor. Campionii noștri olimpic sunt:

Lavinia AGACHE

Angela ALUPEI

Simona AMÎNAR

Georgeta ANDRUNACHE

Chira APOSTOL 

Rodica ARBA-PUȘCATU

Ioana BADEA 

Laura BADEA

Iolanda BALAȘ

Oana BAN

Aurica BĂRĂSCU

Petre BECHERU

Loredana BOBOC

Olga BULARDA-HOMEGHI 

Constanţa BURCICĂ-PIPOTĂ

Vasile DÎBA

Gheorghe BERCEANU

Veronica COCHELEA

Nadia COMĂNECI

Agafia CONSTANTIN

Sofia CORBAN-BANCOVICI

Serghei COVALIOV

Mihai COVALIU

Doina CUȘNIR-STANCIU

Laura CUTINA

Constantina DIȚĂ-TOMESCU

Ion DRAICA

Ionel DRÎMBĂ

Ion DUMITRESCU

Alexe DUMITRU

Alina DUMITRU

Alexandra EREMIA

Rodica FLOREA

Maria FRICIOIU

Liliana GAFENCU

Elena GEORGESCU

Cristina GRIGORAȘ

Elena HORVATH

Doina IGNAT

Corneliu ION

Nastasia IONESCU

Petru IOSUB

Andreea ISĂRESCU

Simion ISMAILCIUC

Paula IVAN

Sandra IZBAȘA

Florica LAVRIC  

Nicolea LINCA

Elisabeta LIPĂ 

Camelia MACOVICIUC

Lia MANOLIU

Nicolae MARTINESCU

Tecla MARINESCU

Doina MELINTE

Lavinia MILOȘEVICI

Diana MOCANU

Alin MOLDOVEANU

Ecaterina OANCIA  

Maria OLARU

Ioana OLTEANU

Ioana PAPUC

Ivan PATZAICHIN

Simona PĂUCA

Mihaela PENEȘ

Ștefan PETRESCU

Dumitru PÎRVULESCU

Cătălina PONOR

Dimitrie POPESCU

Florin POPESCU

Marioara POPESCU

Claudia PRESECAN

Mitică PRICOP

Maricica PUICĂ

Vasile PUȘCAȘU

Valeria RĂCILĂ

Andreea RĂDUCAN

Dumitru RĂDUCANU

Monica ROȘU

Leon ROTMAN

Iulică RUICAN

Ștefan RUSU

Daniela SILIVAȘ

Toma SIMIONOV

Iosif SÎRBU

Daniela SOFRONIE

Anişoara SOROHAN 

Doina SPIRCU

Mihaela STĂNULEȚ

Silvia STROESCU

Viorica SUSANU 

Ecaterina SZABO  

Maria ȘTEFAN

Viorel TALPAN

Anca TĂNASE

Sanda TOMA

Valer TOMA 

Nicolae ŢAGA

Titie ŢĂRAN

Marius URZICA

Andrei VASILE

Viorica VEREȘ-IOJA 

Viorica VISCOPOLEANU

Nicu VLAD

Ei au făcut ca la multe ediții ale Jocurilor Olimpice drapelul României să urce pe cel mai înalt catarg și să răsune imnul de stat al țării noastre, umplându-ne inimile de bucurie. Victoriile lor sunt omagiul pe care l-au adus departe de țară, eroilor care au făurit această țară, spre a-i spori cu forțele lor măreția și renumele. Ei merită un loc de cinste în paginile de istorie ale poporului român.

Campionii sunt dați aici în ordine alfabetică. Dacă dintr-o eroare regretabilă nu am identificat vreun campion, în secunda a doua după ce mi-a fost semnalată eroarea, o voi corecta.

(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: festivalul ENESCU

Prima ediție a Festivalului Internațional George ENESCU s-a desfășurat între 4-22 septembrie 1958. Acum în anul 2018 acest festival va fi  la a XXV-a ediție. De-a lungul anilor pe scenele festivalului au apărut personalități de primă mărime ale muzicii din toată lumea. Voi aminti aici pe următoarele:

Lord Yehudi Menuhin

David Oistrah

Nadia Boulanger

Sir John Barbirolli

Claudio Abbado

Zubin Mehta

Grace Bumbry

Victoria de Los Angeles

Elisabeth Schwarzkopf

Carlo Zecchi

Lorin Maazel

Sviatoslav Richter

Aldo Ciccolini

Vladimir Orlov

Arthur Rubinstein

Henryk Szering

Gaspar Cassado

Monique Haas

Miroslav Ceangalovici

André Navarra

André Cluytens

Mstislav Rostropovich

Isaac Stern

Ludwig Hölscher

Sheila Armstrong

Roberto Benzi

Sergiu Comissiona

Barbara Hendricks

Daniel Barenboim

Sir Collin Davis

Antonio Pappano

Daniele Gatti

fără a epuiza întreaga listă. Nu i-am inclus pe românii din țară care au fost prezenți pe scena festivalului, dar mă voi ocupa cu un alt prilej. Aici am vrut doar să arăt că a existat un interes de a face cunoscute în lumea întreagă lucrările marelui compozitor George ENESCU. Cine urmărește postul Tv MEZZO are ocazia să vadă acolo multe dintre aceste personalități în interpretări devenite clasice. Festivalul ENESCU este una dintre paginile interesante de cultură ale noastre, dar este foarte importantă nediluarea evenimentelor, în contextul în care televiziunea și Internetul au tot ce trebuie pentru a aduce importante contribuții în a scurta durata acestui festival și mai ales în a reduce costurile în contextul creșterii calității evenimentelor și minimizării înlocuirilor a unor nume sonore de ultimă oră cu alte nume, înlocuiri devenite suspect de numeroase

