1.000 de oameni care m-au impresionat: Dan DATCU

Dan DATCU era și el ca și noi toți ceilalți un pionier care frecventa Cercul de Pictură de la Casa Pionierilor din Pitești. Pe mine m-a impresionat la Dan DATCU că avea calități de lider. Domnișoara BUMBURICI, profesoara noastră de pictură, ne-a spus că există o întrecere între cercurile Casei pionierilor în colectarea de fier vechi, a deșeurilor de hârtie și de sticlă și echipa câștigătoare va fi recompensată cu o excursie cu autocarul la Sinaia.

Atunci l-am văzut pe pionierul Dan DATCU, care cred că era mai mare decât mine cu un an, că ia inițiativa, ne organizează și am pornit la treabă. El era inima întregului grup. Am strâns și am adus hârtie. Am strâns și am adus sticlă. Am mers cu toții să căutăm fier vechi și am reușit să găsim o bucată de șină de clae ferată uzinală, ceva mai mică decât șina de cale ferată de tren obișnuit. Echipa noastră s-a impus și noi am câștigat competiție. Eram vreo 15 pionieri. Am plecat la Sinaia într-o duminică dimineața. Am avut surpriza ca în autocar să fie persoane care nu aveau nimic nici cu competiția, nici cu statutul de pionier. Erau tot felul de indivizi și individe, care profitau de ocazie să meargă pe banii statului să se plimbe, inclusiv fetele unui director de liceu, care peste ani s-au dovedit a fi vagaboandele Piteștiului, căci răsfățul și nemunca stimulate de părinți au dus la astfel de comportamente nefericite.

Pentru mine a fost prima dată când am plecat singur undeva și am văzut la Sinaia, Muzeul Peleș, la Doftana am văzut muzeul unde ni s-a spus că au fost închiși comuniștii și în acele vremuri ni s-a arătat celula H unde stătuse închis Gheorghe GHEORGHIU DEJ, liderul de atunci al partidului comunis. Îmi aduc aminte ca și acum că am văzut mulaje cu ciorba dintr-un castron. La vorbitor era un gardian manechin, dar dușumeaua fiind instabilă, când mergeam, manechinul se clătina, ceea ce m-a speriat. La București am văzut Muzeul de Artă al RPR și-mi aduc aminte că pe perete era o placă pe care scfria ceva despre data de 30 decembrie 1947, în care fusese declarată republica Populară Română. Era acolo și actul de abdicare al regelui Miahai. Textul era extrem de scurt, parcă două rânduri. Citind actul original publicat după 1989 rezulta că ceea ce am văzut eu atunci era un fals. Tot la muzeu am văzut picturile pe care le știam din cărțile alb-negru. 

Lui Dan DATCU îi datorez această excursie, căci fără un lider, sunt sigur că eram o gloată care se mișca haotic și fără rezultate care să ne ducă undeva.



(05 martie 2023)

În PNL ca la ruși în anul 1982

În  10 noiembrie 1982  și-a dat obștescul sfârșit Leonid Brejnev, secretarul general al PCUS, I-a urmat pe funcția tot de secretar general  Yuri Vladimirovich Andropov, decedat în 4 februarie 1984, la 14 luni de la momentul alegerii. Și lui i-a urmat Konstantin Ustinovich Chernenko găsit mort în biroul său în 10 martie 1985, după numai 11 luni de stat în fruntea partidului. A fost ales mai tânărul și educatul Mihail Sergheevici Gorbaciov ales în 11 martie 1985, fiind primul născut după MRSO adică după 1917 după marea revoluție Socialistă din Octombrie, sărbătorită de faăt în 7 noiembrie.

