Cum mi-aș alege eu antrenorul personal?

Un abonament la o sală de fitness nu este deloc ieftin. Plata unui antrenor personal, nici ea nu este de neglijat, căci costurile ridicate trebuie să fie corelate cu renumele antrenorului și cu programele pe care el le realizează cu elevii. 

În opinia mea, un antrenor personal trebuie să aibă:

- o carte de vizită,

- experiență,

- prezență distinctă,

- vocabulare,

- dinamism,

- management,

- proceduri.

Se vede imediat cum stau lucrurile din momentul în care acesta are o tabletă unde își notează o serie de lucruri și mai ales, se ține de ele. Crează o impresie excelentă punctualitatea antrenorului personal și modul în care el se ocupă de elevul lui pe durata antrenamentului, modul în care vorbește și mai ales încurajările pe care le face. Este important modul în care el realizează concret corecțiile ce trebuie aduse de elev sub toate aspectele pentru ca exercițiile să fie executate corect.

Eu apreciez economia de cuvinte și demonstrațiile pe care antrenorul personal le face pentru a arăta cum se lucrează corect cu un aparat și care este poziția corectă a corpului celui care execută. Dacă apar erori, este important cum sunt evidențiate și mai ales, modul de a le corecta. Orice abordare abruptă este defavorabilpă climatului de derulare a unui antrenament.

La viața mea, prin câte săli am fost am văzut tot felul de antrenori personali. Nu am lucrat eu cu ei, dar am văzut cum lucrau cu elevii lor. Nu aș alege niciodată să lucrez cu un antrenor personal care:

- este o prezență oarecare,

- urlă la elevii lui,

- stă cu ochii în telefonul personal,

- face doar teorie și nu exemplifică nimic,

- se ocupă de altele nu de elev,

- nu are nimic scris,

- lucrează haotic,

- nu respectă programul căci are întârzieri,

- pentru antrenamente nu are un plan și o strategie,

- este neglijent cum se prezintă.

De-a lungul timpului pe la sălile din USA am văzut ce înseamnă antrenor personal, cum arată fizic un antrenor personal, cum vorbește cu elevii lui antrenorul personal, cum scrie pe tabletă evoluția elevului, cum vorbește cu elevii lui și mai ales, cum exemplifică execuția de exefciții. Nu mă apuc să fac comparații dintre antrenorii personali americani și cei din spațiul mioritic, pentru că fiecare are treaba lui, dar exigența elevilor mioritici ar trebui să fie un pic mai ridicată și cum cererea pe care o definesc elevii nu este cu mult mai mare decât oferta de antrenori personali, niște mici corecții din partea antrenorilor personali se impune rapid, mai ales că această meserie peresupune talent, dăruire, mai ales aspect, prezență, certificări și renume.


(25 octombrie 2023)

Bombardierii

Se folosește conceptul de BOMBARDIER, mulți dintre cei ce-l folosesc nici nu știu despre ce este vorba. Un bombardier este un bărbat:
- bine făcut,

- îmbrăcat impecabil,
- plin de mușchi,
- cu lanț gros la gât,
- cu un ntatuaj imens pe mână,
- cu ceafă groasă,
- cu mers apăsat,
- cu privire de oțel,
- cu tunsoare scurtă, perie,
- cu spate lat,

- proaspăt ras, 

- cu buzunare brdușite de bani,

- care emană forță pură.

Bombardierul este un personaj care atunci când apare, impune respect și care face în așa fel încât în jurul lui se face liniște și ceilalți bărbați se retrag câțiva pași în spate, în semn de respect. El este creația propriei lui evoluții, căci nu oricine este bombardier, din moment ce nu are calitățile fizice și economice enumerate de mine. El este un magnet și un mister pentru cei din jur, dar mai ales pentru femei, căci ei nu sunt în stare să răspundă la multe întrebări legate de apariția bombardierului, căci el este cumulul unor calități fizice mai ales, rar de reunit la o singură persoană. Sunt situații în care tatuajul la vedere transmite clar mesajul către toți cei din jur.


(07 octombrie 2023) 

Sublinierea performanței prin detalii în culturism

Culturismul este un sport aparte, căci performanța se reflectă prin modul în care sportivul apare pe scena de concurs și reușește să pună în evidență nivelul de performanță la care a ajuns. Performanța în culturism înseamnă:
- masa musculară,
- realizarea unor proporții,
- definirea categoriilor de mușchi,
- scoaterea în evidență a volumelor,
- nivelul stratului de grăsime,

- vizibilitatea vascularizării,
- pozițiile prezentare de sportiv,
- ritmul derulării exercițiului liber ales.

