Calitatea proceselor de mentenanță

Mentenanța este esențială oriunde există o activitate în care apar echipamente și oameni.
Se vorbește despre mentenanța echipamentelor.
Se vorbește despre mentenanța oamenilor.
Echipamentele se uzează și-și întrerup funcționarea, moment în care intervine mentenanța care înseamnă a repara echipamentul și a-l repune în stare de funcționare.
Mentenanța echipamentelor are o durată.
Mentenanța echipamentelor presupune consumuri de resurse umane și piese de schimb.
Mentenanța echipamentelor înseamnă costuri.
Mentenanța asimilează și întreținerea echipamentului, care constă în înlocuirea de consumabile curente.
Vorbim și despre mentenanța oamenilor, care presupune luarea de măsuri care să înlăture suferințe ale acestora și realizarea recuperării, pentru a fi adus în starea de dinaintea producerii îmbolnăvirii.
Atât la oameni, cât și la echipamente vorbim de calitatea proceselor de mentenanță,  calitate pe care uneori o neglijăm, fără să ne dăm seama că suntem prea săraci pentru a face economi exact unde nu trebuie, aplicând proverbul că ne ieftinim la mălai și ne scumpim la tărâțe.
Un proces de mentenanță de calitate înseamnă:
- minimizarea duratei de nefuncționare,
- costuri între limite normale,
- minimizarea risipei de resurse,
- respectarea etapelor de întreținere.

De regulă, ceincare produc echipamente, specializează și echipe de mentenanță, numai că proprietarii echipamentelor cred că-și realizează mentenanța singuri, ceea ce este o gândire greșită, pentru că fiecare echipament are particularitățile lui. Echipele specializate pe mentenanță au stocuri de piese de schimb, au oameni care știu să facă diagnoza, estimează corect duratele procesului de mentenanță și asigură calitatea acestui proces.

Am văzut la o sală de fitness că echipa de mentenanță lucrează neprofesionist din moment ce.
- șine echipamentele în stare nefuncțională cu săptămânile când repararea era la nivel de ore,

- anunța durata procesului de mentenanță, durată care era depășită de două sau trei ori ca termene,

- făceau o mizerie de nedescris la locul unde interveneau,

- reparațiile era de proastă calitate și echipamentul se defecta după câteva zile.

Mentenanța este cea care contribuie decisiv la imaginea sălii de fitness și nu numai, căci ea oglindește caăacitatea acesteia de a asigura buna funcționare a echipamentelor și aspectul general al sălii. Același lucru se va spune despre orice organizație unde sunt echipamente și oameni și unde procesul de mentenanță este necesar, căci una este să-ți funcționeze echipamentele și alta este să ai locuri înguste sau exhipamente nefuncționale, pe care sunt puse tot felul de afișe avertizoare, care arată nefuncționalitatea.

(19 iulie 2024)

Eu fac sport la o sală World Class

 Trebuie să mă laud și eu cu ceva. Merg să fac un pic de sport la o sală din lanțul World Class și am ales acest lanț pentru că:
- are o diversitate mare de echipamente,
- nivelul de curățenie este bun,
- cei care vin să se antreneze nu sunt zgomotoși,
- găsesc echipamente libere pe care să lucrez,
- are dușuri, saună și dulapuri disponibile,
- există posibilitatea de a merge la înot în bazin,
- fiind într-un mall, există parcare ceea ce este mare lucru.

Mai vin acolo și instructori care se ocupă de elevii lor, dar nu incomodează derularea antrenamentelor decât atunci când mai există câte unul dintre ei care chipurile organizează așa-zise circuite, blocând mai multe aparate, iar modul lor defectuos de a vedea lucrurile fac ca benzile să meargă în gol atât timp cât elevul execută ceva la un alt aparat, dar nici nu permit aceșiti așa-ziși instructori, ca alții să folosească banda care merge în gol.

A fost foarte interesant că pe perioada pandemiei acolo au fost respectate toate restricțiile și char și acum mai se păstrează acea disciplină legată de dezinfectarea aparatelor.

Ca în toate sălile de sport din Ro, multe lucruri depind de cei care le frecventează și dacă sunt unele discuri împrăștiate pe jos, dacă ganterele nu sunt puse împerecheate, totul se datorează calității și disciplinei clienților. Ar fi bine dacă în sală, atunci când cineva dintre salariați sau instructori văd o persoană care face nefăcute, în mod civilizat s-o atenționeze și sunt sigur că nimeni nu va mai da cu bâta-n baltă repetând ceea ce nu trebuie repetat.

Raportul calitate - preț este bun, mai ales că parcarea este fără plată pentru două ore, iar eu merg și stau la sală cam 90 de minute, iar când stau ceva mai mult, scot 4 lei și plătesc cea de a treia oră de aprcare.

pe o scară de la 1 la 10, acord sălii unde merg de trei ani nota 9,50.


