1.000 de oameni care m-au impresionat: Manole BĂNUȚĂ

Eram într-o practică agricolă de toamnă la una din fermele viticole de la  Focșani, parcă ferma 10 și lucram cu o echipă de studenți. Printre ei era și studentul Manole BĂNUȚĂ. Era un tip ceva mai înalt decât restul colegilor lui și am avut senzația că este un pic mai mare decât colegii lui. știa să glumească, dar niciodată nu sărea calul, cum uneori făceau colegii lui. A fost bine în acea practică agricolă, căci eu am lucrat alături de studenți, am mâncat la masă cu ei și oamenii simt când nu vrei să pari altceva atunci când ei veniți să învețe caret sunt duși la munca de jos, din prima zi de studenție.
Și după ce am terminat practica agricolă am discutat cu Manole BĂNUȚĂ. Când am lucrat la cursuri și la seminarii cu studenții din seria în care el le era coleg, am reușit să am o bună comunicare cu un grup dintre cei cu care fusesem în baza aceea de practică agricolă. Am coordonat lucrările de licență, cum se zice acum, lucrări de diplomă de stat, cum se zicea atunci, la mai mulți dintre studenții promoției lui Manole BĂNUȚĂ.
După terminarea facultății l-am mai întâlnit pe Manole de mai multe ori. Când am fost președinte de bacalaureat în comuna Beceni de lângă Buzău, am primit vizita lui Manole care a aflat că mă aflu acolo, el lucrând la o bancă din Buzău. L-am mai întâlnit pe Manole BĂNUȚĂ prin București căci avea numărul meu de telefon. Suntem acum prieteni pe Facebook și mă bucur să văd cum a evoluat acest tânăr valoros.
Manole BĂNUȚĂ este exemplu de bucureștean, cu apartament în Piața Amzei, deci în buricul târgului, care s-a stabilit în Buzău, căci există viață și în afara Bucureștiului și mai ales, există viitor în meserie oriunde, dacă ești foarte bun. Manole BĂNUȚĂ m-a impresionat că și-a păstrat acea prospețime în vorbă, acea spontaneitate pe care o avea acel Manole BĂNUȚĂ care era în baza de practică agricolă pe când era student în primul an de facultate și spre dezamăgirea generală, s-a lungit practica cu două săptămâni.

(19 februarue 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Marian MARINESCU

Marian MARINESCU a fost coleg de generație cu mine. El învăța la o școală din orașul Pitești, eu învățam la o școală de la periferie, numită Găvana. Ceea ce aveam comun, erau vacanțele de vară în care mergeam la râu și ne scăldam sau vacanțele de iarnă în care mergeam pe niște străzi plasate pe un deal unde ne dădeam cu sania.
Marian era o fire sportivă, provenea dintr-o familie cu anumite posibilități și faptul că practica niște sporturi își spusese amprenta asupra dezvoltării sale, fiind numai mușchi, comparativ cu noi cei de la țară, să zicem, care doar ne cățăram prin copaci, alergam de colo-colo și nici măcar fotbal nu jucam, căci a avea o minge de cauciuc era deja un lux, cât despre o minge de piele cum au fotbaliștii, nici măcar în vis nu gândeam să avem.
Marian MARINESCU este absolvent al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică, Secția de mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic și l-am întâlnit pe când era student în anii mari, iar eu deja eram asistent universitar. De câte ori ne întâlneam, discutam despre vremurile bune pe care le-am trăit în copilăria noastră și doar atât. 
Ultima dată, l-am întâlnit pe Marian după ce susținuse examenul de stat și era fericit. După ce au fost demolate casele noastre am pierdut legătura și mi-a părut rău că nu am mai avut posibilitatea să-l reîntâlnesc căci el m-a impresionat prin dinamismul lui și prin dorința de a evolua, chiar dacă vremurile în care noi am trăit și mai ales când eram tineri, erau vremuri foarte aspre.

(14 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Rodica MIHALCA

Când eram în primul an de asistenție în catedra de Cibernetică Economică, pentru soluționarea unei probleme am fost îndrumat spre doamna Rodica MIHALCA, ea fiind în acele vremuri grele, tot asistență universitară titulară, iar eu fiind la început, eram asistent universitar stagiar.

Am cunoscut-o atunci pe doamna Rodica MIHALCA și m-a impresionat faptul că eu, un necunoscut fiind, m-a ascultat cu atenție și mi-a zis să o însoțesc la un birou din clădirea veche. Am mers și acolo era o doamnă cu care Rodica MIHALCA a stat de vorbă și doamna respectivă mi-a dat o hârtie, pe care a zis să merg la un domn prorector s-o semneze și apoi la secretara rectorului să-i pună ștampila. Așa am făcut, dar doamna Rodica MIHALCA m-a însoțit până aveam problema mea rezolvată. I-am mulțumit frumos și trebuie să spun că doamna Rodica MIHALCA rezolva problemele de la cap la coadă, integral și nu te lăsa la jumătatea drumului pentru a te descurca singur.

În anul 1975 eu am avut o mare, chiar foarte mare problemă. Îmi trebuia un medicament. Cineva mi-a zis că doamna Rodica MIHALCA are acces la policlinica 10. Nu vreau să spun a cui era policlinica 10, dar acolo se găseau toate medicamentele care muritorilor de rând le erau inaccesibile. Am stat de vorbă cu doamna MIHALCA și la câteva zile mi-a fost adus flaconul solicitat, care a salvat o viață. Îmi aduc aminte cum un doctor s-a minunat că a fost făcut rost de acel medicament miraculos, când micuțului pacient i se administra respectiva doctorie.