Toate evenimentele de atunci mi le-am readus în memorie văzând ce se întâmplă la liberalii cei drăgălași rezultați din melanjul cu PDL. Mai pe scurt:

• Cristian Bușoi a fost anunțat candidat și s-a autoretras la numai câteva săptămâni;
• Ludovic Orban a fost anunțat candidat, el a acceptat că partidul i-a cerut-o, dar și el la câteva săptămâni s-a retras pe motive de DNA;
• Marian Munteanu a fost scos din pălărie și PML a crezut că a dat marea lovitură de imagine; lucrurile nu au stat așa pentru că i s-a răscolit trecutul și au rezultat de acolo lucruri puțin măgulitoare care s-au suprapus cu venirea minerilor la 18 aprilie în fața guvernului și cu adunarea de la Sinaia de la mijlocul lui aprilie a reprezentanților unei extreme drepte cu portdrapel în persoana lui Marine Le Pen.

Faptul că resursele de transfer de notorietate s-au epuizat în interiorul PNL se vede cu ochiul liber. Era o variantă propunerea din start sau măcar după Cristian Bușoi a Adrianei Săftoiu, care avea un profil compatibil cu cel al canditatului PSD, amandouă fiind femei, amândouă având antecedente în jurnalism, anândouă fiind cu state în parlament și mai ales amândouă dovedindu-se a fi extrem de inteligente. Cred că experiența Adrianei Săftoiu pe perioada când a fost consilier prezidențial la jucătorul Traian Băsescu ar fi fost un atu.

Ieșrea de aseară apreședintelui de onoare al PNL și mai ales secretomania sa, nu prevestesc lucruri bune, dând de înțeles că nici Marian Munteanu nu este soluția.

Noul PNL i-a depășit pănă și pe comuniștii ruși pentru că:

- au schimbat prea mulți candidați;

- duratele cât au stat pe poziții au fost la nivel de săptămâni;

- sunt restricționați sever de termen limită de înscriere oficială;

- nu maschează lupta surdă pentru putere.

Strategii din PNL și-au dovedit limitele pentru că:

- nu au studiat profilul de primar definit de bucureșteni;

- au venit cu propuneri nesemnificative;

- au amânat în stilul lor de dinainte de razboi luarea de decizii;

- au dovedit slăbiciune în a defini criterii și a face selecția.

PNL va avea un candidat și sunt sigur că acesta va fi, de asemenea preluat de undeva, căci luptele intestine nu le permit să vadă pe cineva valabil. Numai în disperare de cauză își vor îndrepta privirea către persoana care a scris și un roman.
Conducerile bicefale în care amândoi copreședinții sunt slabi, nasc soluții mai mult decât modeste și acestea s-au numit Bușoi, Orban și Munteanu.

(20 aprilie 2016)

În Sinaia și Bușteni plățile online NU

Surpriza totală a fost că la telecabina din Bușteni nu există posibilitaeta de a plăti cu cardul.
Surpriza șocantă a fost că la casieria castelului Peleș nu există posibilitatea plății cu acrdul, pe motic ca ei depind de Trezorerie. Chiar așa să fie? Mă întreb îngrozit de ce eram trimis de casieriță să scot bani de la un bancomat care sunt sigur că percepea un comision gras.

Acum în 2016 mi-a adus aminte de scenele oribile din Brașovul anului 2001 când orice încercare de a mânca ceva cu acrdul la un restaurant a fost imposibil. Acolo, ospătarii și managementul restaurantelor, din groaza că nu vor mai primi șpagă refuzau să lucreze cu plăți electronice. Sper ca acum să se fi domesticit și ăia din Brașov pe teme de resraurant. Nenorocirea este că în 2016, iată locuri unde nu te aștepți fac dovada unui management execrabil.
Dacă turistul străin vine și nu are decât un card la el? Evident merge la bancomat, e jumulit zdravă și numai unii sunt fericiți. De ce oare soluțiile sunt atât de tâmpile, limitate și dezastruase? Simplu: la butoane sunt puși nepricepuți care gandesc nu mai departe de lungul nasului. Pe ei nu-i interesează turistul, ideia ca acesta să plece mulțumit.
Pentru ăia de la telecabina din Bușteni dar și pentru sistemul de încasare de pa peleș, nota -213(minus două sute treisprezece), așa cum ar da Iulia Albu pentru niște țoare de tot râsul.

(18 martie 2016)