(21 octombrie 2023)

24 Hour FITNESS

În USA există un mare lanț de săli de sport  24 hour FITNESS pe care eu le clasific cu nota 10 pentru că:
- sunt mari,

- au dotări foarte bune,
- există și bazin de înot,
- disciplina e exemplară,
- echipamentele sunt cu cap distribuite pe suprafață,
- personalul e educat,
- accesul este simplificat,
- vestiarul este organizat,
- prețul este bine corelat c ceea ce oferă.

Pe întreg intervalul cât am avut abonament acolo am observat că fără nicio dificultate mi-am realizat antrenamentul cu care plecasem de acasă pentru a fi executat. Nu mi s-a întâmplat niciodată să găsesc aparatul dorit ocupat și să fiu pus în situația să mă așez într-un fir de așteptare.

Trebuie să menționez că întotdeauna ganterele se aflau pe stative la pozițiile indicate cu etichete. Nu erau aruncate pe jos cum se întâmplă pe Dâmbovița, nu erau puse desperecheate sau la alte locuri decât cele care le indicau greutatea.

Mai trebuie să spun ceva: clienții care aveau antrenori personali erau tot timpul sub supravegherea acestora și primeau indicații de la antrenori. În plus, se vedea diferența dintre clienți și antrenorii lor, după modul în care arătau antrenorii, adică se vedea de la distanță că lucraseră la aparate și rezultatele erau evidente, ceea ce după părerea mea inspiră multă încredere.

Curățenia în sală era la un nivel foarte ridicat, căci nimeni nu lăsa nimic sau nu arunca nimic pe jos. La vestiare, de asemenea, era foarte curat. Curat era și la dușuri, deși acolo nu erau cabine individuale, dar gelul de duș  nu a lipsit niciodată. Exista și saună și bazin de înot. Am observat că persoanele care doreau să-și usuce slipul după terminarea activității la bazin, aveau la dispoziție un dispozitiv de stors și de uscat slipul, ceea ce m-a impresionat. La vestiar clienții aveau la dispoziție casete pentru bagajul personal, fără lacăt, cu cifru format din patru numere. Trebuia reținut codul și numărul casetei. Accesul la această sală se realiza rapid cu automobilul și niciodată nu am avut probleme cu a găsi un loc de parcare.


(02 ianuarie 2023)

La THERME, o primă impresie

Pe Șoseaua București-Ploiești, la numărul 1K se află THERME, un centru modern de SPA, la care ajung bucureștenii și nu numai ei în 25-30 de minute dacă circulația nu este un calvar.

Clădirea este monumentală, cu multă sticlă, ceea ce dă o notă de modernitate întregului ansamblu. Trebuie să spun că înălțimea și generozitatea suprafeței fac din întregul ansamblu o realizare cu totul specială în care vizitatorii simt existența unui mediu prietenos, larg, aerisit și plin de lumină.

Managementul este unul simplu, direct, în care fluxurile sunt bine definite. Cel ce vine la THERME nu trebuie să facă niciun efort special pentru a parcurge toți pașii, astfel încât să ajungă foarte repede și fără stres la atingerea obiectivului pentru care a ajuns acolo. Plata intrării, obținerea brățării, accesul la resurse prin apropierea brățării, marcarea plăților în diferite puncte tot cu brățara, ca la ieșire să se facă regularizarea, codificările pe mai multe niveluri ale casetelor de la dulapurile de haine permit identificarea rapidă a casetei proprii, casetă ce are numărul înscris pe brățară.

Personalul este de o cu totul altă factură. Există reguli, există vocabular, există restricții, există proceduri. Personalul este instruit și derularea tuturor activităților se desfășoară lin, fără a fi nevoie de acțiuni energice, căci totul este clar sau devine clar de la primele cuvinte de intervenție a celor echipați diferit în raport cu noi toți ceilalți. În unele puncte personalul este instruit și execută părțile

de program cu talent și grație, ceea ce arată pasiune și profesionalism, lucruri care se întâlnesc mai greu în zonele de servire din oraș unde vânzătorii, paznicii, îngrijitorii vorbesc la telefon, de parcă ar fi plătiți pentru acestă activitate, căci ignorarea clienților ar face parte din fișa postului lor.

Gândirea întregului ansamblu este realizată încât orice membru al unui grup țină destul de numeros și neomogen să găsească acele activități care să justifice rămânerea fie în clădire, fie în exterior, pe o durată destul de mare, căci de luni până joi,  în intervalul 9,30 - 23,30  și vineri, sâmbătă și duminică în intervalul 8,00 - 1,00 sunt destul de multe ore, iar vizitatorii nu trebuie să se plictisească. Mai mult, ei trebuie să găsească o mare diversitate de facilități care să acopere marea varietate de gusturi ale celor care plătesc între 33 și 75 de lei la o vizită, ceea ce nu este deloc puțin în raport cu veniturile românilor.