La bărbați, pentru a se reuși evidențierea nivelului performanței, suprafața corpului neacoperită trebuie să fie maximă, ceea ce explică dimensiunile reduse ale costumului cu care apare pe scena de concurs fiecare sportiv. Chiar și în aceste condiții, rămân zone importante ale corpului sportivului aflat pe scenă care nu se văd și care ascund anumite rezultate ale antrenamentelor, adică detalii care fac diferența între un nivel de performanță ridicat și, respectiv, cel mai înalt nivel de performanță.

Sunt anumite limite peste care niciun sportiv nu trebuie să treacă, dar apar situații în care sportivul găsește modalități de a se expune astfel încât să depășească acele bariere impuse de costumul de scenă. Se folosește acel petec de pânză legat cu șnur de mijloc, care acoperă strict zona de definire a masculinității și care este legat la spate, exact pe principiul chiloților tanga, dar ceva mult mai sumar. O altă abordare este folosirea unui săculeț în care elementele ce definesc masculinitatea sportivului sunt stocate, ceea ce dă libertate totală ochiului care analizează performanța sportivului să studieze cele mai mici detalii ale performanței la care s-a ajuns. Această ultimă soluție exclude orice evaluare incompletă a performanței, mai ales atunci când este vorba de mușchii abdominali și aici mă refer la Rectus Abdominis, componenta din partea inferioară a setului de mușchi, cea mai dificil de lucrat pentru un culturist, de exemplu. dar și în cazul grupei de mușchi Gluteus Maximus, existența costumului reduce substanțial capacitatea de analiză a detaliilor legate de performanța la care sportivul a ajuns. 

Toate acestea sunt aspecte care se iau în considerare atunci și numai atunci când între sportivii care urcă pe scena de concurs există diferențe mici între nivelurile de performanță, dar performanța este la un nivel extrem de ridicat. Sut situații în care sportivii care au reușit să obțină niveluri de performanță extrem de ridicate și doresc să le evidențieze până la cele mai mici detalii, folosesc modalități care să reducă la minimum suprafața acoperită a corpului și să lase loc deschis analizei acvelei performanțe, fără a intra într-o zonă care lasă loc la interpretări, vecină cu nuditatea explicită, dar fără a fi așa ceva.


(02 octombrie 2023)

Eu și fitness-ul

Pentru mine a practica fitness este a doua natură. Nu știu dacă am înțeles bine, dar a face fitness înseamnă:
- a alerga,
- a face niște exerciții cu corpul,
- a face genuflexiuni,
- a face flotări,
- a merge pe bandă,
- a lucra cu ganterele,
- a folosi aparatele din sală,
- a face abdomene,

- a înota.

Există mare deosebire între a face un antrenament de culturist și a face fitness. Am văzut cum se antrenează culturiștii la sală și am văzut și cum se face fitness. E o mare diferență. În ambele cazuri se lucrează cu corpul, dar obiectivele sunt cu totul altele. La fitness obiectivul este de a face mișcare, de a face întreținerea organismului, de a avea un sistem muscular pus la lucru, chiar dezvoltat armonios. Culturismul vizează clase de mușchi, vizează proporții, vizează definire, vizează perfecțiunea, dar într- cu totul altă cheie. Ceea ce fac eu la anii mei este fitness, deși mi-ar fi plăcut să fie culturism, dar una-i una, alta-i alta, căci culturismul nici nu mai este indicat să-l practic, în timp ce fitness trebuie să fac pentru a mă menține în formă.

Mai este o chestie: dacă la culturiști se aud tot felul de zgomote atunci când ridică greutăți și chestia cu cardio este doar o etapă a antrenamentului, la fitness este liniște și cardio este esențial pe toată durata antrenamentului. Dacă la culturiști sunt anumite exerciții care înseamnă încălzire, la fitness multe exerciții se execută repetat și nu mai sunt încălzire, căci nu mai sunt urmate de alte exerciții în care forța și sarcinile pe echipamente să susțină derularea antrenamentului și să-l solicite pe cel ce le execută.


