Cum se finanțează cercetarea științifică fundamentală? (II)

 Cercetarea științifică fundamentală nu este ceva folcloric, unde autorul popular se trezește cântând o doină sau un cântec de jale. Cercetarea științifică fundam,entală se face acolo unde sunt adevărate școli de cercetători, unde există lideri, adică personalități recunoscute pentru rezultatele lor. O școală presupune un domeniu, presupune rezultate importante obținute anterior, recunoscute în lumea științifică, pentru acre există preocupări pentru aplicații concrete în industrie. 

Să ne amintim de principiul COANDĂ și de uscătoarele de păr care sunt pe piață și care funcționează pe acest principiu, așa cum tot pe același principiu se face eliminarea igrasiei de la casele cu temelie de cărămidă, construite la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Cercetarea științifică fundamentală necesită eforturi considerabile și mai ales fonduri considerabile, căci numele mari din știință  se apropie de un centru de cercetare științifică fundamentală pentru sume greu de suportat de cei care stau cu mâna întinsă la bugetul de stat pentru a obține salarii minime pe economie sau salarii care sunt înscrise în grile create cu zgârcenie.

Există teme de cercetare științifică fundamentală care sunt bine definite și despre care la congresele științifice importante se vorbește explicit. Echipe de cercetători nu au altceva de făcut decât să se pună pe treabă, ceea ce înseamnă:

- realizarea unei documentări pentru definirea problemei,

- studierea stadiului cercetării pentru a se vedea unde s-a ajuns,

- identificarea noilor abordări,

- găsirea de soluții,

- ierarhizarea soluțiilor în funcție de criterii de validare,

- selectarea unui număr restrâns de soluții,

- rafinarea celor mai bune două-trei soluții,

- aprofundarea unei soluții acceptată ca fiind cea mai bună,

- analiza comparată a soluției originale cu alte soluții existente,

- diseminarea rezultatelor cercetării fundamentale,

- dirijarea rezultatelor spre zone de cercetare de dezvoltare.

Îmi aduc aminte de o tanti care spunea că face o cercetare privind realizarea unui sistem de operare de prelucrare paralelă și este în stadiul de diseminare a rezultatelor. Când am intrat în detalii, am aflat că echipa sa era formată din ea însăși, drept care am tras concluzia că tanti nu făcea cercetare științifică fundamentală, ci doar făcea niște exerciții bizare de apelare a unor macrodefiniții care simulau prelucrarea paralelă, căci nu dispunea cum era și firesc, de un transputer.

Îmi place la nebunie cum niște inși se laudă că au făcut doctorate cun niște laureațin ai premiului NOBEL, uitând să ne spună ce cercetări au făcut ei după ce mau susținut doctoratul, ca să justifice că chiar s-a realizat un transfer de notorietate de la conducătorul științific spre proaspătul doctor în științe și contribuțiile respectivului se regăsesc pe la tot felul de beneficiari din industrie. Dacă după susținerea tezei, proaspătul doctor coordonat de un laureat de premiul NOBEL, nu a mai produs nimic în următorii 10 ani, doctoratul său nu a fost decât o frecție la un picior de lemn, în niciun caz premisa pentru a coordona o echipă care să realizeze cercetări fundamentale de răsunet.

(13 septembrie 2025)

Cum se finanțează cercetarea științifică fundamentală? (I)

Nu mă apuc eu acum și aici să discut despre cercetarea științifică fundamentală, căci este un siubiect sensibil, din moment ce toată lumea dorește să deruleze cicluri de cercetare științifică fundamentală, căci acolo nu se normează nimic și mai ales pentru faptul că nimeni nu acceptă că este o persoană oarecare, ci sunt foarte mulți care se cred genii, bântuiți de idei originale, care merită și mai ales, trebuie să fie finanțate copios, căci rezultatele vor fi de-a dreptul spectaculoase și vor rezolva probleme după care lumea aleargă cu gura căscată de zeci, sute sau mii de ani să le rezolve.

Un mod de finanțare a activității de cercetare științifică este acela de a derula un program de finanțare de către guvern, care miroase în proporție de 80% cu a arunca banii pe fereastră, căci dacă nu sunt impuse criterii riguroase de selecție a proiectelor care vor fi finanțate, riscurile de a termina ciclul de cercetare fără vreo soluție sunt îngrozitor de mari.

În opinia mea, există cercetători științifici serioși, bine documentați, cu articole publicate, care au pe birourile lor probleme specifice cercetării fundamentale, la care lucrează și care au rezolvări în proporție de 80% cel puțin, dar le trebuie fonduri pentru a testa soluțiile originale și pentru a realiza prototipul. În acest caz, acordarea finanțării nu înseamnă bani aruncați pe fereastră, căci riscurile de a nu obține rezultate specifice cercetării fundamentale, sunt minime, în comparație cu situațiile în care cel care solicită finanțare nu are clară problema de care se va ocupa, bâjbâie chiar și în etapa de documentare și este lipsit de experiența și mai ales de talentul pe care le presupun cercetările fundamentale, care înseamnă descoperirea de principii, de teorii, de metode care  revoluționează un domeniu al științei sau tehnicii.

În opinia mea, cel care solicită fonduri pentru o cercetare fundamentală, trebuie să facă dovada că le merită, căci acele fonduri nu sunt dirijate spre o gaură neagră de unde nu se va vedea niciodată vreun rezultat, iar pentru aceasta nu trebuie niciun fler, ci doar o analiză atentă a activității solicitantului de fonduri, legată de vârstă, de cercetările anterioare, de rezultatele concrete obținute și verificate, de modul în care a făcut diseminarea și de implementările soluțiilor originale. Citările nu sunt suficiente, căci se știe cum se obțin în mod artificial citările.

Ar fi bine să se analizeze modul nefericit în care au fost alocate fondurile pentru cercetare în UE din moment ce la pandemie Europa nu a fost în stare să ofere un vaccin pentru COVID 19 de ultimă generație, căci vaccinul oferit era ceva din comuna primitivă...

