Românilor nu le place consultanța și știu și de ce

Românilor nu le place consultanța și știu și de ce, căci românul este priceput la toate și:
- deștept ca el nu este nimenea,
- nu are nevoie de sfaturi,
- nu trebuie nimeni să vină să-i dea lui lecții.
Am văzut cum analizează lumea de rând și nu numai consultanța din PNRR, ca sursă de îmbogățire fără muncă a unora. Numai că pentru a da consultanță, trebuie să ai oameni deosebit de bine pregătiți. Am văzut un nene care spunea că a plătit doar 13 milioane pentru concultanță în loc de 100 de milioane. Doi lei dai, de doi lei primești, adică nimic. Toată lumea știe că sunt agenții care dau consultanță de 10% din valoarea proiectului și care proiect este beton și finanțarea este sigură. Cum noi ne scumpim la tărâțe și ne ieftinim la mălai, zicem că facem noi consultanță pe nimic și desigur, proiectele sunt respinse și nu se obține finanțare.
Vedem din 23 mai de când cu generalii și cu DNA, care este atitudinea așa-zișilor analiști și jurnaliști față de consultanță și mai ales față de optimizarea de procese, cu interpretarea aberantă că era vorba de influențarea actului de justiție. Toată lumea trebuie să știe că acolo unde sunt proceduri, unde sunt resptricții și unde este vorba de tehnologii și de aplicarea unor concepte pentru condiții particulare, soluționarea optimă a problemelor se face cu consultanță.
Îmi aduc aminte că un nene se zbuciuma de câteva săptămâni cu un produs software și nu reușea nimic. A venit un puțoi, despre care nu spuneai că este ceva de capul lui, s-a uitat pe niște foi, a făcut niște modificări de parametri și produsul a funcționat perfect. Numai că puțoiul stabilise prețul, i se plătise și doar dacă nu rezolva, returna suma. Suma era extrem de importantă. Lumea a rămas cu gura căscată. Consultanța nu este de nasul oricui și de aceea profanii și ignoranții împroșcă cu noroi pe cei ce dau consultanță. Diferența dintre ei și restul lumii este că ei oferă soluții de succes, pe când vulgul, doar comentează și fluieră a pagubă.

(25 mai 2024)

Bani pierduți pe apa sâmbetei

Așa cum ne-am bătut joc de comunism, de capitalism și de orice ne-a mai apărut în cale, tot așa ne batem joc de banii veniți pe fonduri europene, căci dacă acești bani pică din cer, trebuie doar cheltuiți și doar atât, nu are importanță pe ce și mai ales, nu are importanță cum. De aceea a fost inventată caricaturizarea consultanței și cea a elaborării studiilor de fezabilitate.

Se știe că pentru rezolvarea de probleme, consultanța este singura soluție. Consultanții sunt specialiști cu experiență în domeniu, care știu:

- să definească problema,

- să dea soluție,

- să facă toate calculele,

- să identifice riscurile,

- să garanteze calitatea,

- să ofere toate detaliile.

Nu oricine devine specialist și cu atât mai mult, nu oricine devine consultant. Este adevărat că activitatea de consultanță este foarte bine plătită, tocmai pentru că specialiștii consultanți nu se găsesc pe toate drumurile și cei care sunt solicitați au tarife deosebit de speciale, adică mai pe românește, foarte mari. Se justifică acele tarife pentru că ei nu se ocupă de probleme simple, ci de probleme extrem de complexe, cu mii de chichițe, care necesită aprofundare și mai ales o gândire analitică și foarte multă experiență. La noi, consultanții sunt niște persoane oarecare, care au avut acces la informația despre post și suport în a obține acea poziție de consultant deși studiile, experiența și mai ales rezultatele sale nu-l recomandă în niciun fel pentru a ocupa respectiva poziție, dar în virtutea procesului de caricaturizare, evident, este preferat.