(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: reabilitările

Nu este vorba de a reabilita termic construcții și nici de a reabilita drumuri distruse de îngheț. Este vorba de a reabilita personalități ale vieții culturale și politice.

Comuniștii au reabilitat personalități precum:

Titu MAIORESCU,

Octavian GOGA,

Lucian BLAGA,

Tudor ARGHEZI,

Lucrețiu PĂTRĂȘCANU,

Ionel PERLEA,

Sergiu CELIBIDACHE,

Henri COANDĂ.

Și acum după Revoluția din Decembrie 1989 au avut loc reabilitări în sensul recunoașterii meritelor reale ale unor lideri de partid, a unor prim-miniștri, a unor ideologi, a unor generali și înalți ofițeri ai armateri române care au luptat pe Frontul de Răsărit, care au contribuit major la făurirea statului unitar și la conducerea destinelor acestei țări numeroase decenii. Tot în acest timp au trecut într-un con de umbră foști lideri comuniști ale căror merite au fost hiperbolizate între 1945 - 1989, punându-i exact la locul cuvenit în paginile unui volum gros de istorie modernă și contemporană al patriei noastre.

(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: cel mai scurt dialog

O?

O.

*****************

Pe vremea comuniștilor, după Paști lumea spunea în loc de Cristos a înviat, Cristi a revenit, la care răspunsul era: Adevărat a revenit.

Nu fac nicio aluzie la nimeni și la nimic. Numai că acests dialog l-am auzit în mașina 133 unde circulă cea mai pestriță lume cu putință.

(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: o zi obișnuită

Într-o zi obișnuită de primăvară  din anul Centenarului Marii Uniri:
- soarele apare înainte de ora 7,
- televiziunile bagă reclame după ceas la greu,
- Parlamentul mai are unele zbateri,
- cele din Costa Rica mai zic oarece,
- Sebi GHIȚĂ tace ca să vorbească mai pe seară,
- magazinele par tot prăfuite,
- unele gropi din asfalt nu au fost astupate,
- doar unor dintre copaci li s-a făcut toaletarea,
- la Starbucks cafeaua are exact aceeași calitate românească,
- mașina 133 nu vine la cronometru ci la voia-ntâmplării,
- ziarele de pe tarabe sunt anoste,
- pâinea este tot plină de E-uri,
- vânzătoarele vorbesc la telefonul mobil când te servesc,
- cartofii în supermarket sunt cam noroiți,
- șoferii clacsonează a pagubă,
- mașinile sunt parcate pe trotuar încălcând Constituția,
- coșurile de gunosi sunt ori pline, ori vandalizate,
- în piață nu sunt direct producătorii, ci intermediarii,
- peste tot sunt numai reclame proaste și mincinoase,
- în librării la raioanele de cărți sunt prea puțini tineri,
- peste tot aud sintagma de genul cu frână.
M-aș mira ca o zi din acest Centenar să nu fie banală, dar frumoasă în felul ei, căci exist, mă manifest, mă plimb și mă bucur că a venit primăvara cu aerul acela proaspăt și vesel.


(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: valorile

Marea Unire a declanșat energiile acestui popor trecut prin foc și sabie de-a lungul istoriei. Așa se face că marile opere literare au apărut după 1918 și scriitori precum Lucian BLAGA, Tudor ARGHEZI, Liviu REBREANU, Dan BARBILIAN,  Octavian GOGA și mulți alții ai au îmbogățit cultura. Și în alte domenii ale științei și artei lucrurile au stat tot așa. Să amintesc aici pe C. I. PARHON, Henri COANDĂ, Nicolae PAULESCU, Emil RACOVIȚĂ, Victor BABEȘ, Alexandru MYLLER, Octav ONICESCU, Constantin GIURESCU, George CĂLINESCU și mulți alți oameni de știință, ale căror rezultate au făcut să strălucească domeniile din știința cărora și-au dedicat întreaga viață. Secolul de la Marea Unire, care va fi marcat anul acesta la 1 Decembrie, evidențiază că din cei 100 de ani aproape 45 de ani au fost trăiți sub comunismul de sorginte sovietică, timp în care societatea românească a cunoscut transformări radicale, unele fiind atât de neinspirate, încât au marcat în mod negativ întreaga evoluție a societății. Au fost și unele aspecte care nu trebuie neglijate, precum eradicarea analfabetismului, dar păcat că după anul 1989 analfabetismul a reapărut și procesul s-a accelerat, demonstrând că eradicarea nu a fost ireversibilă. Tot după 1989 s-a produs datorită situației economice grele și fără ieșire  de aici, exodul populației românești spre Europa de Vest și America, unde acum trăiesc peste 3,5 milioane de români.

