Fabrica de articole

 Există mai multe tipuri de articole. Un articol științific se scrie greu. Există un ciclu format din etape precum:
- alegerea domeniului de cercetare,
- documentarea pentru a vedea stadiul cercetării și practicii,
- definirea problemei cu stabilirea ipotezelor de lucru,
- derularea cercetării cu construirea de modele și algoritmi,
- obținerea soluției, verificarea pe date de test,
- compararea soluției cu ceea ce există în literatură și practică,
- structurarea unui articol,
- trimiterea la o revistă,
- revizuirea pentru a răspunde exigențelor,
- publicarea articolului.
Un articol ca lumea se publică undeva în trei ani. Există și situații în care articolele sunt publicate într-un timp cu mult mai scurt dacă cercetarea s-a derulat deja, dacă rezultatele obținute au trecut de rigorile practicii și se dovedesc a fi extrem de valoroase.
Există și fabrici de articole, în care o persoană care are ceva mai multă experiență se înconjoară de tineri foarte valoroși, le dă acestora teme de cercetare unde el știe care vor fi rezultatele scontate. Aceștia lucrează sub îndrumarea sa directă, cercetează, construiesc modele, algoritmi, software și obțin rezultate pe care le prezintă sub formă de articole. Nu persoana care coordonează totul este fabrică de articole, ci întreaga echipă alcătuiește fabrica de articole. Se practică acest procedeu cu bune rezultate, căci este stimulată cercetarea științifică de succes.
Sunt și situații în care alții scriu articolele și altul le semnează ca singur autor, ceea ce mie mi se pare oribil, respectivul devenit autor singular pe munca altora, nu are nici bunul simț să recunoască faptul că totul s-a obțint într-un proces de cercetare, ceea ce ar deschide posibilitatea de a aduce niște mulțumiri.

(03 decembrie 2021)

Fabrica de cărți

Acum câteva zeci de ani în urmă am cunoscut un individ care se lăuda că a scris atâtea cărți câte puse una peste alta dau un morman mai înalt decât el. Eu știind cum a scris tipul cărțile, adică plagiind, dar plagiatul nu ajunsese ca infracțiune pe Dâmbovița, nu aveam niciun respect față de el. 
Sunt persoane care sunt fabrici de cărți. Adică scriu și scriu și scriu. Dacă un om scrie o carte pe an este OK. Dacă scrie două cărți pe an, este OK. Cine scrie 5 cărți pe an, deja îmi ridică semne de întrebare. Era o lege care reducea pedeapsa pârnăiașilor care publicau lucrări științifice. Așa au apărut dret autori de cărți științifice unii dintre troglodiții națiunii care:
- au avut bani să-i plătească pe adevărații autori,
- au convins pe unii savanți corupți să spună că ceea ce fac ei este știință,
- au primit aprecieri asupra maculaturii mâzgălite,
- au publicat acele c-c-turi în câteva exemplare,
- au lus mizeriile la secret să nu le citească nimeni,
- au primit acele reduceri.
După ce ai ieșit din pușcărie, respectivii au dus aceeași viață de oameni de nimic, fără știință, fără publicații. Între timp legea s-a schimbat și o dată cu ea a scăzut și numărul fabricilor de cărți de pușcărie.
Există și situații în care un conducător de doctorat devine fabrică de cărți când  își pune sclavii la treabă, aceștia produc și respectivul publică volume științifice fără să aibă habar ce este scris în ele, obținând în acest fel titlul de fabrică de cărți. Adevărații autori nu scot o vorbuliță căci de respectivul conducător stă șansa lor de a susține teza de doctorat, căci conducătorul are pâinea și cuțitul.
Am văzut și situații în care persoane influente primesc cadou titlul de coautor pentru a se ușura accesul în edituri pentru debutanți. În acest fel, coautorul, om puternic, devine fabrică de cărți cu care se mândrește peste tot, deși nu a scris un rând, dar a făcut oficiul de deschizător de uși. 
Dacă aș vorbi de o fabrică de cărți științifice autentice și de mare valoare, această fabrică poartă numele de Nicolae IORGA, iar producția sa numără peste 1.000 de volume scrise în 49 de ani dacă fac ipoteza că el a scris prima carte la 20 de ani și a trăit până la vârsta de 69 de ani când a fost asasinat de legionari.