Și în ceea ce privește elaborarea de studii de fezabilitate, chestiunea intră tot în sfera caricaturizării întrucât studiile sunt ca alimentele, adică au perioade de garanție limitate și după scurgerea acelei perioade, este necesar să se elaboreze alte studii de fezabilitate. Se ajunge ca un closet să se construiască doar după ce a avut în spate elaborate și cinci studii de fezabilitate, care au însemnat bani dați pe nimic, căci studiile de fezabilitate trebuie să demonstreze că obiectivul este necesar, este eficient și investiția se recuperează într-un interval care este estimat și care-l motivează pe investitor să treacă la construcție. Că în realitate, obiectivul nu este nici chiar așa de eficient, nici chiar atât de necesar, este o cu totul altă poveste. Doar studiul de fezabilitate a contat, căci cineva a trebui să încaseze bani mulți. Dacă studiul de fezabilitate ar avea în structură și alte componente, nici gândăcelul mov care face să fie amânată construirea unei autostrăzi, nici reluarea studiului de fezabilitate peste 7 ani, nici multe alte chestii nu s0ar mai produce și s-ar trece la implementarea proiectului, astfel ca obiectivul din el să se concretizeze.

(04 ianuarie 2024) 

În loc de bani gratis din PNRR, taxe și impozite

Prin Planul Național de Redresare și Reziliență - PNRR au fost prevăzute reforme clare, cu obiective, etape, termene și sume alocate condiționat de implementarea respectivelor reforme. Inițial toată lumea a fost entuziasmată de banii din PNRR și s-a crezut că implementarea reformelor va fi floare la ureche.

Realitatea a arătat cu totul altceva. Nimeni nu dă bani pe jumătăți de măsură. Reformele, ori sunt făcute integral și se primesc banii, ori sunt făcute de ochii lelii și nu se primește nimic. Se vede treaba că la București nu ns-a înțeles prea mare lucru, din moment ce reformele bat pasul pe loc, iar banii întârzie să vină sau probabil nu vor veni niciodată.

În loc să se treacă la acele reforme înscrise din PNRR, se fac tot felul de cârpeli și banii nu vin. Mă refer la reformarea pensiilor speciale, problemă care trebuia să aibă soluție deja, dar nu are, căci nimeni nu a găsit acea soluție inteligentă, deși ea există, fără a fi vorba de a merge pe tăierea acelor pensii sau pe impozitarea lor. Soluțiile cu tăierea și cu impozitarea sunt neconstituționale. Altă soluție există, dar nimeni nu o ia în considerare, deși este unica soluție.

Banii din PNRR nu vin.

Pentru a acoperii cheltuielile planificate în buget, dar fără banii europeni, care sunt bani gratis, guvernul care a amânat nepermis de mult realizarea și implementarea de reforme, a trecut la majorări de taxe și impozite, la introducerea de noi taxe și impozite, aplicând proverbul că boul care trage la jug, tot îl ăla lovești, pentru că îl ai în față, este la dispoziție, deși există soluția cu achiziționarea unui tractor și a unui plug de fier cu multe lame de brăzdat pământul, care oferă un randament de 100 de ori mai bun decât a folosi un plug tras de un bou înjugat.

Mulți au uitat de Nodul Gordian și de soluționarea problemei lui, soluționare rapidă, lejeră, care doar se așteaptă translatată și la reformele înscrise în PNRR. Ceea ce mă miră pe mine este veselia cu care se vorbește de economiile pe care guvernul le face la consultanță, de parcă specialiștii care dau consultanță sunt niște milogi la capul podului. Trebuie să se știe clar că dacă pentru consultanța la soluționarea problemei prețul este de 20.000.000 euro și tu vrei să plătești 2.000.000 de euro, adică de 10 ori mai puțin, vei primi o soluție nu de 10 ori mai proastă, dar vei primi o soluție de 3 ori mai proastă, căci cei care ți-o oferă nu sunt specialiștii în consultanță cei mai buni, ci unii de mâna a IV-a sau a V-a, iar raportul dintre soluția lor și cea mai bună soluție este de 100 de ori, adică soluția lor este de 100 de ori mai proastă.