Revoluția română a adus expansiunea și instalarea mediocrității, a non-valorilor în toate domeniile, pe poziții de management importante, cu rezultate dintre cele mai nenorocite, din care voi aminti doar câteva:

- teren de fotbal în pantă,

- teleschiu nefuncțional,

- linie de metrou neterminată,

- pod de cale ferată subdimensionat,

- autostradă surpătoare,

- centură neterminată.

În ultimii 25 de ani s-au produs demolări ale unor valori. Chiar și despre Mihail EMINESCU au fost unii care au aruncat cu noroi prin ceea ce au scris. Cărțile de istorie au proslăvit ca eroi prezentatori tv și școala de gimnastică nu s-a întors cu nicio medalie de la Rio. De la un timp se tot vorbește despre proiectul de țară, dar acest proiect întârzâie să apară. Numai frunza de 900.000 de euro cu chestia legată de grădinile Carpaților mai este prezentată prin reclame. Nu ne vizitează nimeni. Nu vizităm pe nimeni. Trăim într-o eră manelizată, prăfuită, divizată și înțepenită, unde marile proiect se mișcă greu, deși banii se cheltuiesc cu nemiluita. Abia aștept să bată clopotul din turla catedralei Mântuirii Neamului, ca simbol al vocației noastre de a clădi simboluri pentru veșnicie.

(03 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: poeți, compozitori, actori, cântăreți

Mă aștept acum în anul Centenarului Marii Uniri să apară producții literare omagiale, căci am mari îndoieli că s-au pierdut obiceiurile oamenilor de a cânta la comandă și pe bani friumoși la  diferite evenimente, eroi și fapte de eroism petrecute acum 100 de ani.

Cântăreții de folclor, cei care sunt spontani și care chiar cred că sunt creatpri de folclor cu productivitate deosebită, care într-un timp record scriu cântec după cântec de parcă ar fi strungari care faci șuruburi, sunt sigur că vor apare fie la ETNO, fie la FAVORIT, fie la HORA dar și la Tezaur folcloric, lălăindu-se ăn cele mai stupide producții, căci de unde nu e, nici Dumnezeiu nu cere. Se zice că te apuci să scrii poezie doar după ce ai citit multă poezie scrisă de alții. Văd stupefiat acum că se cântă pe versuri din strofe așa-zis populare cu rimă de forma abab sau abba ceea ce mă duce cu gândul că creatorul nu mai este deloc din popor și muzica lui nu mai este demult folclor.

Actorii reșapați care apăreu și în vremea lui Nicolae CEAUȘESCU mi-i și imaginez apărând pe micile ecrane declamând versuri dedicate Unirii de la 1918, versuri scrise cu patos și cu mesaje  înălțătoare. Acum nu prea sunt emisiuni gen Cântarea României cu transmisiuni grandioase în care să se recite poezii făcute la comandă. Totuși, refuz să cred că năravul a dispărut definitiv. Drept care, mă aștept ca la apropierea de 1 Decembrie 2018 să fie și recitaluri de poezie. Nu vor fi ditirambe sufocante și indecente ca pe vremuri. Cred că 90% vor fi versuri scrise de clasici, dar poeții fomiști de azi care scriu la comandă, orice, inclusiv texte pentru cele mai stupide reclame, vor obține cele 10% și conform unui proverb machedonesc dacî într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește, prin versurile lor, acele emisiuni vor fi compromise definitiv.

Compozitorii care ofereau la concursuri dar și la spectacole imnuri sau ode dintre cele mai interesante care entuziasmau stadioanele cu melodicitatea lor, dar care i-ar face și pe soliști ca și pe coriști să roșească ghiduș, sunt sigur că la comandă, dacă li s-ar cere, ar scoate din sertare creații dedicate la orice moment, creații care sunt sigur că cu mici corecții de înlocuire CEAUȘESCU cu ILIESCU sau ILIESCU cu BĂSESCU, sunt de reînregistrat cu alți soliști dar cu aceleași negative. Mai greu este cu potrivirea la rimă a lui IOHANNIS căci deși multe cuvinte se termină în nis, accentul nu prea se potrivește. Dar vor găsi ei, așa cum a găsit Mihail EMINESCU rimă la Tisa cu plânsu-mi-s-a. Versurile din Doină: 

De la Nistru pân'la Tisa

Tot românul plânsu-mi-s-a

sunt magnifice, au o melodicitate și concentrează în ele durerea unui întreg popor.