Am văzut destul de multe locuri de recreere și pe o scală de la centrul SPA THERME este la 9,50 căci am identificat și unele minusuri minore, din care unul se referă la cele câteva zone unde există mari riscuri de alunecare, știut fiind faptul că bazinele sunt cu apă, nu cu nisip și apa transferată involuntar pe acele suprafețe generează dezechilibrări pentru persoane, care chiar dacă sunt atente,  riscă.

Impresionează grandoarea și crearea acelei armonii prin utilizarea plantelor exotice. Curățenia este elementul de bază la THERME. Există restricții privind utilizarea papucilor, a telefoanelor, a prosoapelor și a modului de prezentare vestimentară.

Cuvântul de ordine acolo este calitatea, care se regăsește în apa din bazine, în produsele de bar, în mâncarea de la restaurant și la punctele unde se vând răcoritoare și nu numai. Trebuie spus în mod deosebit că prima impresie pe care și-o face  vizitatorul nu se schimbă, căci este folosită experiența acumulată în istoria deloc lungă a centrelor de recreere. Există modalități extrem de civilizate de a separa categoriile de vizitatori, funcție de timpul pentru acre au plătit biletul de intrare, ceea ce este esențial. Sunt sigur că mulți care au plătit doar pentru a sta doar 3 ore, la următoarea vizită vor plăti taxa pentru a sta o zi. Este important că în cei 4 ani de la inaugurare, nici investitorii și nici staff-ul nu au coborât standardele. La noi merge chestua aceea cu o minune care nu durează mai mult de trei zile. Exigența constantă a echiei manageriale a făcut ca din punct de vedere al calității să nu apară fluctuații care să-i îndepărteze pe vizitatori în timp.

(31 octombrie 2019)

Alimentarea nefericirii

La sala de la Piața Vitan unde mergeam să mai trag de fiare l-am întâlnit pe un tânăr destul de rotofei, care se zbuciuma el acolo în felul lui asemeni unui lup singuratic să facă și el ceva. Văzându-l că greșește mult și mai ales că riscă să se accidenteze, am intrat în vorbă cu el. I-am explicat că este rezonabil să pornească de la simplu, la complex, de la greutăți mici la greutăți mai mari, să nu riște să se accidenteze și mai ales să intre pe Internet să se documenteze, dacă nu are antrenor personal.

Din vorbă-n vorbă am început să ne cunoaștem și chiar ne spuneam bancuri, fără a avea pauze lungi între exercițiile noastre care defineau antrenamente cam de câte două ore, fără a forța prea mult ca efort, dar nici cu pauze, ci cu exerciții care creșteau gradual în complexitate și număr de repetări.

Am observat la acel tânăr tendința de a-și defini multe obiective de realizat simultan, dar și foarte dificile, motivând totul pe capacitatea sa de implicare și pe eficiența cu care muncește. Eu de fiecare dată i-am zis că mi-am definit puține obiective și mai ales, care se realizează unele după altele în secvență, fără suprapuneri. I-am mai zis că obiectivele mele sunt omenești, nesupranaturale și că în momentul în care le realizez sunt fericit, mă bucur și am energia de a trece la următorul obiectiv și tot așa. Tânărul acela mi-a zis vreo câteva obiective care chiar se suprapuneau și pe care eu nici în visele mele cele mai colorate n-aș fi fost în stare să le duc la bun sfârșit. Mi-am recunoscut neputința în fața lui și am venit cu multe argumente din care rezulta că fericirea este ca o casă, se construiește cărămidă cu cărămidă, cum și nefericirea, tot așa se clădește tot cărămidă cu cărămidă, dar efectele ei sunt foarte parșive. Atunci el mi-a zis că mănâncă destul de mult și dezordonat, mai ales din cauză că muncește mult, se enervează din orice și că de fiecare dată când își evaluează ceea ce a făcut peste zi îl apucă o nemulțumire imensă care se amplifică prin faptul că-și dă seama că multe lucruri s-ar fi făcut cu mult mai bine altfel. Când sala aceea s-a desființat brutal într-o vară, managerul fugind cu banii, eu am plecat la o altă sală, iar pe tânăr nu l-am mai văzut. Când mai zilele trecute eram prin Mall București Vitan cineva m-a salutat. Nu l-am recunoscut. Tânărul din fața mea, zvelt, îmbrăcat sport mi-a reamintit de discuțiile noastre despre simultaneitatea obiectivelor. Avusese temă de cercetare pe această latură și cred că s-a convins că este bine pentru el să-și clădească fericirea încet-încet și temeinic. Sunt sigur că a continuat să meargă la sală și sunt și mai sigur că fericit fiind, nu avea motive de enervare, cu atât mai mult nu mai avea motive să mănânce mult, anapoda și fără rost.

(28 august 2017)