Au mai fost multe alte momente în care Rodica MIHALCA s-a dovedit o adevărată colegă, căci avea o putere de analiză fantastică și propunea soluții realiste, care să fie implementate cu eficiență garantată.

Rodica MIHALCA era un exemplu pentru mine, exemplu pe care-l ofeream așa-ziselor femei savant, care vorbeau excesiv despre axarea pe carieră. Le spuneam:

- Uite, Rodica MIHALCA e măritată. Are doi copii minunați care au primit educație și acum sunt realizați profesional și au la rândul lor familii. Și-a făcut un doctorat sub coordonarea științifică a profesorului Ion IVĂNESCU și a susținut cu succes în anul 1988 teza intitulată Perfecționarea sistemului informațional al calitătii produselor. Ea a publicat articole și cărți, făurindu-și o carieră academică solidă, până a obținut prin concurs titlul de profesor universitar.

Îmi aduc aminte că la un moment dat, pe când eram șef de catedră, a venit o tinerică la mine și mi-a zis că un coleg i-a zis că are sâni frumoși și m-a întrebat și pe mine exact același lucru. Bineînțeles că am roșit, căci eu aveam fată mai mare ca respectiva. Am mers la profesoara Rodica MIHALCA și am rugat-o să discute cu acea nefericită, care nu știa care sunt limitele de comportament. A stat de vorbă cu ea de la femeie la femeie și m-a asigurat că tinerica a înțeles că rostul ei în învățământul superior este cu totul altul.

Viața este foarte complexă și cu trecerea anilor s-au acumulat multe elemente care definesc pe fiecare dintre noi. A venit vremea pensionării și de atunci am văzut-o din ce în ce mai rar pe Rodica MIHALCA și de fiecare dată am invitat-o la mine la birou, la sala 2401 să bem o cafea. Discutam și ne aminteam de vremurile în care lucraserăm la disciplina de Programe aplicative și la faptul că am publicat acolo cursuri și am discutat de vremurile în care ne ocupam de căratul cutiilor de cartele cu proiectele studenților spre dispeceratul calculatorului FELIX C-256 și apoi către sălile de seminarii.

Ce vremuri! Ce viață! Eram și noi ceva mai tineri și mai în putere...

(17 ianuarie 2023) 

O carte pierdută

De regulă sunt un tip grijuliu cu lucrurile mele. Nu știu cum s-a întâmplat dar am pierdut o carte pe care am scris-o cu mulți ani în urmă. Când mi-a venit ideea s-o scriu a fost determinată de faptul că un nene a încropit un colectiv și a publicat o carte, evitându-mă deși lucram la acea disciplină. Era un semnal negativ pentru mine. M-am enervat și l-am anunțat pe conducătorul meu de doctorat că voi lipsi cam trei săptămâni. Omul s-a uitat la mine și m-a aprobat. Știa că nu voi lipsi fără motiv, căci ori de cîte ori dispăream, atunci când îmi făceam apariția veneam eu cu ceva.
În cele trei săptămâni am lucrat ca disperatul direct pe foi de tipografie, un fel de format X5 și mi-am dactilografiat singur cele câteva sute de pagini. A rezultat cartea referită prin:
Ion IVAN - Construirea sistemelor de programe, Litografia ASE, București, 1979, 425 pagini.

Am inclus în această carte rezultatele mele legate de managementul calității software, deși cartea apărea ca volumul al III-lea al disciplinei despre care aminteam că am fost evitat de distinsul meu coleg, cu care din acel an nu am mai avut relații de colegialitate cordiale. Cartea a inclus mulți indicatori de calitate și avea multe exemple, căci lucrasem de-a lungul anilor pe această problemă. 

Am reținut pentru mine câteva exemplare. Am oferit și prietenilor mei exemplare ale cărții. În timp m-am mutat de mai multe ori și am reușit performanța să pierd multe materiale interesante, dintre care și cartea Construirea sistemelor de programe și îmi pare nespus de rău. Un coleg zicea că o are la el în bibliotecă. Nu am mai insistat, căci și el s-a mutat de mai multe ori. O consider pierdută și asta este!

(20 decembrie 2022)

Promoția 1981 a facultății de Planificare și Cibernetică Economică

Ieri, vineri 17 septembrie 2021 începând cu ora 11,00 s-a desfășurat în Aula Magna a Academiei de Studii  Economice din București, revederea de 40 de ani de la absolvirea Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, a promoției 1981. În acele vremuri predam disciplina Programe aplicative și am fost și eu invitat să particip la acea stă întâlnire.

Majoritatea absolvenților acestei promoții sunt deja pensionari. Am ascultat cum fiecare s-a prezentat cu realizările de viață și profesionale. Am fost surprins să află că niciunul dintre absolvenți nu a lucrat în domeniul ciberneticii economice sau cel al planificării și prognozei economice, deși ani în șir, ei au studiat discipline precum Cibernetica economică, Planificarea economiei naționale sau Planificarea ramurilor sau alte și alte discipline de planificare, căci nu se mai terminau.

Mulți dintre absolvenți au lucrat aici sau în Germania, Canada sau Australia în domeniul contabilității, al informaticii, al asigurărilor, în bănci și în zona resurselor umane.

(18 septembrie 2021)