Poeții care scriunacum răzleț pe unde apucă și ei sărmanii, căci lumea de azi poezie nu mai citește, sunt în așteptare. Păcat că numărul pooeților serioși, de cultură este foarte mic, în timp ce făcătorii de versuri pentru șezătorile de pe la cluburi sau la diferite sărbători de milionari se înmulțesc vertiginos căci din poezia proastă se trăiește bine. Acești poeți autentici dar și cei vulgari, au a spune și ei câte ceva, dacă vreun cenaclu sau vreun consiliu de ceva alocă bani pentru a tipări un volum omagial așa cum făcea Uniunea Scriitorilor pentru 26 ianuarie când se aniversa Nicolae CEAUȘESCU, de publica volume cu poezii de care poeții de atunci care mai trăiesc nu știu dacă roșesc, dar ar trebui să roșească rău de tot. Lumea de azi este ceva mai practică și precis va organiza niște chiolhanuri la care se va și recita așa printre ciocnirea de butelci cu licori și cu tării, poeme așa-zise patriotice, căci contextul precis va fi nepotrivit și mesenii numai de poezii n-au ei nevoie, ci de manele.

Poeții, compozitorii, actorii, cântăreții și mulți mediocrii își vor da mâna să producă și ei câte ceva din așa-zisa artă cu tendință, în care să proslăvească, contra cost, ce este de proslăvit din trecut, făcând referiri fără perdea la vremurile de azi și la personaje de azi, zugrăvite în roz, bineînțeles.

(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: a fi patriot

A fi patriot înseamnă mult mai mult decât cred unii care ori de câte ori găsesc ocazia își declară patriotismul cu voce tare sau bătându-se cu cărămida în piept. În opinia mea, a fi patriot înseamnă:

- a învăța carte,

- a avea o meserie,

- a câștiga cinstit,

- a munci cu demnitate,

- a nu minți,

- a nu fura,

- a nu înșela,

- a avea caracter frumos,

- a fi exemplu,

- a iubi țara,

- a iubi oamenii,

- a crede în Dumnezeu,

- a plăti taxe și impozite, 

- a plăti CAS și CSAS,

- a fi modest,

- a fi curat la suflet,

- a-i ajuta pe nevoiași,

- a ști să scrie,

- a citi fluent,

- a face adunări și înmulțiri,

- a-i respecta pe bătrâni,

- a avea educație,

- a-l citi pe EMINESCU,

- a fi corect,

- a nu fi violent,
- a nu manipula,

- a nu fi certat cu legea,
- a nu face scandal,
- a nu fi penibil,

- a nu fi corupt.

Toate acestea trebuie îndeplinite simultan. N-am să cred niciodată că unul care nu știe a scrie o frază dar scrie în pușcărie nenumărate cărți așa-zise științifice, se consideră în sufletul lui, el însuși:

- cinstit,

- educat,

- curat sufletește,

- că nu înșeală,

- că are caracter frumos,

- că are demnitate,

- că a muncit.

Dacă mă uit în jurul meu și dacă mă uit la televizor, văd extrem de multe persoane care nu îndeplinesc aceste cerințe minimale enumerate de mine, dar care urlă din toți rărunchii că sunt patrioți. Ei nu sunt deloc patrioți și nu au niciun drept să vorbească despre patriotism și nici să ne dea nouă lecții pe această temă că nu au căderea morală pentru așa ceva.

În viața de toate zilele am cunoascit foarte multe persoane despre care spun cu tărie că sunt adevărați patrioți și pe care noi toți avem a ne bizui la o adică, sigur fiind că aceștia au curajul, responsabilitatea, puterea și gândirea de a face lucruri extraordinare, în momente extraordinare.
A fi patriot nu înseamnă a ieși în public pentru a minți cu nerușinare că mărești salariile și pensiile aducându-le la nivelul țărilor avansate din Europa, bineânțeles dacă cei te ascultă îți dau voturile lor.

A fi patriot nu înseamnă a mări salariile bugetarilor cu 50% printr-o lege care nu s-a aplicat niciodată în timpul regimului BĂSESCU. A fi patriot nu înseamnă a-i manipula pe oameni prezentându-le denaturat niște realități. A fi patriot nu înseamnă a-ți face nevoile la zidurile bisericii KRETZULESCU. 

(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: sesiunile științifice omagiale

Ca în vremurile comuniste, căci unele obiceiuri împământenite, nu dispar niciodată, în anul 2018, anul Centenarului Marii Uniri, se vor organiza seminarii științifice, conferințe științifice și simpozioane, unde cercetători, cadre didactice, istorici, oameni de știință, gospodine, consilieri, deputați, senatori și primari, dar și alții vor avea ocazia să prezinte și ei fie rezultate ale muncii lor de cercetare științifică, fie analize, fie puncte de vedere, fie acolo, ce vor ei să spună, căci unora le place să se audă vorbind, chiar dacă nu spun nimic special. Toți vor bifa un eveniment, derulat în baza unui proiect.

