Showing posts with label colegi. Show all posts
Showing posts with label colegi. Show all posts

Saturday, December 2, 2023

Fii bărbatul care vrei să fii! (XVII)

Există viață și după divorț!

Eu am avut un profesor care mi-a zis că niciodată să nu vorbesc despre ceea ce nu știu. În cazul bărbatului care divorțează nu vorbesc de pe poziția unuia care a divorțat pentru că nu am divorțat niciodată, dar cu o căsnicie de foarte mulți ani, am fost solicitat de unii dintre de cei aflați în prag de divorț să discut, să mediez, să ascult, să-mi exprim un punct de vedere sau să-mi dau cu părerea.
Viața este foarte complicată și a aborda simplist problema unui divorț este cea mai mare eroare pe care o face unul de pe margine, oricare ar fi abordarea lui categorică. Nimeni nu divorțează de bine, de fericire și de prea multă iubire. Fiecare dintre soții care divorțează are dreptatea lui. Chiar dacă îi asculți pe fiecare, înclini la ambii soți să le dai dreptate, căci fiecare prezintă varianta lui, în care, desigur, celălalt poartă nu o parte din vina care i-a adus la divorț, ci toată vina divorțului. Am avut ocazia să ascult:
- povestea soțului,
- povestea soției,
- povestea soacrei soțului,
- povestea socrului soțului,
- pobestea mamei soțului,
- povestea tatălui soțului,
- povestea unor colegi ai soțului.
Cele șapte povești aveau în comun doar personajele ca nume, căci comportamentele personajelor și acțiunile personajelor erau total diferite, de parcă erau poveștile scrise de un autor și incluse într-o carte a cărei lectură devenea din ce în ce mai captivantă.
Cert este că după divorț, bărbații pe care i-am cunoscut ca fiind divorțați au ieșit destul de șifonați, chiar dacă unii dintre ei căutau să arate cât de viteji sunt și mai ales cât de puternici bărbați sunt, cât de mult i-a călit divorțul și mai ales, nu a lăsat deloc urme adânci în viața lor. Ceea ce a urmat, a arătat că a fost vorba numai de vorbe și de bravadă, căci un divorț are caracter demolator în viața bărbatului, oricare este el.
Spun că există viață și după  divorț, căci oricare ar fi fost cauza divorțului, bărbatul trebuie să se ridice, să-și lingă rănile, să se vindece și să meargă mai departe. Bărbatul divorțat trebuie să se auto-analizeze, zic și eu din exterior, pentru a vedea ce nu a mers, ca pe viitor să evite situațiile care l-ar duce spre o aceeași direcție.
În primul rând, trebuie să-și corecteze criteriile de apreciere a partenerelor.
În al doilea rând, trebuie să-și dezvolte capacitatea de a face proiecții în viitor.
În al treilea rând, trebuie să învețe să definească riguros profilul partenerei.
În al patrulea rând, trebuie să stabilească distanța dintre vorbe și fapte la oameni.
În al cincilea rând, să re-valideze metodele vechi de apreciere a contextului.
În al șaselea rând, să introducă criterii suplimentare de selecție a partenerei.
În al șaptelea rând, să folosească experiența acumulată în timp.
În al optulea rând, să reflecteze că graba strică treaba.
În al nouălea rând, să nu acționeze temător de un alt divorț.
În al zecelea rând, să considere că viața este frumoasă și încercarea moarte n-are.
După divorț, am observat că bărbatul dorește să opereze ceva schimbări și face acest lucru fie din adâncul sufletului său, fie doar pentru a demonstra celor din jur că este un bărbat puternic și divorțul nu l-a afectat, ceea ce în ambele cazuri sunt ipoteze de lucru false. Dacă era un bărbat puternic, nu divorța, iar dacă divorțul nu-l afecta, nu opera modificări de niciun fel. După divorț, un bărbat adevărat trebuie să opereze modificări fundamentale de comportament, pentru a deveni alt bărbat, nu ca meserie, nu ca îmbrăcăminte, ci ca atitudine, ca mod de viață, ca mod de utilizare a timpului, ca element activ în societate.
Dacă înainte de divorț nu făcea sport, după divorț să facă sport.
Dacă înainte de divorț nu mergea în club, după divorț să meargă în club.
Dacă înainte de divorț nu citea o carte, după divorț să citească o carte.
Dacă înainte de divorț nu făcea drumeții, după divorț să facă drumeții.
Dacă înainte de divorț nu avea un hobby, după divorț să aibă un hobby.
Dacă înainte de divorț nu zâmbea, după divorț să zâmbească.
După divorț, în opinia mea, un bărbat are toate motivele să reflecteze să fie bărbatul care vrea să fie, pentru a păși în noua lui viață cu o energie proaspătă, pozitivă și revigorat.