Partea proastă este că dacă un șurub îl vedem, o mămăligă o vedem, consultanța nu se vede și de aceea nu este apreciată, dar fără consultanță soluțiile la toate problemele vor fi cu mult mai slabe și costurile vor fi cu mult mai mari, căci ne scumpim la tărâțe și ne ieftinim la mălai, vorba proverbului.

(26 iulie 2023)

Din ce se câștigă foarte bine în spațiul mioritic?

Se câștigă foarte bine în spațiul mioritic din:
- afaceri cu statul, unde nu se face ceea ce trebuie făcut,
- consultanță, fără a ști de este consultanța,
- rostogolirea banilor în imobiliare,
- escrocherii la scară mare,
- trafic de influență repetitiv,
- înșelăciuni ale naivilor,
- păcălirea multora cu sume foarte mici,

- jocuri de noroc nefiscalizate,

- camătă, videochat și alte forme de trafic.
Nu se câștigă sume importante din:
- muncă cinstită,
- salarii la stat,
- tot ce e transparent.

De aceea, când eu aud despre oameni de afaceri care învârt milioanele cu mare ușurință, caut să înțeleg care este sursa de a obține profit, căci munca nu este în niciun caz. Exclud situațiile în care cineva câștigă la Loto în 30 de săptămâni consecutive marele premiu și situația în care un fotbalist de super-talent este transferat la o echipă pentru un salariu de 100 de milioane de euro pe an.

(12 ianuarie 2023)

Disprețul față de munca de calitate

Noi îi apreciem pe șmecheri.
Noi îi votăm pe cei care se vând bine ca imagine.
Noi stabilim niște ierarhii care nu au nicio legătură cu valoarea.

Noi negăm sau anulăm pur și simplu valorile autentice.

Coi construim doar false modele, în funcție de banii care ne intră în buzunar.

Noi ne lăsăm manipulați cu prea mare ușurință și facem afirmații gratuite negând tot ce e valoros.

Acordăm prea mare atenție:

- actelor de violență, 

- faptelor negative,

- lucrurilor neesențiale,

pentru că acestea îi fac pe oameni să caște gura și să aducă rating emisiunilor Tv, care n-ar face doi bani dacă nu ar avea scandaluri și informații despre evenimente negative, căci așa-zișii jurnaliști, mediocrii ei înșiși, nu sunt în stare să prezinte diamante și alte bijuterii, căci nu au nici vocabular și nici cultură. Să înjure, toată lumea știe.

De fapt, aprecierea muncii de calitate ar însemna să existe emisiuni despre:

- campionii olimpici, 

- elevii olimpici,

- cântăreți valoroși,

- muncitori deosebiți,

- doctori remarcabili .

Aceste emisiuni nu au rating, pentru că oamenii se plictisesc. repede sau crapă de invidie că nu fac și ei ceea ce fac alții, deși ar trebui să se gândească la copiii lor care ar trebui să fie îndreptați spre a face luc ruri deosebite și în niciun caz să nu se gândească la poziționări facile care de cele mai multe ori au un final înfundat undeva prea devreme și o barieră de netrecut din lipsa unui fundament solid dat de școală, de un bacalaureat sau de o diplomă de licență cu acoperire.

Exemplul cel mai clar este acum când toată lumea se miră de ce ziua de consultanță care presupune numai activități de top, realizate de super-specialiști, are costul de 1.000 sau 2.000 de euro, căci cei care fac ochii atât de mari știu că dau consultanță toți neaveniții, toți necalificații, toți diletanții, adică indivizii fără căpătâi, care cred că dacă au luat o diplomă foarte ușor și nu au niciun rezultat palpabil, chiar sunt consultanți care merită 1.000 sau 2.000 euro pe zi.