(13 septembrie 2025)

Autofinanțarea cercetării științifice (III)

Să presupunem că echipa de cercetători științifici dintr-un departament al unei facultăți s-a specializat pe un domeniu și are capacitatea de a derula proiecte de cercetare științifică pentru industrie. A fost studiată piața și există argumente solide pentru a se constitui într-un pentru de cercetare. Echipa va elabora un proiect și va aplica pentru a obține finanțare pentru a înființa centrul de cercetare științifică. Să presupunem că se obține finanțare nerambursabilă pe durată de 3 ani și se înființează centrul de cercetare științifică.
Să presupunem că acest centru încheie contracte și soluționează contra cost, prin activități de cercetare științifică probleme noi ale unor unități de producție din industrie. Să presupunem că acest centru obține profit, prin activitățile de cercetare științifică pe bază de contract. După cei 3 ani cât timp a obținut finanțarea prin concursul de proiecte, centrul de cercetare are maturitatea de a derula cicluri de cercetare științifică susținute financiar prin contractele de finanțare cu unități de producție din industrie pe acre le are. Trebuie să ne imaginăm că industria are unități de producție puternice care au interes să plătească activitate de cercetare științifică pe bază de contract, pentru că ele au probleme noi de rezolvat, au activități care generează profit, căci nu din pierderi se plătește cercetare științifică. Autofinanțarea cercetării este în concluzie modalitatea prin care activitatea de cercetare științifică se derulează folosind banii încasați din munca de cercetare, nu din bani care nu au nicio legătură directă cu soluțiile originale obținute din procesul de cercetare științifică.

(13 septembrie 2025)

Autofinanțarea cercetării științifice (II)

În articolul publicat de mine în 12 septembrie 2025 am arătat cum o echipă de cercetători științifici dintr-un departament al unei facultăți, care sunt de fapt cadre didactice care-și câștigă salariul din cursurile predate studenților, dezvoltă cicluri de cercetare științifică pe bază de contract pentru industrie, să rezolve probleme de producție, încasează bani și obțin și profit acei cercetători. Dacă fac acest lucru cu succes și de la toate contractele lor încasează profit suficient de consistent pentru a dezvolta cicluri de dezvoltare finanțate din acele profituri, abia atunci în departament se va spune că cercetarea științifică se autofinanțează. Dacă proiectele autofinanțate dau soluții care se implementează în industrie și se încasează profit, autofinanțarea cercetării a fost o activitate de succes și sunt create premisele pentru noi cicluri de cercetare științifică. Echipa de cercetători trebuie să aibă flerul de a intui probleme  din industrie și soluțiile originale pe care le obține să fie imediat implementare contra cost și să aducă profit atât echipei de cercetători care a vândut soluția originală, cât și societății indstriale care o implementează. Doar așa se vorbește de autofinanțarea cercetării științifice. Orice altă abordare este orice numai autofinanțare, nu.

(13 septembrie 2025)

Autofinanțarea cercetării științifice (I)

Să presupunem un departament dintr-o universitate, populat cu creiere de înaltă calificare, capabil să dezvolte toate etapele ciclului de cercetare științifică pentru rezolvarea de  probleme dintr-un domeniu, oferind soluții originale.
Să presupunem că vine la acest departament o societate comercială care merge pe profit și care are acum o problemă nouă, pe care dacă o rezolvă, va derula un proces de producție foarte profitabil. Reprezentanții societății comerciale prezintă problema, încheie un contract cu departamentul. Cei din departament încep munca de cercetare, derulează etapele ciclului de cercetare științifică, obțin soluția, o verifică. Soluția este implementată în unitatea comercială, se obțin produse, care sunt vândute pe piață și se obține profit.
Contractul încheiat cu departamentul acoperă toate cheltuielile corespunzătoare ciclului de cercetare științifică și duc și la obținerea unui profit. Plin aplicarea soluției rezultate prin cercetarea științifică societatea comercială, obține la rândul ei profit.
Cam acest mod de lucru înseamnă autofinanțarea cercetării științifice. Procesele de cercetare științifică se derulează fără bani de la buget și se obține profit, iar soluția originală obținută, prin implementare conduce la rândul său la profit pentru beneficiarul respectivei soluții.

Pentru a avea cercetare științifică autofinanțată trebuie să existe:

- echipe de cercetători științifici adevărați, care livrează soluții originale eficiente,

- beneficiari ai soluțiilor originale, cu activități profitabile, 

- probleme noi ale căror soluții se obțin prin cercetare științifică,

- derularea ciclurilor de cercetare științifică pe bază de contract,

- acoperirea cheltuielilor specifice cercetării și obținerea de profit pentru cercetători,

- implementarea soluției originale la beneficiar și obținerea de profit.

Derularea de proiecte cu bani de la buget pe perioade de 3 ani, fără a exista garanția continuității în condiții de obținere de profit nu înseamnă autofinanțare, ci un mod artificial de a menține proiectul.
Orice altă abordare nu înseamnă autofinanțarea activității de cercetare științifică, punct.


(12 septembrie 2025)

Ce înseamnă un ziar 100% independent?

Să ne imaginăm o situație ideală, definită prin:
- o mulțime de cetățeni avizi de informație absolut obiectivă,
- un nene cu conștiință civică desăvârșită și cu ideea de a face ziar 100% obiectiv și independent,
- mai multe tanti și mai mulți nene de moralitate desăvârșită pe post de jurnaliști independenți,
- o bancă dispusă să crediteze pe nenea cu ideea,
- furnicuțele cu moralitate maximă scriu articole și scot ziarul independent,
- cetățenii avizi de informație cumpără exemplarele ziarului,
- este asigurat ciclul de creație și de tipărire,
- și au trăit așa până la adânci bătrâneți.

Ziarul independent, obiectiv, deci imparțial, prezintă realitatea exact așa cum este ea, în urma unei documentări complete, prezentând toate punctele de vedere și trăgând concluziile reale, fără părtinire. O astfel de abordare este extrem de greu de imaginat, pentru că:

- nenea cu ideea de face ziarul este și el om, cu calitățile și defectele lui,

- mulțimea de jurnaliști sunt și ei oameni, cu calitățile și defectele lor,

- funcționarii din bancă sunt și ei oameni cu calitățile și defectele lor,

- cumpărătorii ziarului sunt și ei oameni cu calitățile și defectele lor.

Ziarul independent există într-un mediu unde oamenii au calități și defecte, dar peste toate acestea au interese.

Nenea cu ideea se dorește patron, care dorește profit și nu oricum, ci un profit maxim din vânzarea ziarelor.

Nenea jurnaliștii și tanti jurnalistele, vor și ele salarii și nu orice salarii, ci salarii babane.

Banca vrea și ea dobândă la creditul acordat, iar recuperarea și-o dorește rapidă.

