Despre comunicare, despre decidenți și despre comunicatori

Decidenții sunt fie profesioniști numiți pe funcție, fie persoane alese pentru o anumită funcție. Ei identifică probleme, soluționează probleme și comunică oamenilor stadiile implementării soluțiilor, dar și efectele implementării acelor soluții. Comunitățile care primesc mesaje de la decidenți sunt de dimensiuni mai mici sau de dimensiuni mai mari, ajungând până la populațiile unor orașe, județe sau chiar la nivelul țării. Este deosebit de important ca mesajele să fie în concordanță cu ceea ce gândesc decidenții și mai ales, trebuie primite exact cu semnificația dorită de aceștia. Orice neclaritate naște confuzii, cu efecte negative asupra acțiunilor individuale ale fiecărei persoane la nivel de execuție. S-a observat că decidenții, în marea lor majoritate nu au calitățile necesare de a comunica.
Comunicatorii sunt persoane care au parcurs cicluri de instruire și cicluri practice prin care să facă dovada însușirii acelor noțiuni care maximizează eficiența actului comunicării. Așa a apărut meseria de comunicatori. Există facultății care-i învață pe specialiștii în comunicare:
- cum se construiește un mesaj,
- care este dimensiunea mesajului,
- ce structură are mesajul,
- vocabularul care trebuie utilizat,

- să minimizeze redundanța din mesaj,

- să elimine monotonia și enervarea.

Până acum am văzut extrem de puține situații în care decidenții să aibă purtători de cuvânt de calitate, care nu vor să devină vedete și care să submineze autoritatea decidentului.

Comunicarea este exact ceea ce se realizează ca legătură între decidenți și executanți sau populație. Am văzut o individă parlamentară, obraznică până peste poate, care se recomanda ca fiind absolventă a unei facultăți de comunicare, dar care prin tot ceea ce făcea, dovedea că habar nu are ceea ce înseamnă să comunice, datorită aroganței, prostiei și tupeului său nemărginit. Ea a compromis ideea de comunicare. La noi, comunicarea o fac decidenții înșiși, pentru că ei consideră că actul comunicării de mesaje le asigură vizibilitate, ceea ce pentru un politician este fundamental, cred ei. În opinia mea, comunicatorul trebuie să fie diferit de decident, iar decidentul trebuie să soluționeze probleme, să ia decizii, nu să apară la televizor pentru a lămuri lucruri, chestie care cade în sarcina comunicatorului profesionist. Îmi aduc aminte în vremuri de pandemie, cum decidenții se călcau pe bătături sau își trăgeau unul altuia preșul, crezând că aparițiile lor pe sticlă le ma multiplica factorul de notorietate, care de fapt în loc să crească, scădea, datorită calității jalnice a procesului de comunicare, unde ei erau parte.



(10 februarie 2024)

Lipsa comunicatorilor veritabili

Există meserii care se învață. Una dintre meserii este aceea de comunicator. Și meseria de comunicator se învață ca orice meserie pe lumea aceasta. Nuymai că foarte mulți dintre noi, fără să fi mers la vreo școală de comunicatori, credem că ne-am născut învățați, iar una dintre meseriile cu care credem că ne-a înzestrat natura, este aceea de comunicator.
Este adevărat că suntem frumoși.
Este adevărat că suntem deștepți.
Este adevărat că avem darul vorbirii.
Este adevărat că vorbim clar.

Este adevărat că știm să gesticulăm.
Nu este adevărat însă că știm să comunicăm, adică să spunem ceva și lumea să facă exact, complet și corect ceea ce am cerut noi, fără greșeală. Cel mai simplu mod de a ne verifica este de a reuni 100 de indivizi, de a le explica cum se face mămăliga, de a-i întreba dacă au înțeles ceea ce le-am spus și ei să treacă să prepare mămăligă exact după spusele noastre. Dacă toți cei 100 de indivizi prepară bine mămăliga, înseamnă că rețeta mea e bună, că eu am știut să le-o explic, deci am comunicat corect și complet, deci sunt un bun comunicator. Cu cât sunt mai mulți care au făcut o mămăligă necomestibilă, cu atât înseamnă că sunt un prost comunicator.

În televiziuni, în pozițiile oficiale lipsesc comunicatorii căci celor care se află pe diferite poziții, pentru a-și asigura vizibilitatea, ies ei să comunice mesaje făcute din capul lor. De regulă, oamenii puternici au pe alții care le scriu discursurile și ei doar le citesc, eventual după ce le ajustează un pic. Dar cei care sunt comunicatori de meserie, stau de vorbă cu omul puternic, cu decidentul, află despre ce este vorba. Ei construiesc mesajul și știind cum stă treaba, reușesc să facă o astfel de structură a mesajului, încât toți cei care-l ascultă înțeleg exact despre ce este vorba și mai ales, pricep exact ce a vrut să spună omul puternic. Mesajul nu conține lucruri ambigue. Mesajul este complet, nu-i lipsește nimic. Cine face o trecere în revistă a perioadei pandemiei, face o analiză a modului de comunicare și stabileșe carențele comunicării, va vedea care au fost pierderile generate de mesajele de slabă calitate care au mers către colectivități și mai ales care au fost efectele nocive generare de calitatea îndoielnică a comunicării. Lumea nu acceptă că există meseria de comunicator, că meseria de comunicator se învață și fiecare face comunicare după ureche, după cum îi bubuie mintea, doar-doar va ajunge la sufletele cetățenilor să câștige notorietate.


(02 noiembrie 2023)

Conducere colectivă, asumare directă

Pe plaiurile mioritice până și un closet se inaugurează cu fast. Totul se datorează faptului că aici este locul unde nu se face nimic, nu se întâmplă nimic și orice bordură pusă trebuie marcată cu șampanie, muzică și dans.
În opinia mea, o cauză a acestei stări dezastruoase are la bază lipsa de responsabilizare. La noi e totul de-a valma. Toți discută, toți decid și nimeni nu răspunde.
Ipotezele de lucru sunt:
- oamenii sunt puși pe posturi după competențe,
- oamenii au salarii pentru munca lor,
- oamenii răspund pentru ceea ce fa,
- unii oameni iau decizii,
- alți oameni execută.
Dacă se stabilesc reguli clare, totul se schimbă. 
Trebuie stabilit cine execută și ce execută, omul și lucrarea.
Trebuie stabilit cine decide, cine coordonează, adică omul care a decis și omul care a coordonat.
Trebuie stabilit cine verifică, adică omul care verifică și ce verifică.
Dacă toate acestea sunt cunoscute și este identificat omul care decide, omul care coordonează, omul care execută și omul care verifică, lucrurile devin foarte clare, mai ales dacă toate acestea sunt înscrise în rapoartele lucrărilor pentru care se primește salariu și există numele în clar ale persoanelor și semnăturile acestora că știu și-și asumă totul legat de sarcina care le-a revenit. Responsabilitatea e esențială.

(30 noiembrie 2021)