(17 februarie 2022)

(17 februarie 2022)

Studiile de fezabilitate și de consultanță - sursă de hoție la români

Nu mă miră deloc că studiile de fezabilitate au devenit sursă de îmbogățire pentru toți mediocrii care nu sunt în stare de nimic și ocolesc:
- soluțiile,
- eficiența,
- munca,
- răspunderea,
atunci când sunt bani și se dorește realizarea unui obiectiv important. 
Dacă se dorește construirea unui spital, se face un studiu de fezabilitate. Spitalul nu se construiește.
Dacă se dorește construirea unei autostrăzi, se face un studiu de fezabilitate. Autostrada nu se construiește.
Dacă se dorește construirea unui aeroport, se face un studiu de fezabilitate. Aeroportul nu se construiește.
Se cheltuiesc doar niște bani, căci studiile de fezabilitate:
- nu înseamnă nimic,
- nu justifică nimic,
- se fac doar pentru a se fura banii.
Acum, că lumea s-a prins că studiile de fezabilitate înseamnă hoție pe față, s-a trecut pe un nou plan, superior și anume, se vor întocmi studii de consultanță și se va acorda consultanță în diferite domenii extrem de importante, pentru a se oferi soluții la probleme extrem de complexe. Așa cum românii au caricaturizat comunismul, au ridiculizat capitalismul și au dus în derizoriu fezabilitatea, cu siguranță, vor face din consultanță un mijloc subtil, sigur și comod de a încasa mălaiul sau cașcavalul, căci mai șmecher decât românul în a-și fura singur căciula și nu a face nimic, nu există altul pe lume.
În primul rând, obiectivele de consultanță definite sunt vagi.
În al doilea rând, pentru treburi serioase, nu există specialiști care să dea consultanță.
În al treilea rând, consultanța nu este urmată de nimic concret și măsurabil ca efic iență.
În al patrulea rând, consultanța de la noi sunt bani aruncați pe fereastră.
În al cincilea rând, consultanța este făcută de șmecheri pentru hoții legali, dar proști.
Dacă în unele locuri consultanța se plătește cu 10% din valoarea proiectului și consultanța înseamnă soluție fără fisură, la noi, consultanța nu este altceva decât o frecție la un picior de lemn, căci cei care dau consultanță la noi sunt:
- ageamii,
- amatori,
- ignoranți,
- cigulitori,
- nepregătiți,
- ariviști,
- comozi,
într-un cuvânt, persoane fără pregătire de specialitate, care nu s-au remarcat în nimic și care stau cu mâna întinsă la banul public, pentru a obține 1.000 sau 2.000 de euro pe zi, cu un parandărăt de 80%, căci altfel, cel care distribuie cașcavalul îi lasă muritori de foame, drept care ei acceptă și acest procent oneros.

(17 februarie 2022)

Cristian GHINEA este un superficial incurabil

Cristian GHINEA, cel care a coordonat elaborarea PNRR este un individ care a absolvit la 23 de ani Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA, unde am mari dubii că ar fi urmat cursuri de:
- macroeconomie,
- econometrie,
- contabilitate,
- statistică,
- microeconomie,
- planificare,
pentru a dobândi cunoștințele necesare coordonării unui proiect așa de mare, de complex și de important cum este și PNRR. L-am ascultat în seara de 12 ianuarie la postul Tv DIGI-24 și m-am îngrozit la prostiile pe care le debita acest individ de o superficialitate inimaginabilă. Dacă ceea ce zice el că a făcut ca produs finit sub forma unei propuneri acceptate de UE a PNRR pentru România, este bun, rămâne de văzut. Dacă era așa de bun, mă întreb în sinea mea cea interioară, de ce nu a fost public și de ce a trebuit făcut cunoscut unor cercuri destul de restrânse, doar la presiuni externe. În opinia mea, un superficial nu avea cum să se înconjoare decât de indivizi la fel de superficiali și în acest context, construcția realizată nu avea cum să iasă una măcar bunicică. Viața va arăta că:
- acest PNRR este irealizabil pe elemente concrete,
- se vor cheltui integral doar banii de consultanță,
- restul de obiective concrete nu vor depăși 30%.
Nu-l recomanda nimic pe Cristian GHINEA pentru a coordona realizarea unei construcții cum este PNRR pentru România, căci el s-a ocupat de chestii minore și nu avea expertiza necesară, căci una este să faci și să coordonezi proiecte de sub 30 milioane de euro și cu totul altfel stau lucrurile când este vorba de proiecte de 100 de ori mai complexe. saltul a fost prea mare în raport cu resursele de care dispune Cristian GHINEA și pălăria a fost prea mare pentru țeasta sa, i-a căzut pe ochi, n-a mai văzut nimic și a ieșit un PNRR care a fost aprobat de niște indivizi care-i seamănă perfect din toate punctele de vedere, mai ales din cel al îmbuibării.