Cetățenii cumpărători de ziare vor și ei știri și nu orice fel de știri, ci știri senzaționale. Cum oamenii sunt impresionați de fapte negative, numai stricarea echilibrului dintre faptele pozitive și cele negative, prezentate în paginile ziarului, determină prăbușirea obiectivității. Cum ziarul nu are 1.000 de pagini pentru a reflecta tot ce se întâmplă într-un spațiu mioritic, numai selectarea faptelor și dimensionarea subiectivă a relatărilor, distruge caractertul independent al ziarului. 

Nu am suflat o vorbă despre transmiterea în paginile ziarului a efectelor generate de defectele  patronului, dar și de defectele jurnaliștilor, inclusiv presiunile mediului înconjurător, toate ducând la pierderea independenței ziarului. Într-o societate unde independența și obiectivitatea sunt deziderate mai mult sau mai puțin iluzorii, obiectivitatea și independența jurnaliștilor devine relativă, până la nivelul minim de acceptabilitate, iar acest minim are un caracter relativ, tinzând spre zero de foarte multe ori.

(11 martie 2025)

De ce statul este un prost administrator?

Apare întrebarea: de ce statul este un prost administrator? 
Unii doar constată: statul este un prost administrator?
Oricum punem problema, adevărul acesta este și viața ne-a demonstrat și ne demonstrează că așa stau lucrurile, pentru că oricât de nobile sunt intențiile oriunde există proprietate de stat, nu trece mult timp de la înființare și lucrurile o iau rău de tot la vale, toată lumea ridicând din umeri atunci când trebuie să răspundă la întrebarea: de ce?

Niciodată nu vom înțelege de ce statul este un prost administrator, dacă nu vom privi în oglindă ceea ce se întâmplă pe o proprietate privată și să comparăm cu ce nu se întâmplă pe o proprietate de stat, dar și să vedem ce nu se întâmplă pe o proprietate privată, dar se întâmplă pe o proprietate de stat.

În primul rând, trebuie să ne uităm la fluxurile bănești. În cazul proprietății private, banii vin doar după ce sunt vândute produse, sunt prestate servicii și numai dacă clienții sunt mulțumiți, căci clienții nu aruncă cu banii lor doar de dragul de a-i îmbuiba pe unii și pe alții.

În al doilea rând, să ne uităm la disciplină. Pentru a realiza produse de calitate și la timp sau de a executa prestări deservicii de calitate și la timp, este nevoie de disciplină, iar acolo unde este proprietate privată, toată lumea urmărește încasarea de bani, încasare de bani care este strict dependentă de disciplina cu care toți oamenii de acolo lucrează.

În al treilea rând, în mediul privat activează oameni selectați după criterii precise care fac ca producția și prestările de servicii să nu ridice probleme.

În al patrulea rând, în mediul privat lumea lucrează respectând cu strictețe proceduri.

În al cincilea rând, fiecare lucrător la oricare ar fi nivelul lui de competență are responsabilități precise și este verificat dacă și-a îndeplinit sarcinile, iar în caz contrar, toate corecțiile care se fac se răsfrâng cu claritate maximă asupra veniturilor și asupra evoluției în carieră. Toto timpul se exercită controlul și evaluarea este permanentă, cu efecte directe asupra salariului.

În al șaselea rând, cererea și oferta joacă un rol esențial în dinamica activității organizației bazată pe proprietatea privată și conectarea acesteia la nevoile pieții face ca atât decidenții cât și executanții de acolo să trăiască în fiecare moment tensiunea impusă de fiecare stadiu de derulare a proceselor de producție și a prestării de servicii, căutând soluții constructive, bazându-se pe postulatul că nimic nu merge de la sine.

În al șaptelea rând, problema riscurilor este o problemă majoră, știind că asumarea de riscuri atrage după sine direcții clare de evoluție a proceselor de producție sau a prestării de servicii, iar consecințele vin de la sine și se răsfrâng direct asupra tuturor celor ce lucrează în organizația bazată pe proprietatea privată, fie în mod pozitiv, când este vorba de un risc urmat de succes, fie în mod negativ, când riscul asumat a dus la un insucces, mai ales dacă insuccesul este major și efectele negative nu sunt atenuate în niciun fel.

În al optulea rând, profitul este singurul indicator care dă măsura eficienței organizației unde există proprietatea privată și falimentul este direcția sigură când se ajunge să se lucreze pe pierderi. Criteriile de performanță sunt esențiale și acționează brutal.

Acum trebuie privite în oglindă așa cum am zis, cum stau lucrurile acolo unde oamenii la oricare ar fi nivelul lor de competență, acționează unde proprietatea este de stat, adică a tuturor și a nimănui în aclași timp.

Banii sunt siguri și vin de la stat.

Disciplina are caracter relativ, depinzând de șefi.

Selecția oamenilor este încărcată de subiectivism.

Procedurile sunt relaxate sau opționale.

Responsabilitățile sunt diluate la maximum, iar controlul este relativizat.

Se lucrează și pe producție pe stocuri nelimitate.

Nu există riscuri din moment ce banii vin oricum.

Eficiența este dată de profit, dar pierderile se acoperă de la stat.

Toate acestea dau diferența dintre organizațiile bazate pe proprietatea privată, respectiv, cele unde proprietatea de stat este la bază și explică de ce staul este prost administrator. Existența sau absența criteriilor de performanță arată unde este organizare și unde este haos, unde este management și unde se lucrează după ureche.

(03 februarie 2025)

Cât de mare este profitul pentru un sendviș?

Un sendviș banal costă 24 de lei. Am căutat să văd care sunt cheltuielile pentru a-l produce și au rezultat următoarele costuri de producție:
- chifla - 1,50 Lei
- brânza ALMETE - 1,00 Lei
- cașcaval feliat - 2,60 Lei
- Cedar feliat - 3,25 Lei
- manopera - 3,00 Lei
- TVA - 2,00 Lei
Prețul de producție este de 11,35 la care adaug TVA și rezultă 13,35 ceea ce rezultă că 10,66 lei include pe lângă taxe și impozite la stat, un profit de peste 8,00 Lei, adică un profit de peste 65% ceea ce mi se pare un pic cam prea mult pentru un biet sendviș.

(05 octombrie 2024)

Cui se adresează politicile sociale?