Voi colecționa programe ale unor astfel de manifestări cu caracter festiv, dar și festivist, care se fac așa cum ase făceau în vremurile de demult, căci nu se alocau fonduri pe atunci pentru știință pură, ci pentru știință făcută sub înțeleapta îndrumare a partidului. Acum că nu mai există partidul unic, se caută ceva anume pentru a trece la cheltuieli organizarea de manifestări omagiale și prilejul este centenarul Marii Uniri. Nici nu vreau să mă gândesc la bugete alocate pentru asemenea manifestări, dar cu siguranță că există firme specializate în așa ceva și acolo se vor evidenția toate costurile, căci totul costă, program, flori, sală, instalație de sonorizare, proiecția, mape, flyere, bannere, anunțuri publicitare la radio și tv, mese festive, vizite la monumente și multe altele.

Să fie!

(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: ceva statui

După statuiele care au împânzit orașele de la noi, trăiesc clipe de groază de cum vor arăta orașele dacă cuiva îi va veni vreo ideie să mai facă ceva în acest sens, vrând să omagieze Marea Unire.

Experiențele sunt de-a dreptul traumatizante, căci de câte ori trec prin fața Palatului Regal și văd țepușa cu cartoful înfipt în eua sunt sigur că voi visa urât noaptea. Dacă trec prin fața Muzeului Național de Istorie și văd statuia lui Traian, cu trecerea timpului mă mir că numai anumite părți ale trupului acestuia devin mai lucioase, deși fiind operă de artă n-ar trebui să fie lustruită. Probabil cei ce o ating cred că le aduce noroc.

Nici statuia de la Casa Scânteii nu mi se pare o operă demnă de o capitală, chiar la intrarea în Capitală. dacă chiar se dorea ceva ieșit din comun, sunt sigur că o licitație internațională și banul pus jos ar fi atras niște mari artiști, care ar fi făcut o operă de artă care chiar ne-ar fi lăsat cu gura căscată. Nu mai zic nimic, căci nici marele CARAGIALE nu a avut parte de o soluție fericită acolo în fața Teatrului Național, căci însăși clădirea Teatrului, chiar dacă a suferit transformări și reveniri, tot caricaturală este, pălăria mexicană nu are nimic cu TNB, CARAGIALE revendicându-și el însuși oarece rădăcini grecești în niciun caz mexicane, incașe, mayașe sau aztece.

(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: comercianții

Comercianții sunt cei care se agață de orice și care trag spuza pe turta lor. Și în cazul Centenarului Marii Uniri ei au făcut unele gesturi precum:

- au tipărit pungi omagiale,

- au lansat promoții,

- au promovat produse,

- a inclus centenarul  în reclame.

Nici nu mă așteptam la mai multă imaginație din moment ce ei sunt cablați pe obținerea de profituri grase și pe ei nici în șpagat nu-i interesează nici istoria, nici cultura și nici altceva, decât cum să-i păcălească pe clienți prin metode dintre cele mai parșive și cu cât mai multe fake-uri. Ei nu sunt de condamnat decât în măsura în care dau dovadă de lipsă de respect față de clienții lor. Acest lucru se vede mai ales în preajma sărbătorilor când cersc prețurile. Dar și în cazul în care chipurile fac reduceri masive. Ei cresc prețurile dramatic și apoi le scad să pară că au făcut ceva. Deși nu fac nimic, ei doar lasă impresia că-l avantajează pe client. Numai că nici clienții nu se mai lasă fraieriți. De aceea multe Mall-uri au spații care sunt închise. Acolo comercianții au crezut că clienții lor sunt proști. Ei s-au falimentat că au exagerat și nu și-au corelat prețurile cu calitatea. Lăcomia comercianților nu se temperează de dagul centenarului. Ei vor fura mai vârtos, căci știu ei ce știu și lăcomioa lor nu cunoaște limite.

(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: Fitiliștii

Nu există o echipă fără să aibă cel puțin un fitilis. Fitilistul este individul care:

- nu se pricepe la nimic,

- dorește să iasă în față,

- pozează în inteligent,

- nu are nicio opinie,

- este omniprezent,

- duce vorba de colo-colo,

- se face că muncește,

- face pe dezinteresantul,

- bagă zâzanie peste tot,

- își dă cu părerea pe la colț.

Îi văd acum când cu critica cu centenarul, căci ei văd că nu s-a făcut și nu s-a dres. dar stau și eu și mă întreb că anul trecut sau acum doi ani ei aveau tot timpul să facă propuneri, să ofere soluții și mai ales să-și asume proiecte. Aici cu asumatul și cu responsabilitatea este problema, căci niciodată un fitilist nu va avea curajul:

- să vină cu o ideie,

- să arate soluția,

- să treacă la implementare,

- să se autoevalueze,

- să vadă că a realizat ceva.