(22 mai 2023)
 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Dorel a lu 'TÂRCĂ

Dorel a lu  'TÂRCĂ era primul fiu al Mariei și al lui TÂRCĂ, primul fin al tatălui meu, căci Dorel era numele de alint de la Tudor, apoi Tudorel, apoi Dorel.
pe mine m-a impresionat Dorel că s-a băgat ucenic la un potcovar care avea baracă undeva mai spre oraș, pusă acolo în ideea de a fura clienții celor care erau mai spre Bascov. Numai că clienții veneau acolo unde mai potcoviseră caii, niciodată nu mergeau pe experimente. 
Și Dorel venea din când în când pe râu să facă baie, dacă patronul lui nu avea nevoie de el. Când apărea Dorel, primul  lucru pe care-l făcea era să ne arate nouă bicepșii lui. Era normal să aibă bicepși foarte dezvoltați din moment ce el dădea la baros toată ziua. Munca fizică îl făcea pe Dorel să aibă mușchi peste tot și el știa acest lucru, drept care dacă apărea duminica și oe râu veneau bărbați mai cu șunci pe ei, Dorel avea grijă să vină să se apropie de ei și să facă diferența. Îmi aduc aminte că într-o zi erau pe râu și niște femei tinere venite cu bărbații lor dar și cu copii să se scalde. Eu eram venit cu tata și cu un prieten al tatei, care prieten s-a scăpat și a tras o înjurătură la adresa unora dintre femei cărora le-a sticlit ochii-n cap după mușchii lui Dorel. Fiind și eu acolo, tata a zis ceva, care semăna a afirmație, dar nedorind ca eu să înțeleg sau să particip la vorbele lor, a schimbat subiectul.
Peste ani și ani, Dorel nu mai era ceea ce fusese în burlăcie. Avea femeie. Avea copii. Avea servici undeva la o fabrică de ambalat mezeluri peste linia de cale ferată, unde avusesem noi pământul agricol. Când l-am revăzut, el m-a recunoscut. Se îngrășase, avea deja o burtă cam prea mare, fața îi era brăzdată de griji, miar hainele nu mai stăteau deloc bine pe el. M-a impresionat ritmul prea rapid de schimbare.




(01 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Dumitru a lu ' STANA

Dumitru a lu ' STANA era un bărbat înalt și plin de mușchi. El curăța fântâni și pentru a coborî în fântână îi trebuiau brațe puternice. Unii spuneau că era riscant ce făcea Dumitru. Îmi aminyesc cum a procedat la puțul de peste drum de noi. 
Dumitru a venit.
Dumitru a scos apa din puț.
Dumitru s-a descălțat.
Dumitru s-a dezbrăcat și a rămas doar în chiloți.
Dumitru a luat aghiazmă dintr-o sticlă și și-a dat-o pe corp.
A coborât în puț, pe brațe ținându-se de lanț. 
Apoi a trimis spre suprafață tot ce a găsit pe fundul puțului.
Când s-a convins că fundul puțului e curat, Dumitru s-a urcat la suprafață cu brațele apucând lanțul, fără a se ajuta de picioare. Cred că-i plăcea cum arată la corp lui Dumitru din moment ce l-a chemat pe nașul lui și l-a rugat să-i facă poze pe câmp în spatele casei noastre și noi copiii ne uitam la el ca la circ fără să înțelegem prea mare lucru, dar acum când am văzut concursuri de culturism, parcă Dumitru le știa pe toate de atunci deși nu știu de unde le-ar fi știut, că el armata a făcut-o la tancuri parcă. Nu era el singurul așa de bine dezvoltat. Mai erau și alți tineri în mahala, dar ei veneau pe malul Argeșului și jucau fie fotbal, fie volei, fie doar înotau, dar se vedea că aveau mișcarea în sânge. Cu Dumitru era altă poveste. Și când era cărunt și muierea lui era grasă ca o batoză, el tot zvelt era și umbla vara cu cămașă strânsă pe el, cu mânecă scurtă și descheiat la gât, ca în tinerețe. Nu-i căzuse pieile pe obraz, nici burtă nu avea și când era chemat să curețe fântâni, ca în vremurile bune cobora în brațe pe lanțul de la fântână și tot pe lanț se urca. M-a impresionat Dumitru a lu ' STANA și mi-am zis mereu că dacă el a putut, voi putea și eu și de aceea merg la sală și acum că sunt  trecut de 75 de ani.