În mod normal, politicile sociale, ar trebui să se adreseze oamenilor care au anumite nevoi. Programul EURO 200 destinat achiziției de calculatoare pentru elevi ar trebui să se adreseze sprijinirii elevilor pentru a-și achiziționa cu cei 200 de EURO de la stat, un calculator. În realitate, acei 200 de EURO sunt un balon de oxigen pentru firmele care vând calculatoare căci vor vinde peste 30.000 de calculatoare, la preț cu mult mai mare de 200 de EURO. Programul voucher pentru concedii este destinat miluirii unităților din sectorul HORECA, căc i oamenii vor merge în concedii la prețuri majorate artificial exact cu ceea ce statul a dat prin voucher, fără ca unitățile din HORECA să miște un deget. Nici masa sănătoasă oferită elevilor nu este adresată acestora, din moment ce elevii s-au îmbolnăvit de toxiinfecții alimentare sau au primit biscuiți cu furnici și cornuri mucegăite. Acest program este făcut pentru unitățile comerciale dedicate să câștige licitații și să se așeze la robinetul banului public pentru a face profituri oneroase, fără muncă.
În concluzie, fără niște reguli precise și fără corectitudinea derulării licitațiilor, toate programele sociale vor fi compromise și ceea ce se anunța ca o măsură nobilă, se va transforma doar într-un mod sigur de a se face profituri prin ne-muncă de către cei care au pile sau relații care să le permită accesul la contractele de furnizare de bunuri și servicii, căci profiturile uriașe se obțin numai din hoții la drumul mare.


(27 septembrie 2024)

Secretul digitalizării

Se zice că stăpânul rău, face sluga hoață. Se zice să stăpânul zgârcit face sluga lacomă. Se zice că stăpânul fără minte, face sluga iute de mână. Multe se mai zic, dar în legătură cu digitalizarea trebuie să spun că viteza de melc a acestui proces are la bază lipsa de interes în a-i atrage pe cetățeni să fie alături de cei care vor ca digitalizarea să aibă cu adevărat un ritm accelerat.
Vedem în supermarketuri că au fost băgate case unde cumpărătorii au posibilitatea să deruleze procesele de înreegistrare, de cântărire și de plată și acolo fluieră vântul, iar oamenii preferă tot sistemul clasic unde casierițele preiau produsele și clienții plătesc produsele cu numerar sau cu card.
Digitalizarea are un secret: cetățeanul vrea să simtă imediat și direct avantajele ei și nu să asculte lozinci stupide și angajamente în delirul unor decidenți leneși, nepricepuți și uneori și cu minte puțină.
Secretul digitalizării este avantajul bănesc pe care cetățeanul trebuie să-l simtă imediat, dacă intră în hora digitalizării. Dacă un talon de pensie cu hârtia, tipărirea, transportul poștașului ajunge, să zicem la 5 lei, dacă pensionarul optează pentru a primi talonul în format electronic, automat cei 5 lei trebuie să se regăsească în pensia lui, nu 5 lei, dar 4 lei cu siguranță. Spnându-i pensionarului că-i crește pensia cu 4 lei dacă optează pentru talonul electronic, evident, o masă foarte mare de pensionari vor opta pentru talonul electronic pentru că 48 de lei pe ani nu înseamnă zero lei.
Dacă la un supermarket i s-ar spune pensionarului că dacă optează pentru varianta de efectuare a cântăririi, plății la casele cu autoservire, beneficiază de o reducere cu 1% a costului mărfii achiziționate, sunt sigur că oamenii ar face calculele și pentru sume economisite de peste 10 lei ar opta pentru casele de marcat cu autoservire. Nu trebuie să-i învăț eu pe comercianții lacomi cum să-și recupereze instantaneu acel 1% că știu ei cum se face pentru 5% fără nicio problemă.

Numai dacă sunt create avantaje directe și evidente cetățeanului prin digitalizare, cetățeanul va doborâ barierele neîncrederii în acest proces și totul va curge lin și fără obstacole.

(07 august 2024)

O confuzie când vorbim despre Hollywood...

Ne place teribil de tare să ne comparăm cu cei mai buni. Nu este rău, dar este bine să avem și termeni realiști de comparație. Mulți vorbesc despre industria cinematografică de la Hollywood. Este bine să vorbim despre:
- producția de filme,
- vedete,
- conturile grase ale regizorilor,
- producătorii de filme,
- lupta pentru supraviețuire.

Când vorbim despre Hollywood nu trebuie să uităm un lucru și anume că la Hollywood cei care produc filme, nu stau ca milogii cu mâna întinsă la stat să cerșească banii, ca după aceea să nu aibă nicio responsabilitate legată de recuperarea lor prin vânzarea de bilete. Acolo, filmele sunt investiții și cei care vin cu banii știu exact că fac investiție și că după ce rulează filmul în sălile de cinematograf, ei își recuperează investiția și că filmul este una dintre industriile unde recuperarea investiției se face într-un timp record. 

Se vorbește cu oarecare ironie de către așa-zișii artiști despre cei care îndrăznesc la noi să facă film pe cont propriu, adică să investească banii în filme, iar ei, cei care chipurile fac adevărata artă, stau pe margine și așteaptă să facă filme pe care ei și neamurile lor le vizionează, căci oamenii de rând au alte preocupări decât să meargă într-o sală de cinema pentru a vedea ceea ce vede și la colțul străzii, adică acea realitate specifică filmelor italienești din anii '50.

Eu cred că este momentul ca și la noi să apară investitorii din cinematografie care să fie niște tipi cu:

- buzunarele pline,

- simțul afacerii din film,

- mirosul spre teme de succes la public,

- putere de decizie prin specialiști,

- capacitatea de a controla.

Acești investitori sunt cei care știind ce vrea piața, adică potențialii spectatori, să impună trendul și să determine scenariștii de a scrie texte de succes, pe teme de succes la public, fără a cădea în grotesc, în facil și mai ales în penibil. Ei sunt cei care au capacitatea financiară de a naște filme profitabile, cu subiecte de mare anvergură, care să devină magnet pentru public. Restul vine de la sine. Când vorbim de Hollywood, vorbim de partea plină a paharului. Numai că pe Dâmbovița afacerile trebuie să fie afaceri, investițiile trebuie să fie profitabile și cinematografie trebuie văzută ca artă în care industria și profitul își dau mâna, căci pomenile de la stat nici măcar supraviețuire nu înseamnă, ci un fel de baloane de oxigen date unora pentru a avea senzația că trăiesc într-o lume unde unii știu să evolueze în siguranță.