Fitilistul are o ideie, dar vrea ca alții să implementeze ceea ce el a gândit sau numai a schițat, el fără a face nimic și nici să garanteze cumva că ceea ce el a zis este și bine. Acum toată lumea este deșteaptă. Dacă cineva dorea să se facă un monument dedicat Marii Uniri era nevoie de un proiect. Era nevoie de implicare. Trebuiau strânse fonduri. Acel cineva trebuia să se ocupe de organizarea competiției și trebuia să facă tot ce trebuie ca acum în anul 2018 să fie inaugurat acel monument. Cei care vântură doar zvonuri, fraze și păreri nu valorează în ochii mei nici cât o ceapă degerată. Nu trebuie ca să ai o ideie și să ți se dea banii de la buget ca să-i cheltuiești. Trebuie să faci un proiect. Să mergi cu el la bancă, să iei credit și cu banii respectivi să faci ceea ce-ți propui. Orice altă abordare sunt vorbe doar pentru a te auzi vorbind. Un album omagial, o carte, diplome, simpozioane sau orice altceva care presupun fonduri trebuie să preupună demararea unui ciclu complet de la definire obiectiv, la soluție, trecând prin colectarea de fonduri și după aceea trecerea la munca efectivă. Totul se încheie numai când obiectivul a fost dus 100% la îndeplinire. Fitiliștii sunt cei care fac zgomot și atât.
Fitiliștii au început să apară. E vremea lor. Ei sunt cei care spun că nu s-au făcut strategii, că nu s-au făcut proiecte, că nu s-a întreprins nimic. Bineânțeles că totul se referă la alții, căci alții sunt de vină. Ei privesc din exterior, deși sunt din interior, dar de pe poziția lor de fitiliști nu sunt în stare să vadă ceea ce ei nu au făcut, dar au fost plătiți să facă, iar salariile se dau pentru lucruri bine făcute, nu pentru lucruri nefăcute.

(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: infrastructura care unește

Se știe și nu mai trebuie spus nimic în plus: infrastructura este cea care unește un popor. Așa cum autostrăzi nu avem și drumul București-Arad se face în 10 ore, este clar că și sentimentele de apropiere dintre oameni sunt slabe.

Faătul că în 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire este cunoscut din 1918, deci și din 1990 și din 2000 dar și din anul 2011, când trebuia să se înceapă lucrările la o autostradă care să străpungă munții și să unească Muntenia cu Ardealul, ceea ce nu s-a întâmplat. Avem însă tot felul de master-planuri, care mai de care mai fanteziste, mai de înlocuit cu fiecare ministru al transporturilor care se instalează prea vremelnic în fotoliu.

Eu vedeam:

- o autostradă București-Giurgiu, foarte ușor de realizat,

- o autostradă Pitești-Craiova și ea ușor de realizat,

- o autostradă Pitești-Sibiu pentru prezident,

- o autostradă Ploiești-Brașov, să se bucure turiștii,

- o autostradă București-Suceava care e mai lungă,

- o autostradă Brașov- Satu-Mare, ceva mai grea,

- o autostradă Sibiu-Arad, destul de ușor de construit,

- o autostradă Craiova-Timișoara foarte simplă.

Cu ceea ce există, țara aceasta ar avea acea infrastructură care ne-ar uni și ar produce dezvoltare, căci roata de la mașină trebuie să se învârtească la 130 km/h nu să se opintească în hârtoape.

Centenarul Marii Uniri trebuie să negăsescă cu mult mai mulți kilometri decât avem acum de râde Europa de noi. Apropo, știe cineva dacă legenda meșterului Manole a fost transferată pentru continuitatea mitului la surparea de autostrăzi, este o confirmare a spiritului nostru veșnic și unic?

(01 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: milogii

Dacă vrei să vezi stadiul în care se află opoziția de la noi, urmărești, exact cu am făcut eu aseară, pe postul Tv REALITATEA și vezi ce și cum. Aseară am văzut numai milogi care arătau cu degetul către gurvern, cum că:

- guvernul nu are o strategie,

- guvernul nu a lansat proiecte,

- guvernul nu are o abordare,

- guvernul nu face nimic,

- guvernul nu a pregătit,

- guvernul nu început,

- guvernul nu lucrează.

S-a vorbit despre tot felul de comisii și direcții care ar fi trebuit să se ocupe de proiectul Centenaului Unirii, care trebuia să fie o structură centrașă cu sucursale la județ și ramificații la celelalte niveluri. Ce frumos! Comisii, exact ca în vremea lui CARAGIALE cu comisiile și comitetele pentru statua lui Traian. În fond toată problema este pe bani. Guvernul trebuia să aloce bani pentru Centenarul Unirii. În numele centenarului Unirii acești bani trebuiau păpați de toți cei care ajungeau la ospăț, mai muț cei de la putere și ceva firimituri, cei din opoziție. Aici este durerea: banii de la stat, care se cheltuie și fără rost și fără a da socotelă, căci așa-zisele proiecte sunt de fapt niște:

- spectacole banale,

- conferințe festiviste,

- pliante șterse,

- comemorări palide,

- plantări de arbori,

- mese la săraci,

- procesiuni oarecare,

- restaurări grotești,

- pavoazări enervante,

- măturat pe străzi,

- montat de băncuțe.

Adică, nimic grandios, nimic semnificativ, nimic de esență, nimic strălucitor, nimic genial, așa cum stă bine unui eveniment atât de măreț cum este Marea Unire.

