Întrebări fără răspuns spre SCHENGEN

Fără a exista o strategie transparentă legată de accederea la spațiul SCHENGEN, fiecare a făcut exact ceea ce a crezut el că este mai bine.

Rareș BOGDAN a explicat cum a decurs întâlnirea dintre europarlamentari și cancelarul Austriei Karl NEHAMMER, de a plecat Karl foarte furios.

Lucian BODE s-a deplasat la Viena și a discutat cu ministrul de interne din Austria Gerhard KAMER, iar rezultatul a zis BODE că a fost încurajator.

Președintele Klaus IOHANNIS la primit pe Alfred STERN, președinte al consiliului de supraveghere al OMV. Se pare că austriacul a plecat cum a venit.

Experiența arată că o problemă se rezolvă după ce este definită, după ce este înțeleasă și mai ales dacă toate variabilele sunt înțelese. La orice problemă bine definită există și un algoritm.

Despre intrarea în spațiul SCHENGEN au vorbit Maria GRAPINI, Rareș BOGDAN, Victor NEGRESCU, Siegfried MUREȘAN, Alina GORGHIU, Gheorghe FALCĂ. Unde au fost Dacian CIOLOȘ, Dan NICA, Vlad NISTOR, Corina CREȚU, Cristian BUȘOI, Daniel BUDA?

Sunt întrebări fără răspuns și acum după acest insucces, nu se vor afla niciodată răspunsurile la întrebări precum:

Ce s-a discutat?

Cu ce sarcini s-a plecat de la București?

S-a făcut ce trebuia?

Este cunoscut că dacă ar fi fost un succes, s-ar fi încins firele de telefon și n-ar fin încăput în poze toți cei care chipurile, au făcut ceva pentru a intra în spațiul SCHENGEN. Acum că este vorba de un eșec, nu apare nimeni să recunoască cinstit că nu a avut soluția bună la problemă.


(08 decembrie 2022)

Progresiștii și Biserica Ortodoxă Română

Față de comuniști, progresiștii:
- sunt mult mai puțini,
- nu au infrastructură,
- sunt eterogeni,
- dispun de resurse infinit mai puține,

- sunt la fel de tenace,
- duc lipsă de un obiectiv foarte clar,
- au teamă de a ieși să se exprime public,
- folosesc tehnici de manipulare,
- utilizează Internetul,
- vin cu bombe de presă,
- cred că dețin adevărul absolut,

- vor ca omul nou să fie robot care nu gândește,

- acționează la comanda capitalului mobil,

- sunt captivii unei doctrine neexplicate lor,
- se cred deja marii învingători.
Observăm că progresiștii au și elemente comune cu comuniștii. Ei:
- nu jură pe Biblie,
- nu se închină,
- nu merg la biserică,
- vor scoaterea religiei din școală,
- caută să-i compromită pe preoți,
- cred că știința și religia nu au elemente comune,

- au trimis la înaintare marionete și măscărici,

- au discursuri penibile,

- se ascund și luptă în tranșee,

- vor să trăiască la comun,

- luptă împotriva proprietății private,

- îi vor pe oameni egali, cu nimic al lor,

- spală creierele și agrează spiritul de turmă.
Se observă că progresiștii au luat cu asalt biserica după un plan pus la punct, dar greșit, în opinia mea. Ei și-au dat seama că nu au șanse să atace vârful bisericii și baza bisericii și au pornit la asaltul părții de mijloc a instituției, care se referă la slujitorii bisericii. Cum nu au fonduri și nici oameni pregătiți să abordeze problema, progresiștii atacă haotic, invocând aspecte dintre cele mai puțin credibile, dar care doar se dovedesc a fi focuri de paie sau baloane de săpun care dispar într-o secundă.