(03 decembrie 2023)

Thursday, May 4, 2023

Căminul studențesc de pe vremea mea

Voi scrie aici despre căminele studențești de pe vremea mea, adică din intervalul 1965 - 1970. Am stat pe durata celor cinci ani de studenție în patru cămine studențești, din care două au fost în complexul Agronomie și două cămine au fost în buricul târgului.
Camerele căminelor din complexul Agronomie erau astfel dimensionate încât încăpeau patru paturi, iar camerele din căminele din buricul târgului aveau camere extrem de variate ca număr de paturi, dar eu am stat în camere mari cu 17 și cu 22 de paturi.
Parchetul existent în camerele de cămin unde am stat eu era de stejar, era lustruit o dată pe săptămână și noi ca studenți știam să păstrăm curățenia. Existau și mici  covorașe plușate în camere și camerele aveau un aspect civilizat, cu geamuri spălate, cu perdele curate.
Curățenia era asigurată de personal angajat, iar studenților nu le reveneau sarcini de făcut curățenie, gen auto-gospodărire ca în vremurile comunismului târziu.
Plata căminului era făcută prin bursă. Nu știu cât ar fi costat să locuiesc la cămin că am avut bursă în toți cei 5 ani și dacă nu aș fi avut bursă întrerupeam facultatea, căci familia mea nu ar fi avut bani să mă țină în facultate, indiferent din ce cauză aș fi pierdut bursa.
Studiul era posibil în camerele cu număr mic de paturi, căci noi ne alegeam între noi să stăm în cameră după calități și după preocupări. De cele mai multe ori învățam la bibliotecă.
Igiena personală era asigurată în cămin căci acolo erau dușuri cu apă caldă non stop, chiuvete, oglinzi și ioalete, curățenia fiind asigurată prin modul corect de utilizare de către studenți și de către femeile de serviciu.
Rufele și lenjeria erau spălate centralizat. Rufele murdare și lenjeria folosită erau predate unei persoane care administra căminul joia din săptămână și se preluau curate în săptămâna urmă toare, de regulă miercurea. Pentru identificare aveam cusut pe rufe un cod din care rezulta codul căminului, camera și numele studentului. La mine era foarte simplu că literele din cuvântul  IVAN se cos foarte ușor.
Accesul în cămis era gestionat de un portar.
Telefonul de la poartă permitea primirea de telefoane de către studenți, dar exista și un telefon public cu fise  de unde studenții aveau posibilitatea să sunt alte persoane, inclusiv din provincie.
Liniștea era asigurată prin regulament între orele 22 - 06 ale fiecărei zile. Nu-mi aduc aminte să fi existat vreo noapte în care să nu dorm din cauza muzicii, pentru că în acele vremuri nu existau scule muzicale așa cum există în ziua de azi și nici amatori de muzică, pentru că toată lumea era preocupată să învețe pentru a-și păstra bursa, iar notele de la examen erau cele care ne hotărau soarta.
Dulapurile unde aveam haine, cărți și alte lucruri nu aveau lacăte sau cheie pentru că nu se fura în cămin. Era o astfel de atmosferă încât în cămin se aflau numai studenți, iar studenții erau plecați la cursuri sau la bibliotecă în timpul zilei. Portarul era cel care gestiona fluxul persoanelor din cămin.
Programul în cămin era destul de strict. Se efectuau controale și în timpul zilei trebuia să existe motive întemeiate pentru a sta în cameră când tu aveai cursuri sau seminarii. 
Mâncarea era un aspect extrem de dificil de gestionat în căminul de studenți pentru că nu existau frigidere. De regulă, pachetele soseau rar la studenți și era numai în perioadele marilor sărbători, iar produsele erau consumate instantaneu.
Băutura nu-mi amintesc să fie element care să fi poposit în camerele unde eu am locuit ca student, pentru că am avut colegi care cel mult consumau bere de la automatele de la Cinema Patria cu doi lai paharul și nu erau dar nici eu nu eram persoane care să poposim prin restaurante din lipsa banilor.

Într-un rezumat cât de cât edificator, viața de student căminist a fost rezonabilă. Nu erau condiții de hotel, dar erau un nivel de confort suficient de ridicat încât să ne facem datoria de studenți, adică să învățăm, să mergem la cursuri și seminarii, să ducem o viață normală, fără a ne îmbolnăvi, fără a fi stresați și fără a avea griji nejustificate care să ne abată de la obiectivul nostru clar definit.


(04 mai 20230 

Tuesday, July 26, 2022

Cei care nu m-au uitat

 

Colegi care nu m-au uitat azi 26 iulie 2022 când am împlinit

75 de ani






Sandu

 BALOG


Cătăkin

 HUIDUMAC


Dumitru

 MARIN


Croșan

ALBU


Anamaria

ALDEA


Anca

ANDREESCU


Cătălin 

BOJA


Răzvan

BOLOGA


Alexandru

BURTEA


Sergiu

CAPISIZU


Flori

CAPISIZU


Cristian 

CIUREA


Cornel

CRĂCIUN


Marian

CRISTESCU


Mihai

DESPA


Mihai

DOINEA


Octavian 

DOSPINESCU


Eugen 

DUMITRAȘCU


Bogdan

GHILIC


Claudiu 

HERȚELIU


Bogdan 

IANCU


Nicolae

ISTUDOR


Adela

LĂUDATU


Narcis 

LUCA


George 

MATEI


Romana

MĂCEȘANU


Odeta

MĂCEȘANU


Liviu

MIJACHE


Daniel

MILODIN


Marinela

MIRCEA


Dumitru

MIRON


Doina

MORARU


Mihaela 

MUNTEAN


Ilie 

NICULESCU


Gheorghe 

NOȘCA


Paul

POCATILU


Lorena

POCATILU


Marius 

POPA


Mihai

POPESCU


Dan

POPESCU


Ștefan

PREDA


Florentin 

ȘCHIOPU


Marian 

STOICA


Christina 

SUCIU


iuliana

TĂNĂSESCU


Mioara

TĂNĂSESCU


Cristian 

TOMA


Andrei 

TOMA


Cristian 

USCATU


Dragoș

VESPAN


Claudiu 

VINȚE



Le-am mulțumit din suflet pentru cuvintele frumoase pe care mi le-au adresat și le sunt recunoscător că și-au adus aminte de mine, chiar și după 10 ani de la pensionare.

(26 iulie 2022)