Am văzut numai milogi care stau cu mâna întinsă la buget să mai sugă și ei un bănut cu chestii de doi bani, care merg la orice, dar care acum ar fi fost un bun prilej să le ambaleze în ideia de sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, ceea ce ar fi presupus sume cu adevărat importante.

(01 aprilie 2018)

Dictatura străzii

În 11 decembrie 2016 au avut loc alegerile parlamentare în România și din cei 18.403.044 de cetățeni cu drept de vot, s-au prezentat la urne 7.261.300, adică 39,46%. Rezultatul votului a fost:

Pentru Partidul Social Democrat au votat 3.204.864 cetățeni, adică 44,14%.

Pentru Partidul Național Liberal au votat 1.412.377, adică 19,45%

Pentru Uniunea Salvați România au votat 625.154, adică 8,61%

Pentru Uniunea Democrată a Maghiarilor din România au votat 435.969, adică 6,18%

Pentru Alianța Liberalilor și Democraților au votat 396.386, adică 5.46%

Partidul Mișcarea Populară au votat 376.891, adică 5,19%.

După redistribuire PSD și ALDE au majoritatea în Parlament.

În februarie trecut, la nici două luni de la alegeri s-a pornit un val de demonstrații împotriva guvernanților, ajungându-se la 300.000 de demostranți în toată țara, ceea ce a reprezentat sub 8,20% din câți votaseră cu PSD + ALDE, deci o minoritate.

Acum la un an și o lună de la alegeri, în 20 ianuarie 2018, circa la 30.000 de protestatari au ieșit în Piața Universității și au manifestat pașnic pentru apărarea democrației și pentru independența justișiei la noi în țară. Ei au reprezentat 0,82% din numărul votanților puterii din alegerile care au avut loc în 11 decembrie 2018. Dreptul de a protesta este garantat prin Constituție și faptul că protestul s-a desfășurat conform legii, a fost fără incidente și protestatarii au scandat lozincile propuse, este lucrul cel mai important, aspect ce marchează un nivel superior de civism și un stadiu al democrației, ridicat. Unii au vorbit despre dictatura străzii, ceea ce mi se pare nepotrivit, căci nu s-a mers și nu s-a intrat în clădirea guvernului, nu s-a mers și nu s-a intrat în clădirea CCR, nu s-au produs violențe, nu au fost molestați politicieni și nu s-a pus niciun moment în pericol ordinea de drept din țară. Aș zice că așa-zișii jurnaliști, unii dintre ei manipulatori, alții ignoranți, ar face foarte bine să nu confunde relatările lor despre mișcările de stradă cu gogomăniile pe care le debitează când vorbesc despre starea vremii având ca fundal imagini de arhivă, care au drept scop să bage aitrea. 

(21 decembrie 2018)

ROMÂNIA'100: Conducătorii

În cei 100 de ani care s-au scurs de la Marea Unire și pâna acum, România a avut mai mulți conducători, despre care voi scrie aici câteva cuvinte pentru a caracteriza ceea ce au făcut ei cât timp s-au aflat la cârma destinelor României.

FERDINAND I, Rege al României a domnit între anii 1914 - 1927,el fiind fauritorul Marii Uniri. În timpul domniei sale a fost semnat la 4 iunie 1920 Tratatul de la Trianon, care a recunoscut unirea Transilvaniei la România. În 15 octombrie 1922 s-a încoronat la Alba Iulia ca rege al României Mari. 

CAROL al II-lea rege al României, a domnit între anii 1930 și 1940, iar domnia sa a dus la instaurarea dictaturii regale până în 1938 când a abdicat. Era mare colecționar de timbre.

Ion ANTONESCU, mareșal al României s-a autointitulat șef de stat în anul  1941 și a pierdut puterea în 23 august 1944. A fost executat prin împușcare la 1 iunie 1946 în curtea închisorii Jilava, sentința de condamnare la moarte fiind dată de un Tribunal al Poporului.

MIHAI I, rege al României a domnit între anii 1927 - 1930 și apoi în perioada 1940 - 1947, când în 31 decembrie 1947 a abdicat.

Nicolae CEAUȘESCU, primul președinte al României, a condus statul între 1965 si 22 decembrie 1989 când a fost rasturnat de la putere de catre revlutionari. El a fost executat prin împușcare, după o judecată sumară, la Târgoviște în ziua de Crăciun a anului 1989 în curtea garnizoanei, românii fiind un popor covârșitor cu credință ortodoxă. În timpul lui a fost construit Canalul Dunăre-Marea Neagră Clădirea casei Poporului și Metroul bucureștean.

Ion ILIESCU a fost al doilea presedinte al României care a câstigat alegerile în duminica orbului, 20 mai 1990 cu 85,07%, apoi  a câștigat alegerile în 1992 cu 61,43 %  începând un nou mandat până în 1996 si a redevenit presedinte în mandatul 2000 - 2004. Nimic notabil.

