Băiatul care-aduce flori,
Este iubit de două ori,
O data pentru că-i băiat
Și fetelor le plac băieții
Și-dată pentru c-a schimbat
Țn poezie proza vieții.
Se cânta peste tot și parcă era și o piesă de teatru sau musicall așa cum se zice azi. Eram copil când l-am auzit, l-am băgat la căpățână și iată, îl reproduc...
La noi a fost în anii comunismului pentru o scurtă perioadă lăsată să funcționeze inișiativa privata. Au apărut mandatoarii. S-au creat inegalități și toți cei acre aveau mici restaurante, gogoșerii sau alte chestii, au trebuit să le abandoneze. Deveniseră prea bogați și noi trebuia să rămânem egali în sărăcie. De o singură categorie nu s-a legat statul bolșevic și anume de florărese pentru că:
- florile sunt prea perisabile;
- prețurile florilor fluctuează de la oră la oră;
- riscurile nu se împart cu nimeni, ci rămân la vânzător;
- lanțul producție-transport-vânzare este dominant de fenomene stochastice pure;
- florile au ciclul de stocare extrem de fragil;
- comerțul cu flori nu se încadrează în reguli specifice planificării;
- este demonstrat că în comerțul cu flori nimeni nu se îmbogățeste peste noapte;
- rata profitului este atât de mică încât numai pasionații practică aceasta meserie, cea de florărese.
Au fost nenumărate încercări de a trece la stat activiattea de vânzare a florilor. Și acum sunt tatonări dar succesul magazinelor mari de flori este relativ. Florăresele tot în chioșcuri fac business.
Femeile acestea sunt niște martire pentru că:
- fie vară, fie iarnă, ele stau la post și vând flori;
- știu să vorbească cu clienții;
- negociază rapid și corect;
- au darul de a face buchete cu gust;
- stăpânesc tehnologii de a menține florile proaspete;
- manipulează cu mare artă cutiile cu flori;
- știu să muncească din noapte până-n noapte;
- fac din munca lor și o știință dar și o artă.
Comerțul ci flori a fost și este apanajul unor persoane speciale, florăresele. Ele știu să riște peste acel nivel pentru acre se face un plan de afaceri. În acest comerț, predictibiliateta este ea însăși o floare rară.
Era la Universiatte o florăreasă așa de frumoasă încât cumpăram flori de la ea numai să vad acea frumusețe, care știa să facî din cele mai obișnuite flori buchete de mare rafinament. După Revoluție n-am mai văzut-o acolo. Sunt sigur că tot cu florile se ocupa sau se mai ocupă și acum.
Concluzie: toate marile florării sunt împietrite și au succes mai mult decât limitat. Numai florăresele prosperă, dacă prosperitate se cheamă a munci 24/24 pentru o bucată de pâine obținută din cel ami frumos comerț de pe pământ.
(9 martie 2016)