(03 decembrie 2021)

Fabrica de modele

 De câte ori mă uit peste modele cibernetice, economice, matematice, construite cu furca, mă gândesc la versurile marelui Mihail EMINESCU:

E ușor a scrie versuri,

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune.

Tot așa este și în lumea celor ce construiesc modele cibernetice sau modele matematice sau modele economice sau modele tehnice. Pentru a construi un model se parcurge un ciclu format din etapele următoare:
- se studiază realitatea,

- se definesc ipotezele de lucru,

- se culeg date,
- se definește obiectivul,
- se aleg instrumentele,
- se stabilesc variabilele,

- se pun de acord variabilele cu datele culese,
- se construiesc inecuațiile, 

- se construiește funcția obiectiv,

- se identifică un algoritm pentru soluționare,

- se scrie software pentru implementarea algoritmului,

- se testează software,

- se verifică modelul,

- se rafinează modelul,

- se testează în producție,

- se reiau etapele dacă așteptările sunt înșelate,

- se implementează modelul,

- se utilizează modelul curent în producție,

- se dezvoltă elementele de reinginerie ale modelului.

Mulți nu procedează astfel. Fiind teoreticieni, consideră că orice construcție abstractă a lor este un model valabil și de aceea vin cu ipoteze de lucru simplificatoare care nu au nicio legătură cu realitate și modelele rezultate sunt de-a dreptul aberante. Alții aplică pur și simplu modele pe care le-au învățat în studenție sau despre care doar au auzit în stația de tramvai, ceea ce duce la soluții aberante, ridicole, compromițătoare.

Am cunoscut o fabrică de modele cibernetice. Am discutat cu respectivul, am căutat să văd dacă a aplicat etapele pe care le-am enumerat. Mi-a zis că el doar crează modele, alții având obligativitatea să le verifice. O fi și acest mod de abordare o soluție în procesul de modelare, dar știu din practică despre absurditatea abordării și niciodată nu am colaborat cu vreo fabrică de modele, căci nu mi-am propus să mă compromit.

(02 decembrie 2021)

Fabrica

Când eram student în anul al III-lea, profesorul meu Constantin PINTILE, la disciplina de management, mi-a spus că fabrica este:
- o structură de producție,
- înzestrată cu linii de producție,
- orientată spre a realiza produse,
- definită printr-o tehnologie,
- cea care urmărește calitatea produselor,
- caracterizată prin productivitate constantă,
- cea care are muncitori calificați,
- o costrucție profitabilă,
- conducă de un director sau de un patron.
Ne așteptăm să întâlnim fabrici de salam, fabrici de încălțăminte, fabrici de mobilă, fabrici de confecții, fabrici de jucării, fabrici de ceasuri, fabrici de creioane, fabrici de filtre automobil, fabrici de hârtie, fabrici de zahăr, fabrici de produse lactate, fabrici de pâine, fabrici de ciorapi, fabrici de vopsele și multe alte tipuri de fabrici. Produsele lor se disting prin etichete, prin ambalaj, prin calitate și prin preț. Îmi aduc aminte că urmăream pantofi de la fabrica CLUJANA. Ceream pantofi Clujana, spuneam numărul, verificam cutia, plăteam și plecam. Erau excepționali. Era fabrica BRAICONF de cămăși bărbătești. Mergeam în magazin, spuneam numărul, alegeam modelul, plăteam, purtam și totul era perfect. Era fabrica FLARO din Sibiu. Mergeam. Cumpăram stiloul după culoare. Îl foloseam de mă plictiseam. Era bun, foarte bun chiar. Se spunea că marca fabricii făcea toți banii. Acum lucrurile stau altfel. Reclama face toți banii, chiar dacă produsele lasă de dorit din punct de vedere al calității și valorii de întrebuințare.

(02 decembrie 2021)