Emil CONSTANTINESCU a fost al III-lea presedinte care a ocupat acesta functie în intervalul 1996 - 2000. Nu a mai candidat la un  al doilea mandat considerându-se învins de sistem. El a permis avioanelor NATO să folosească aeroporturi de la noi înainte de a fi bombardate orașul Belgradul și podurile de pe Dunăre.

Traian BASESCU a fost as IV-lea presedinte al României în mandatele 2004 - 2009 si 2009 - 2014. S-a zbuciumat să creeze statul de drept, cu care s-a lăudat tot timpul, dar ani mai târziu a recunoscut că statul este mafiot. În 6 mai 2010 a tăiat salariile bugetarilor cu 25% și a vrut reducerea pensiilor cu 10% fără a reuși acest din urmă demers.

Klaus IOHANNIS este al V-lea presedinte al României din anul 2014 si are un mandat de 5 ani.

Fiecare dintre sefii de stat enumerati aici si-au pus amprenta asupra evolutiei statului român fie asa cum au avut capacitatea s-o faca, fie cum evolutia istorica din zona le-a permis.

Cert este faptul ca unii au facut mai mult, altii au facut mai putin, unii au facut bine ceea ce au facut pentru poporul lor, altii, din contra, au facut rau acestui popor, unii dintre ei recunoscând chiar acest lucru.

(16 ianuarie 2018)

ROMÂNIA'100: startul așteptat

Anul 2018 este anul Centenarului Marii Uniri, moment crucial pentru istoria poporului român. Acest mare eveniment trebuie marcat cum se cuvine. Pe toată durata anului se vor organiza manifestări omagiale, care vor culmina cu parada militară de la 1 Decembrie 2018, al cărui loc trebuie să fie încărcat de istorie.

Mă gândeam să încep să scriu un serial despre acest mare moment și mă așteptam să văd că la vârful puterii se fac anumiți pași care să facă din anul 2018, anul Centenarului Marii Uniri un an special, în care oricare dintre noi să se simtă important, deosebit și mândru că este român sau că locuiește în țara numită România și că muncește să-i fie bine lui și semenilor lui.

Lucrurile au debutat într-un mod ciudat chiar prin numirea lui Felx RACHE în funcția de consilier de stat pe probleme de comunicare și Centenar. În opinia mea, organizarea manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri este un proiect care presupune undeva manipularea a cel puțin 50 de milioane de euro. Un astfel de proiect presupune un manager de proiect care să fi lucrat cu proiecte fiecare având cel puțin 10 - 30 milioane de euro și care să se fi încheiat cu succes. Numai un astfel de manager are capacitatea de a începe și duce la bun sfârșit un proiect de o astfel de anvergură. Acel proiect trebuia demarat de la începutul anului 2017, trebuia să aibă maximă transparență și tot poporul trebuia să cunoască lista activităților și responsabilii. Proiectul trebuia aprobat de CSAT și dus la îndeplinire de guvern. Proiectul trebuia să conțină un calendar clar și responsabilități pe oameni și funcții, cu termene și mai ales cu sancțiuni pentru cei care nu respectă cerințele proiectului. Suntem în 15 ianuarie 2018, zi în care se împlinesc 168 de ani de la nașterea lui Mihail EMINESCU, poetul nostru național. În această zi, voi scrie versurile:

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc! 

Îmi doresc ca anul 2018 să însemne cu mult mai mult pentru noi decât au însemnat toți anii care au trecut și în ziua de 1 Decembrie 2018 inimile noastre să bată la unison pentru acestă țară cu nume atât de frumos și să ne simțim mândri că-i aparținem și suntem fiii ei buni, iar ea este mama noastră cea mai bună, iubitoare, blândă și ocrotitoare.

(15 ianuarie 2018)

CSIE'50 - primul deținut politic de după'89

Primul deținut politic de după'89 este un student de la Cibernetică cu numele Ghinea, arestat în luptele din Piața Victoriei în 1990, după ce a intrat în clădirea guvernului. Pe micile ecrane se vedea cum acesta luase inițiativa formării unui guvern revoluționar. Lucrurile s-au precipitat și el a fost arestat. Devenise primul deținut politic de după 1989. Îmi amintesc cum o delegație de la facultatea de Cibernetică, avându-l în frunte pe un profesor de matematică, G.C. s-a dus și a obținut eliberarea tânărului revoluționar. Am înțeles că a plecat în străinătate ca refugiat politic, lucru pe care regret că nu l-am făcut și eu la mineriada din 13-15 iunie 1990, pentru că acolo unde nu sunt autostrăzi, expresia izolării, sărăciei, analfabetismului și lipsei de speranță sunt dezarmante ireversibil.

Căutând pe Internet nu am găsit nimic despre acele evenimente și nici despre studentul Ghinea. Ceea ce știu cu exactitate este că înainte de Revoluție am fost chemat la secretariatul facultății și atenționat în legătură cu cazul unui student. Mult timp după aceea am descifrat enigma acelui dialog legat de o persoană incomodă unui regim totalitar, care deja fusese etichetată pe vecie.

(17 aprilie 2017)