(01 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea BĂLUȚESCU

Încă din liceu m-a preocupat culturismul. Făcusem acasă niște instalații care mă ajutau să mă dezvolt. Văzusem într-o revistă ilustrată FLACĂRA ceva despre culturism, spus într-un limbaj acceptat de comuniști, căci bodybuilding venea din USA și comuniștii nu prea le aveau cu imperialiștii care erau pe buza prăpastiei, gata-gata să se prăvălească. Nu aveam unde să urmăresc despre culturism în anul 1964 și de aceea citeam despre halterofilii care aveau succese pe la campionate și pe la olimpiade. Ei aveau o dezvoltare a corpului care mă impresiona și-mi doream și eu să obțin dezvoltarea mușchilor mei cam în acea direcție. Făceam flotări, făceam exerciții la bara fixă, făceam genuflexiuni, dar la noi în liceu sportul nu se făcea ca lumea că nu aveam sală, iar la facultate tot așa stăteau lucrurile, din moment ce mergeam la Stadionul Tineretului să facem orele de sport.

Când am ajuns în primul an de facultate, am remarcat la Mircea BĂLUȚESCU, colegul meu de serie și de cameră la cămin că are corpul unui culturist, exact așa cum era în revista FLACĂRA. Avea imeri lați, talie subțire, mușchi foarte bine definiți. Făceam orele de sport în același timp. Nu am stat niciodată de vorbă cu el să vedem dacă face sport sau dacă a făcut sport, în sensul pe care îl exersau halterofilii. Acum după atâția ani, conchid că Mircea BĂLUȚESCU avea o zestre genetică de excepție și dacă s-ar fi născut în locul potrivit și la momentul potrivit, mă gândesc la USA și undeva în deceniul al IX al secolului trecut, sunt sigur că ar fi fost mare campion. 

Eu m-am transferat în anul al II-lea la Mecanizare și cu căminul nu mai eram colegi, deci nu am mai știut nimic despre fostul meu coleg de serie din anul întâi Mircea BĂLUȚESCU. Am scris aici acum, căci mi-am adus aminte că în timp ce eu mă zbuciumam cu flotările și cu tot felul de alte exerciții, fără o sală de sport, Mircea avea corp de culturist, căci așa l-a lăsat natura, lucru care m-a impresionat și mi l-a trasat ca obiectiv să mă îndrept și eu spre o direcție asemănătoare, obiectiv pe care nu am reușit să-l ating niciodată, chiar dacă și acum la 76 de ani ai mei, merg la sală, trag de fiare, merg pe bandă și fac înot. Îmi lipsește zestrea genetică, cu care te naști și o ai sau eu nu o am din naștere, așa cum am constatat.

(26 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Viorica NEAMȚU

Când am intrat în clasa a V-a am avut mai mulți profesori, iar dirigintă a fost profesoara de științele naturii Viorica NEAMȚU. Era în primul ei an de învățământ. Făcuse studiile la Moscova la Universitatea LOMONOSOV. Prima oră de dirigenție am făcut-o cu o drumeție în pădure unde am învățat că mușchii la copaci se așează pe tulpină orientați spre nord. Am cules plante și profesoara ne-a învățat cum să facem un ierbar. Era o adevărată întrecere între noi să avem cel mai frumos ierbar.
la lecțiile de dirigenție, profesoara Viorica NEAMȚU ne povestea ce a văzut ea la Moscova. Încă erau vremurile când manualele noastre erau traduse din limba rusă, câcn modelul de învățământ era cel sovietic. Chiar și uniformele noastre școlare erau de inspirație sovietică. Și băieții purtau șorț cu guler alb și fundă roșie.
Îmi aduc aminte că la o lecție de dirigenție ne-a citit o poveste despre un aviator care-și perduse picioarele într-o luptă și a urcat și cu proteze pe avion și a luptat. Spunea că un scriitor a scris o carte intitulată Povestea unui om adevărat, iar când a dat-o cu autograf chiar pilotului despre care era vorba în carte, autograful ar fi sunat cam așa: povestea unui om adevărat, despre un om adevărat. Lecțiile de dirigenție ale profesoarei Viorica NEAMȚU erau frumoase, cum frumoase erau și lecțiile de botanică ale ei, căci venea cu elemente practice din acre aveam foarte multe de învățat. Îmi aduc aminte cum ne-a arătat despre capilare, despre fotosinteză și acum când se fac lecții multimedia, dacă ar fi știut ceea ce ne prezenta nouă profesoara Viorica NEAMȚU acum peste 60 de ani, ar face lecțiile lor mult mai vii, mai pe înțelesul elevilor care nu merg nici în pădure și nici agricultură nu fac.

(16 ianuarie 2023)