(13 ianuarie 2022)

Consultanța, bat-o norocul!

În anul 2008 am participat la Congresul IPMA de la Cracovia. Acolo a venit și a vorbit fostu președinte al Poloniei Lech WALESA, simbolul luptei anticomuniste de dinainte de 1989.
El a spus clar: Polonia a accesat 100% din fondurile UE pentru că:
- a alocat din bugetul național 10% din suma care trebuia atrasă,
- a plătit firme de consultanță cu acești bani,
- a propus proiecte realizate cu ajutorul acestor firme de consultanță,
- toate proiectele au fost acceptate și finanțate,
- au fost atrași toți banii planificați, adică restul de 90%.
În acest context, pentru PNRR unde trebuie să atragem 30 de miliarde, din bugetul național trebuie să plătim 3 miliarde unor firme de consultanță. Acestea coordonează realizarea și implementarea  proiectelor, și automat vor veni și cele 30 de miliarde. Net, țara va avea 27 miliarde, căci 30-3=27. 
Mă bucur că s-a înțeles după 13 ani ceea ce a zis Lech WALESA și i-a venit românului mintea de pe urmă. Ceea ce mi se pare anormal, se leagă de faptul că toți au rămas închistați în ideea că a primi consultanță pe bani grei, ar fi ca și cum am arunca banii pe fereastră. Am rămas în mentalitatea că învățământul e neproductiv, că nu vedem ieșind pe pandă rulantă șuruburi, piulițe, cozonaci sau pantofi, deși el produce oameni instruiți, dar nu e considerat ramură de producție. Tot așa și cu consultanța. Oamenii nu înțeleg că diferența dintre un proiect prost și unul bun este de milioane și milioane de euro. Rămânem într-un trecut negru care nu ne duce nicăieri. În PNRR consultanța este premisa  derulării de calitate a proiectelor.

Noi credem că dacă facem șuruburi sau chiftele, ne pricepem și la consultanță. Nu este așa. Consultanța este aceea care face ca diferențele dintre costurile de deviz și costurile efective să fie decente, dacă nu zero, în niciun caz costul real să fie mai mare de 10 ori decât costul din devizul cu care a fost aprobat proiectul, așa cum se întâmplă acum. UE nu are chef să arunce cu banii proprii pe ferestrele de la noi.

(08 decembrie 2021)

Dau consultanță...

Eu zi multe, dar despre faptul că sunt în stare să dau consultanță, trebuie să recunosc că teorie nu prea știu, dar practică am. Este vorba de a da consultanță în probleme de cumpărare de apartamente.