(14 ianuarie 2024) 

Transformarea ineficienței în eficiență prin preț

Societatea care este în declin caută să facă orice este posibil pentru a transforma ineficiența în eficiență, drept care jonglează cu inflația, cu prețurile și din cea mai ineficiență organizație de producție sau de servicii, scoate o o organizație extrem de eficiență. Așa s-a întâmplat în toate timpurile și în toate orânduirile, căci oamenii nu au capacitatea de a privi adevărul crud în față și automulțumirea îi face să restarteze economiile, schimbând regulile jocului în timpul jocului. Este un mod brutal de a-ți fura căciula, căci ineficiența transformată în eficiență prin simpla creștere a prețurilor, va duce mai devreme sau mai târziu la aceleași pierderi, căci lipsa de imaginație nu aduce niciodată profit nimănui, căci profitul înseamnă muncă, imaginație, creativitate și mai ales calitate la produse și servicii. A mângâia pe creștet pe cineva doar pentru că există, nu este deloc soluția. Cel mângâiat se simte bine, rămâne pe poziție, dar nu încearcă nicio clipă să facă altceva decât ceea ce știe, adică mai nimic și va bate pasul pe loc, transformând vremelnica eficiență generată din creșterea de prețuri artificială, în bază de pornire a dezastrului propriu.

Statul greșește profund când încearcă el să regleze câte ceva, îmbuibându-i pe îmbuibați și oferindu-le firimituri săracilor, lihniți și cu ochii holbați la ceea ce ar mai cădea de la mesele bogaților. Faptul că printr-un decret sau printr-o ordonanță de urgență se face marea transformare a unui ineficient într-un eficient zgomotos, este doar vârful aisbergului de 1/8, căci în spate se ascunde restul de 7/8 ale răului nevăzut, care așteaptă ca prin efecte colaterale să genereze alte mișcări la care nimeni nu s-a gândit. Corecțiile au și ele rostul lor. Dacă cineva dorește să scadă consumul la un produs, fie îi mărește prețul foarte mult, fie impune scăderea producției, fie se prezintă adevărata cauză a scăderii consumului cu efectele nocive asupra sănătății omului. Uneori și antireclama distruge un produs și s-au văzut situații în care un producător de lactate și bânzeturi din județul Argeș a fost pus pe butuci că mass-media a arătat că el este sursa unor mari necazuri medicale, ceea ce s-a dovedit cu afiind cu totul fals, dar era prea târziu.

Eficientizarea prin preț este o soluție vremelnică pentru orice economie și reglementările prin redimensionarea TVA nu fac altceva decât să perturbe piața pentru perioade scurte de timp. Cel mai bun lucru este ca economia să se manifeste pur și simplu, iar legile date de stat să creeze premisele unei concurențe reale, corecte și productive pe termen mediu și pe termen lung, iar statu să nu-și mai bage coada cu soluții artificiale pentru a defini obiective care nu se ating în vecii-vecilor. A se vedea voucherele de vacanță care în loc să-i facă pe cei din HORECA să pună osul la treabă, i-au transformat în rentieri obraznici, profitori și retrograzi, care mai aveau puțin să întrebe dacă muieți îi posmagii.


(01 ianuarie 2024)

Minciuni care acoperă o realitate crudă rău de tot

Vedem cum comercianții încearcă să facă paradă de bunătate și de noblețe, tocmai ei care sunt caracterizați prin lăcomie, necinste și zgârcenie. Ca să avem o imaginație adevărată, urmărim momentele cheie din an, când comercianții fac gesturi de maximă abilitate pentru a-și multiplica profiturile fără a depune niciun efort.

Chestiunea cu Black Friday este clasică. Să zicem că un produs costă Ț lei la 20 iunie. El devine 2*Ț lei câteva săptămâni mai târziu și de Black Friday se anunță marele chilipir că ți se vinde produsul cu o reducere de 50%.

Am verificat eu cândva, cum un comerciant vindea un produs la bucată cu Ț lei, deci în mod normal 8 bucăți ar fi trebuit să coste 8*Ț lei. Numai că el avea un pachet de 7 produse plus 1 FREE cu 8*Ț+ceva ceea ce arăta că de fapt el îl înșela pe client.

Acum de când prețurile au explodat rău de tot, multe mărfuri se apropie de termenul de expirare și comercianții trebuie să scape de ele. Ei le re-etichetau cu noi termene de garanție, dar amenzile primite de la ANPC i-au speriat și acum purced la reducerea reală cu 50% ca să mai îndulcească dezastrul. În realitate, umflarea prețurilor a făcut ca reducerea forțată chiar cu 50% să nu le pericliteze profiturile. Eu nu spun că a face comerț trebuie să fie drumul spre faliment, dar un minim de decență și de respect al clientului ar re-echilibra jocul pe care comercianții îl fac cu clienții lor și viața tuturor ar fi  mult mai rezonabilă. Nu ai cum să zici outlet și prețurile să fie ca prețurile la produsele din anul curent, căci ideea de outlet este aceea de a vinde produse demodate, din anii precedenți. Dar ca să vinzi produse care corespund modei anilor precedenți la prețul anului curent, este deja o exagerare, ca să nu spun hoție pe față. Există calcule economice clare care se fac și reducerile de preț sunt sustenabile, dar pentru aceasta comerciantul trebuie să fie onest cu el însuși, cu afacerea lui și mai ales față de clienții lui. Dacă el a cumpărat un produs cu X lei de la producător și prețul minim de la raft ar fi Y lei, iar el studiind cererea și oferta reușește să-l vândă cu 3*Y, își va face toate calculele cu tot felul de reduceri, de negocieri cu clientul și pentru a vinde, el jonglează cu prețul în intervalul de la 3*Y în jos, fără a coborî sub Y, căci dqacă ar coborî sub Y el ar ieși în pierdere. Nu mai continui, căci pe Dâmbovița astfel de calcule nu merg. La Istanbul, în Atena la piață, în bazarul din Dubai este posibilă târguiala. În Europa lumea nu se tocmește, este rigidă și șmecheră și de aceeaq multe dintre produsele perisabile ajung la tomberon.


(21 decembrie 2023)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XVIII)

Fii bărbatul care veri să fii pe de poziția de om de afaceri de succes!

Omul de afaceri de succes nu este un mit. Este o realitate, dar o altfel de realitate decât este prezentată pe la televiziuni, unde oamenii de afaceri de succes sunt musai căsătoriți cu vedete sau pseudo-vedete, petrec sejururi în locații exotice sau sunt implicați în scandaluri de doi lei, de râd și curcile. Aici eu mă refer la bărbații oameni de afaceride succes, care chiar au afaceri de succes și pentru a avea acel succes de care se bucură nespus de mult, ei muncesc inteligent, eficient și continuu, de le sar capacele.

