De ce s-a prăbușit fotbalul românesc după 1989?

Fotbalul înseamnă bani, înseamnă jucători de fotbal, înseamnă terenuri de joc, înseamnă taxe, înseamnă scandaluri, înseamnă multe altele, pe care democrația de după 22 Decembrie 1989 le-a adus la pachet cu libertatea cucerită de revoluționari.
Fotbalul românesc s-a prăbușit căci a trecut de la fotbalul așezat pe baze comuniste, la fotbalul așezat pe relațiile pieței concurențiale unde funcționează exclusiv legea cererii și a ofertei.

Fotbalul vechi a însemnat:

- cluburi pe lângă  ministere și combinate industriale,

- fotbaliști angajați fictiv pe la diferite întreprinderi,

- fonduri provenind din activitatea de producție,

- taxe de la salariați asemeni cotizațiilor pentru fotbal.

Fotbalul nou a însemnat:

- investitori dispuși să bage bani în acest sport,

- apariția cluburilor finanțate de investitori,

- jucători angajați ca salariați ai clubului,

- veniturile cluburilor legate de vânzarea de bilete, 

- existența unei ligi profesioniste,

- bani din transmisiile meciurilor televizate.

Schimbările au fost radicale și trecerea la noua formă organizatorică a presupus un management nou, realizat de oameni noi, profesioniști autentici, care de fapt nu au existat. Noul fotbal a fost făcut de oameni vechi, care nu au înțeles nimic din transformările ce trebuiau să se producă și de aceea finanțatorii au pierdut enorm de mulți bani, iar cluburile și-au deteriorat poziția, căci unii au crezut că fotbalul este fabrică de bani, unde babi un leu, nu faci nimic și toată lumea devine milionară.

Cei care s-au trezit patroni de cluburi de fotbal, fără a ști cum se produc banii, fără să se înconjoare de profesioniști, s-au trezit într-un ocean cu apă rece, fără colac de salvare și cu valuri de șase metri înălțime, drept pentru care au devenit instantaneu faliți.

Prăbușirea fotbalului românesc are aceleași cauze ca prăbușirea industriei românești, a comerțului exterior românesc, dar ș a culturii, căci oamenii nu au înțeles că noua societate de după 1989 înseamnă debarasarea de comunism și trecerea la un management unde fiecare leu cheltuit trebuie justificat, dar trebuie să aducă încă un leu, pentru a spori capitalul investit. Gândirea comunistă cu sacul de bani pus în mijlocul drumului, din care ia oricine vrea cât are nevoie, s-a terminat în 22 Decembrie 1989 și oamenii de fotbal mioritic nu au înțeles acest lucru. Ei au continuat să procedeze la fel cu banii finanțatorilor, ceea ce le-a adus pierzania și cu ea prăbușirea fotbalului ca fenomen global pentru tot spațiul mioritic, 



(17 iunie 2023) 

Banii din fotbal

Ca peste tot, în fotbal trebuie făcut un bilanț, așa de moft, că ceva serios n-are cum să se facă acolo unde comicăriile se țin lanț și non-performanța de propagă de aproape 20 de ani. Se impune să se strâng pe capitole intrările date de vânzări de bilete, pompări de la sponsori, ce bagă patronii, ce vine de la premieri FIFA și vreo câteva alte chestii care se văd sau se simt. Tor acolo trebuie și ieșirile generate de salarii, amenzi, deplasări, bonusuri, plăți către suporteri și galerie, ce ia patronul la o adică. Or mai fi și alte ieșiri pe care nu le cunosc eu. dacă ieșirile sunt mai mari ca intrările, egal faliment. Dacă nu, înseamnă că clubul mai merge. Oricum, sunt sigur că așa ceva nu se va face pentru că găurile ar fi imense și toată lumea s-ar întreba unde sunt resursele intrate și dispărute ca prin farmec. Ideia de bază este, că atât cât se fură în fotbal, nu se fură niciunde, iar sclavia este forma modernă de existență, acceptată cu seninătate de jucători, care în loc de aer primesc bani adevărați, pe perioade foarte scurte. Nici nu mă miră că o primă instanță i-a arătat cu deștiul pe Dragomir și pe Sandu, iar ceea ce trebuie ei să plătească o reprezenta ceva despre care noi nu știm, dar instanța are alte informații, că prea s-a dus de râpă fotbalul cât timp au domnit cei doi, pe care bag seamă, nu-i așteaptă zile fericite la termenul final de judecată.
Lipsa de onoare și de performanță au făcut casă bună în acest sport. Validarea performanței s-a văzut din viteza cu care nu acced echipele mioritice în marile competiții.

(02 mai 2017) 

Să discutăm discuții

Este o vorbă: după război, mulți viteji se arată. Acum după eșecul usturător de la campionatul din Franța unde în grupă clasamentul este:

1. Franta 7 puncte

2. Elvetia 5 puncte

3. Albania 3 puncte

4. Romania 1 punct

se discută și se discută și se discută. La noi discută oricine, inclusiv și cei cărora ar trebui să le crape obrazul de rușine.

Se știe că echipa națională n-a mai participat la niciun campionta de nicio sămânță de 1.000 de ani. Acum să vină cei doi nefericiți și aici mă refer la Sandu și la Dragomir să dea lecții, este deja prea mult. Am auyit pe la colţuri că ei au o sentinţă usutrătoare într+u proces unde trebuie să plătească o sumă imensă. Nu e definitivă sentinţa dar deocamdată în târg despre asta se vorbeşte.
Acum că s-au terminat lucrurile pentru noi, ne așezăm în fața televizoarelor și privim detașați fotbal adevărat, calmi cu berea în față și plini de raționamente gingașe despre ce și cum.

Dacă echipa care a mers în Franța ar fi avut 90% jucători care să evolueze în campionatul englez, trebuia să fie mare supărare. Dar cu jucători care bat mingea de cârpă pe coclaurile patriei, nu trebuie să fie nicio supărare. Despre tata Puiu, numai admirație. Sunt nenumărați generali care mai și pierd bătălii, căci în război există nu numai învingători, ci obligatoriu și învinși.

Este adevărat că se aruncă cu lături în fotbal. Se aruncă cu lături în gimnastica feminină. Dar chestia este dacă a mai rămas ceva în care să nu se arunce cu lături.

NB: în Sulina există nenumărate hale părăsite şi epave de nave ruginite. De aici trebuie să înceapă reconstrucţia.

(21 iunie 2016)