1. Stabilirea tipului de apartament se face pentru o investiție pe termen mediu și lung, adică 5 la 10 ani, respectiv, 10 la 20 de ani. A cumpăra un apartament de 2 camere pentru 20 de ani în condițiile în care o viitoare familie va fi formată din soț, soție și 2 copii este destul de dificil, pentru că spațiul devine insuficient. A cumpăra un apartament de 4 camere pentru o familie soț ălus soție și atât deja este din calcule cu un plus de spațiu. Ma mult nu e rău, mai puțin este foarte rău.
2. Resursele financiare sunt deosebit de importante pentru că dacă un apartament costă 120.000 euro și viitorul cumpărător are 200.000 de euro, problemele sunt ff simple. Din cei 80.000 de euro se vor face tot felul de amenajări și se va face de bucurie și un sejur în Maldive, ca o lună de miere. Dacă persoana care vrea să cumpere nu are niciun bani al său, este de-a dreptul lipsă de decență să-și propună o achiziție care să însemne salariul pe 200 de ani fără să mănânce și fără să bea, în condițiile în care locul de muncă nu este afectat de niciun risc. Calculele se vor face cu cea mai mare atenție pentru ca rata creditului să nu devină sufocantă și ceea ce ar fi și mai rău, să nu existe posibilitatea de a fi plătită, ceea ce ar duce la pierderea casei.
3. Alegerea casei este o problemă. Experiența mea arată că un apartament este considerat bun dacă și numai dacă: nu are ferestre pe nord, camerele sunt decomandate, nu are în  aproiere ghenă de gunoi, nu este nici la parter și nici la ultimul etaj. Apartamentul trebuie să nu fie într-o zonă zgomotoasă sau generatoare de zgomot sau de trepidații sau generatoare de mirosuri.
4. Este deosebit de important să se cunoască modul în care a fost construit blocul. În opinia mea, un apartament care se află într-un bloc construit între anii 1986-1991 merită să fie luat în considerare, pentru că blocul nu trebuie să fie nici prea vechi, iar dacă este un bloc nou, mă cam îndoiesc că dezvoltatorii au ținut sub control calitatea betoanelor și calitatea lucrărilor. La mine în mahala este o clădire de 3 etaje, pe lângă care nu-mi doresc nici să trec de teamă că se va dărâma pur și simplu, fără să fie nevoie nici de cutremur și nici de tsunami, ambele fiind posibile în Vitanul Nou.
5. Dacă este găsit un apartament în zonă liniștită, la etajul 3 cu camere decomandate, construit în 1989, trebuie mers mai în profunzime pentru a vedea statutul juridic al respectivei proprietăți, adică cine sunt proprietarii, dacă există totul pus la punct și nu vor apare moștenitori. Se vor face toate verificările pentru a nu apare niciun fel de surprize. De aceea este rezonabil ca un avocat să-l asiste pe cel care vrea să cumpere, pentru a nu se trezi că a plătit și nu intră în posesia bunului din motive oarecare și până legea face dreptate proprietarul de drept, adică cel care a plătit să intre în acel apartament, constată că sărăcuțul de el a înebunit sau s-a îmbolnăvit grav datorită suferințelor create de drumurile la tribunale, știind că dreptatea este de partea lui. Eu nu am avut niciodată niciun fel de surprize pentru că am fost asistat de un avocat și notarul unde am făcut actele a fost un profesionist desăvârșit, iar eu nu m-am lăcomit, ci am respectat legea, adică prețul din act a fost exact cu cel plătit. Orice așa-zisă economie duce la declarea ca fiind nulă tranzația.
6. Cel mai bun apartament este acela care nu are îmbunătățiri de niciun fel, pentru că noul proprietar va face exact ceea ce crede el că-l definește și mai mult, va face exact cât îl va ține punga. Există diferențe de gusturi și dacă apartamentul are îmbunătățiri și noul proprietar dorește să le schimbe, ori caută să obțină o reducere, ori să le ia vechiul proprietar, ori le plătește și le îndepărtează. Am negociat cândva cu un proiprietar ceva legat de niște ștucaturi oribile. El dorea să le adauge în preț. Am spus că eu vreau pereți și tavan simple și să și le ia. Ne-am despărțit. Eram în căutări când a revenit el cu telefonul și a zis că lasă la preț. Eu i-am spus că voi cumpăra dacă le dă jos și lasă apartamentul gol și nu le include în preț sub nicio formă. Am bătut palma. dar la notar, el a zis că ar vrea să mai adauge 500$ la preț. M-am ridicat și am plecat. I-am spus că așa ceva nu mai tolerez. El a revenit dar deja făcusem tranzacția tot în acel bloc, o poziție mult mai bună, iar fostul proprietar avea caracter.

Prima consultanță se oprește aici. următoarele lecții de cum se cumpără un apartament vor veni în zilele  din partea a doua a lunii februarie. Am avut norocul că am fost îndrumat de un tinerel care fusese agent imobiliar și care era uns cu mii de alifii, ceea ce este mare lucru. Există meserii și dacă acceptăm că în acele meserii alții sunt mai buni decât noi, totul va merge ca pe roate, fără niciun fel de dificultate, cum dacă facem cum ne bubuie capul, surprizele neplăcute nu se vor lăsa așteptate.

(07 ianuarie 2017)