Dacă ți-ai deschis o crâșmă, nu dai băutură pe caiet, de preocupi de ea 24/24, clienții tăi sunt mulțumiți și ai profit constant, ești un om de afaceri de succes.

Dacă ai o firmă de dezvoltare software, ai clienți de pretutindeni și tu împreună cu salariații tăi soluționați probleme pe contracte bănoase, ai profit, îți plătești dările la stat și clienții tăi sunt foarte încântați de soluțiile oferite de firma ta, ești un om de afaceri de succes.

Dacă ai o firmă de transport cu cinci TIR-uri, care bat drumurile Europei și transporturile pe care TIR-urile le efectuează acoperă cheltuielile curente, amortizează investiția și îți aduc și un profit, pentru că tu te ocupi de contracte, asiguri prin instruirea personalului calitatea serviciilor, ești om de afaceri de succes.

Dacă ai un studio de videochat, se lucrează intens acolo, plătești salarii și toate dările la stat și respecți toate legile și te implici ca totul să fie OK, înseamnă că ești un om de afaceri de succes.

Sunt multe locurile care sunt gestionate de oameni de afaceri, unii cu un succes mai mare, alții cu un succes obișnuit, dar sunt și oameni cărora afacerile nu le merg bine, din varii motive, dar aceasta este treaba fiecăruia, căci inițiativa nu înseamnă ca altcineva din exterior să vină și să-și manifeste ingerințele în afacere.

Ceea ce trebuie să știe bărbatul care vrea să devină om de afaceri, dar nu oricum, ci om de afaceri de succes, este faptul că din clipa în care a deschis afacerea, el trebuie să lucreze zi și noapte la ea, căci afacerea nu merge de la sine niciodată, cum greșit cred unii. Cine are afacerea, trebuie să o gestioneze fără întrerupere și trebuie să știe în fiecare clipă la ce lucrează salariații săi, ce calitate au lucrările executate de ei și dacă se încadrează în termene. De pe poziția de patron, bărbatul care se consideră om de afaceri de succes, trebuie să aibă în minte soluțiile care să-i mulțumească pe clienții lui și nu oricum, ci la nivelul cel mai înalt, dacă el își propune să fidelizeze acești clienți.

Omul de afaceri de succes nu se naște om de afaceri de succes. El învață ce înseamnă să fii om de afaceri de succes și care sunt rețetele succesului în domeniul în care își desfășoară activitatea. 

Omul de afaceri de succes își alege colaboratori dintre cei care se dovedesc a cunoaște meserie, care sunt corecți, care sunt punctuali și care nu fac lucruri care subminează eficiența firmei. Să ne amintim de firmele de maxitaxi, unde șoferii nu vindeau bilete, ci băgau banii în propriile buzunare, ducând în acest fel firma la faliment, din moment ce patronul stătea în birou și nu se implica direct în controlul a ceea ce se întâmplă pe traseu.




(03 decembrie 2023)

Fii bărbatul care vrei să fii! (VII)

 Înainte de a  investi, fă-ți toate calculele!

Sunt situații în care noul statut de bărbat așa cum vrei să fii, necesită o investiție, fie în a cumpăra o mașină cu rol de mijloc de producție, fie a cumpăra un calculator sau un laptop pentru a face tranzacții la distanță, fie a cumpăra un dispozitiv care să te ajute la realizarea de operații specifice unui proces de producție pe care vrei să-l dezvolți, așa cum te-ai calificat. 

Dacă ai banii tăi pe care i-ai strâns din câștigurile pe care le-ai avut în ultimul timp și investiția este acoperită de acești bani, lucrurile sunt simple, dar nu foarte simple, căci tu tot trebuie să faci calcule să vezi în cât timp recuperezi investiția, chiar dacă nu riști, chiar dacă nu este o presiune asupra ta.

Dacă banii de care dispui sunt un cadou, tratează-i ca fiind ai tăi, dar deși nu ai muncit pentru ei, fii foarte atent cu ei și nu face deosebire de situația în care ai fi trudit pentru acești bani, căci cine ți i-a dat cadou s-a gândit că tu știi să-i folosești cu cap în favoarea ta, nu să-i arunci pe fereastră fără niciun rost.

Dacă nu ai bani și-i împrumiți de la cineva, nu uita că banii:

- trebuie să-i dai înapoi la o dată promisă,

- trebuie să-i strângi din munca ta, puțin câte puțin,

- nu se fac bătând din palme, mai ales când nu ai experiență.

Eu nu am împrumutat bani de la nimeni decât în situații excepționale și calculele pe care mi le-am făcut au fost ca să respect termenul promis, dar de cele mai multe ori am devansat acel termen pentru că am avut grijă ca suma împrumutată să nu fie copleșitoare și să am capacitatea de a o strânge într-un termen mult mai scurt.

Dacă nu ai banii tăi și te bate gândul să te împrumuți de la bancă, să nu uiți că la bancă plătești:

- rate lunare,

- dobândă la banii împrumutați.

În plus, banca este neiertătoare cu rău platnicii. Toate calculele pe care le faci trebuie să te ducă la fundamentarea afacerii care va produce bani din prima lună și nu orice fel de bani ci bani pentru a plăti:

- rata la bancă,

- dobânda la bancă,

- toate dările ce decurg din afacere,

- propriul salariu,

- un mic profit.

Eu nu am făcut niciodată un împrumut care să fie mai mare de 20% din salariul meu și niciodată nu am mers pe a face calcule pe pielea ursului din pădure, mai ales când orice afacere are riscurile ei la început și prea puțini sunt dispuși să-ți sară în ajutor la o adică.

Cine nu riscă, nu câștigă, zice o vorbă din bătrâni, dar riscul trebuie să fie calculat și mai ales asumat. Niciodată nu trebuie ascultate vorbele celor din jur care te încurajează, mai ales atunci când ei au un interes legat de afacerea ta, prin implicarea lor, care niciodată nu este dezinteresată. Spun acest lucru că la un moment dat mie mi s-au prezentat situații în roz de către niște persoane, dar eu aveam cu totul alte gânduri. Când am discutat cu ei pe concret, în fața faptului împlinit, mi-am dat seama că ei habar nu aveau despre ce este vorba și dacă nu aveam soluția mea și mă lăsam în promisiunile lor, pierdeam tot ceea ce doream să realizez, căci ei doreau să se implice, dar fără riscuri, fără fonduri, ci doar ca spectatori care așteptau să obțină profituri din nimic, din ne-muncă, ci doar din vorbe.

Totuși este bine să spun o mică poveste pe care tatăl meu mi-a spus-o când eram în anii terminali de liceu. Un tânăr dorea să devină bogat. A început să viseze că-și cumpără o găină. Găina va face ouă. A pus visul în practică și a plecat cu legătura de 30 de ouă la târg. Pe drum a început să facă proiecție la cum va evolua el. Va vinde ouăle. Cu banii obținuți va cumpăra o altă găină și un cocoș. Cu două găini și un cocoș va avea mult mai multe ouă. Le va vinde și va cumpăra o capră. Capra va da lapte și va face brânză. va vinde brânza și va cumpăra o vacă. Va vinde lapte, unt și brânză de la vacă și-și va cumpăra o șaretă și un cal și el va fi boier și când va trece pe drum lumea îl va saluta și-i va zice:

- Salutare, boierule!

Iar el le va răspunde dând sugestiv din cap, moment în care legătura cu ouă i-a căzut de pe cap și visul său s-a năruit. cam așa stă și cu proiecția eronată a unei afaceri când dorim să fim bărbații care ne dorim să fim, fără a da dovadă de realism și prudență. este bine să visăm, dar să visăm foarte realist și să nu ascultăm poveștile celor care au devenit miliardari din vânzarea de clătite la colțul străzii sau din comercializarea de țoale aduse de colo și de colo, achiziționate pe bani puțini și vândute aici la profit maxim, care le-a adus miliardele, toate aceste ziceri sunt doar abureli de doi bani. Viața este ceva mai complicate și de aceea trebuie s-o studiem în profunzime, pentru a o înțelege la perfecție.


(01 decembrie 2023)

Eu și bacșișul

Bacșișul este pentru noi românii o a doua natură.
Noi dăm bacșiș la frizer. 
Noi dăm bacșiș la ospătar.
Noi dăm bacșiș la cafenea.
Noi dăm bacșiș la femeia de servici de pe scară.
Noi dăm bacșiș la meseriașul care ne face o mică reparație.
Noi dăm bacșiș la persoana care ne aduce o comandă de pe e-Mag.
Noi dăm bacșiș la  cel care face revizia la microcentrală.
Noi dăm bacșiș la medic.

Noi dăm bacșiș la lăutarul care cântă melodia solicitată.

Noi dăm bacșiș la ghidul de la muzeu dacă explicațiile lui ne-au impresionat.

Noi dăm bacșiș la recepționerul de la hotel.

Aș fi ipocrit să spun că eu nu dau bacșiș. Eu dau bacșiș ori de câte ori primesc un serviciu de calitate și sunt mulțumit. Bacșișul este forma mea concretă de a-mi exprima recunoștința față de cel care mi-a dovedit că este un profesionist desăvârșit. 

Meseria pe care am avut-o a fost una unde nu exista vorba de a primi bacșiș, deși am auzit foarte multe legende legate de tot felul de întâmplări legate de mici cadouri sau de mai mari cadouri făcute unora pentru a li se soluționa din pix probleme mai mult sau mai puțin spinoase. Așa am găsit explicația agățării multor personaje de funcții, chiar ajungând la repoziționări de un penibil strălucitor, adică decanul se complace ca după opt ani să devină prodecan, adică subaltern, doar pentru a sta la masa cu bucate alese a deciziilor. Îmi amintesc de modificările cartei universitare care dădea președintelui senatului puteri sporite, știut fiind faptul că rectorul după cele două mandate avea șansa să devină președinte de senat și-și dorea să rămână în continuare vioara a I-a în universitate. Îmi amintesc cum după alegerea noului rector, s-a revenit la vechile prevederi legate de președintele senatului și astfel ceea ce credea că se va întâmpla, fostul rector, s-a năruit sub ochii săi. Am spus despre toate acestea, căci ar trebui să exagerăm dacă chiar credem că indemnizațiile de conducere sunt totul. Există tot felul de avantaje pe care le aduce o funcție fie obținută prin alegeri, fie obținută prin numire și acestea sunt cu mult mai importante decât indemnizația, căci puterea pixului este generatoarea multor forme de bacșiș.

(13 mai 2023)

Afacerea e afacere și punct!

Nimeni nu face o afacere fără a se gândi la un profit corespunzător. Nimeni nu se apucă să muncească, să investească și să riște de dragul de a se aventura în necunoscut. Toată lumea care vrea să dezvolte o afacere, gândește, face calcule, ia decizii, investește, muncește și face profit, dar nu orice profit, ci un profit cât mai mare.

Ar fi o eroare impardonabilă pentru un client să creadă că vânzătorul din fața lui nu și-a făcut calcule și că tot ceea ce vânzătorul întreprinde nu este analizat astfel încât profitul să scadă cu un bănuț. Niciodată comerciantul nu face lucruri care să-i scadă profitul, căci fără profit el nu va exista.

Numai noi, clienții, luați de val, avem impresia că ni se crează oportunități care ne avantajează pe noi. Este fals. Comerciantul se gândește numai la el, la profitul lui și tot ceea ce întreprinde este doar pentru a face profit sau pentru a-și salva profitul sau barem o parte din profit.

Să dau un exemplu. La un supermarket a apărut un produs de foarte bună calitate cu un preț care reprezenta 30% din prețul inițial. Misterul se dezlega repede, căci produsul avea termen de expirare a doua zi în raport cu data curentă. Mi-am făcut calculele și mi-a convenit să cumpăr o cantitate importantă, căci tocmai aveam musafiri și produsul respectiv îmi picase mănușă. Am observat că stocul s-a epuizat în câteva zeci de minute. Produsul avea un preț inițial mare și reducerea la 30% sunt sigur, în afigura un profit. Nu era mare acel profit, dar dacă ar fi menținut prețul, cu siguranță el ar fi pierdut, căci marfa trebuia aruncată la tomberon.

Și în cazul în care apare informația că al doilea produs se vinde cu 50% din preț, este făcută tot pentru a-i distrage atenția cumpărătorului și a-l stimula să cumpere nu un produs, ci două produse, care de fapt sunt reduse cu 25%. Numai că reducerea cu 25% ar fi în dezavantajul vânzătorului în cazul clienților care cumpără doar un singur produs.

Rezultă cu claritate că afacerea este afacere și afaceristul are toate calculele făcute încât să obțină tot timpul profit. Și un ceai oferit sau o cafea oferită de un patron clientului său, are în spate un calcul și atât timp cât patronul obține profit, atât cafeaua cât și ceaiul sunt oferite cu generozitate. În clipa în care profitul scade sau dispare, atât cafeaua, cât și ceaiul, dispar. Prețul lor este inclus în prețul produsului sau serviciului oferit. Numai un patron lacom, fără simțul comerțului, fără dorința de a-l stimula pe client, se încăpățânează să nu facă gesturi de curtoazie și prin comparație cu alții ca el, are numai de pierdut, că nu prețul contează, ci și ambalajul în care este prezentat produsul, dar și contextul.

Am văzut la un hotel că oaspeții erau întâmpinați cu o cupă de șampanie sau cu o bere sau cu un pahar cu vin. Evident că toate costurile erau incluse în prețul camerei, dar gestul conta. Afacerea este afacere și noi trebuie să ne punem în pielea omului de afaceri, care investește și riscă și nici noi nu am accepta să mergem pe pierderi în afacerea noastră. Noi trebuie să apreciem inițiativa, calitatea și mai ales, micile gesturi care arată că ni se acordă atenție, că suntem respectați și lumea vrea să ne ocrotească.


(25 aprilie 2023)

În spațiul mioritic, erotica este mai degrabă pornografie mascată (I)

Din dorința de a scoate bani și din piatră seacă, unii întreprinzători mioritici au inclus în zona eroticii multă pornografie, pentru a scăpa de consecințele pe care pornografia explicită le impune atunci când nu sunt respectate restricțiile folosirii în public a imaginilor destinate adulților. Cine a studiat cât de cât domeniul eroticii, face cu mare ușurință între erotică și pornografie. În librării se găsesc albume de pictură destinate eroticii. Tot în librării se găsesc albume cu fotografii artistice având ca subiect erotica. Totul este la lumina zilei și arta este artă și punct.

Au apărut în ziare de tiraj destul de mare o serie de suplimente care poartă titlul calendarul erotic pe anul Ț sau zodiacul erotic, dar și alte lucruri care sunt precedate de cuvântul erotic. O persoană se fotografiază sau este pictată complet îmbrăcată și totul este în regulă. Dacă persoana apare nud și este fotografiată sau este pictată, ceea ce rezultă este plasată în zona fotografiei erotice, respectiv, a picturii erotice dacă unghiul din care este prezentată persoana, are darul de a sugera faptul că este vorba de un nud, fără a fi prezentate detalii care să expliciteze caracteristicile ce definesc un nud. Toată lumea știe când este vorba de o pictură sau de o fotografie din zona eroticului și când, din contră, este vorba de o pictură sau de o fotografie cu adevărat pornografică. Nu este un exercițiu prea greu de a face diferența, numai că unii întreprinzători, orbiți de strălucirea sau de puterea banilor șterg cu prea mare ușurință linia de demarcație dintre pictura sau fotografia erotică, respectiv, pictura sau fotografia pornografică. Ei pierd din vedere că erotica se oprește la a sugera detaliile neprezentate, în timp ce pornografia chiar prezintă acele detalii ce definesc zonele intime ale corpului uman. Se apelează la instinctele primare ale ființei umane, care este dominată de a plăti cu ușurință bani pentru a vedea la liber, ceea ce se vede numai și numai în anumite condiții și nu de către oricine, oricând și oriunde.

Ca discuția aceasta să nu fie una abstractă, voi dezvolta subiectul în zilele următoare, căci merită să analizăm acest subiect, pentru a trasa granițele corecte între două teme care s-au transformat în fenomene, prin anvergura pe care o au în lumea din ziua de azi.


(19 aprilie 2023)

Cum îți prăbușești mica ta afacere?

Foarte mulți cred că afacerea o dată începută, merge de la sine. Este o mare eroare. Cine începe o afacere, trebuie să se ocupe de ea zi de zi, minut de minut. Nu trebuie să aibă liniște nici măcar o clipă. Trebuie să se gândească la:
- calitatea produselor,
- salariați să fie mulțumiți,
- produse care să fie de calitate,
- profit care trebuie să reflecte efortul.

Am văzut foarte multe afaceri mici care așa cum au început, adică în forță, tot așa s-au prăbușit. Era un tip care și-a deschis un aprozar. În primele zile avea marfă frumoasă, prețuri bune. El a început să joace table undeva în spate. Și-a cumpărat câine. Vânzătoarea era neglijentă cu clienții. A venit să vândă și pește, agățat de niște cârlige puse pe o sârmă. Era vară și foarte cald. Mirosul, marfa, au dus la scăderea numărului de clienți. Afacerea a durat doar trei-patru luni. Păcat, omul își modificare și apartamentul care era la parter să dea acces direct clienților, prin balconul construit fără să fi fost în proiectul inițial.

Am văzut pe unul care-și cumpărase un microbuz și făcea maxi-taxi. Era cu traseu pe Nerva. Niciodată șoderul nu mi-a dat bilet. Era clar că fiecare acolo făcea ce-i trecea prin minte, căci patronul nu se interesa de nimic, crezând că afacerea se derulează de la sine. Și linia de microbuz nu a rezistat mai mult de trei luni și a dispărut, ceea ce ducea la ideea că afacerea s-a prăbușit. 



(01 februarie 2023)

Din ce se câștigă foarte bine în spațiul mioritic?

Se câștigă foarte bine în spațiul mioritic din:
- afaceri cu statul, unde nu se face ceea ce trebuie făcut,
- consultanță, fără a ști de este consultanța,
- rostogolirea banilor în imobiliare,
- escrocherii la scară mare,
- trafic de influență repetitiv,
- înșelăciuni ale naivilor,
- păcălirea multora cu sume foarte mici,

- jocuri de noroc nefiscalizate,

- camătă, videochat și alte forme de trafic.
Nu se câștigă sume importante din:
- muncă cinstită,
- salarii la stat,
- tot ce e transparent.

De aceea, când eu aud despre oameni de afaceri care învârt milioanele cu mare ușurință, caut să înțeleg care este sursa de a obține profit, căci munca nu este în niciun caz. Exclud situațiile în care cineva câștigă la Loto în 30 de săptămâni consecutive marele premiu și situația în care un fotbalist de super-talent este transferat la o echipă pentru un salariu de 100 de milioane de euro pe an.

(12 ianuarie 2023)