În opinia mea, Biserica Ortodoxă Română a rezistat comunismului care a fost cu mult mai perfid, deci va face față și micilor înțepături de țânțar pe care progresiștii i le administrează în mod repetat căci baza Biserica Ortodoxă Română sunt enoriașii, iar pentru aceștia există doar credința în Dumnezeu, iar progresiștii nici măcar nu există. În vremurile de demult, enoriașii auziseră de comuniștii, dar ei aveau viața lor, căci comuniștii nu aveau ce să le ofere lor, în afară de sărăcie, umilință și durere. Faptul că progresiștii au ratat prezenta la guvernare din septembrie 2020, li s-a îngustat și mai mult câmpul de acțiune și asistăm la ultimele lor zbateri disperate, înainte de a părăsi istoria pe ușa din dos în 2024. Ceea ce se anunța o șansă pentru dezvoltarea României în 2016, s-a dovedit a fi acum doar un coșmar.

(05 octombrie 2022) 

Un partid mare, fără candidat propriu la prezidențiale?

PSD este un partid mare, adică este cel mai mare partid politic din România. Explicația este simplă: PSD are în rândurile sale pe oamenii cu venituri mai mici de 6.000 lei, care trăiesc din munca lor, care nu sunt șmecheri și care își văd de treaba lor.

Văd cum Marcel CIOLACU vorbește de ruperea cutumei ca partidul să aibă la prezidențiale propriul candidat. Ion ILIESCU a fost președintele partidului și a câștigat alegerile prezidențiale.

Adrian NĂSTASE a fost președintele partidului și a pierdut alegerile prezidențiale.

Mircea GEOANĂ  a fost președintele partidului și a pierdut alegerile prezidențiale.

Victor PONTA  a fost președintele partidului și a pierdut alegerile prezidențiale.

Viorica DĂNCILĂ  a fost președinta partidului și a pierdut alegerile prezidențiale.

Există un calcul simplu: PSD este un partid singular pe scena politică, iar partidele de dreapta sunt nenumărate și chiar dacă sunt mici, suma numărului votanților lor este cu mult mai mare decât are nevoie PSD pentru a-și impune președintele și de aceea, în turul al II-lea, partidele de dreapta se unesc și impun prin vot președintele, chiar dacă acesta ar fi un scaun, o mătură sau un levier.

Marcel CIOLACU crede că dacă va convinge să candideze din partea PSD o personalitate, respectiva personalitate chiar va câștiga. Să ne aducem aminte de alegerile prezidențiale din anul 2000 când și cei mai înfocați adversari ai lui Ion ILIESCU se rugau de electoratul lor să-l voteze pe acesta, de groaza ca adversarul lui din turul al II-lea să nu iasă învingător. Reeditarea situației de atunci în anul 2024 este puțin probabilă, căci dreapta dacă se unește este puternică și în turul al II-lea vor intra un candidat al PSD și un candidat al dreptei. PSD nu va veni cu un candidat din exterior. Nici Mircea GEOANĂ nu este candidat valabil al PSD, chiar dacă până în 2010 el a fost în PSD și acum vine, crede el, pe cai mari de la Brussels. Altcineva în PSD nu văd a se ridica să aibă vizibilitatea și anvergura de candidat la prezidențiale. Marcel CIOLACU nu-și anunță intenția pentru a nu fi tocat mărunțel de presă și de adversarii politici. El are însă texte de viitor candidat la prezidențiale, căci dacă analizăm ce zice, se adresează întregului popor, nu numai pesediștilor lui. Dincolo este foarte clar. Președintele partidului, oricare ar fi el, devine candidat la prezidențiale. Numai că după cum se mișcă fiecare, concentrarea nu este pe această direcție și nici echipele care să-i dirijeze nu sunt foarte eficiente. CIUCĂ, CIOLOȘ, DRULĂ sunt doar câteva nume dinspre dreapta.

Oricum, președintele PSD va fi și candidatul PSD la alegerile prezidențiale din 2024, căci un partid așa de mare nu va ieși în drum să-și culeagă pe oarecine să-l pună candidatul său, chiar dacă Marcel CIOLACU nu este varianta câștigătoare. PSD știe să piardă cu demnitate, cu fruntea sus, căci și cu președinte și fără președinte, rolul său de salvator în viața politică românească se va manifesta în continuare, deși de salvat nu prea se vede ce salvează, dar de păpat banii aiurea se vede cu ochiul liber.

(19 septembrie 2022) 

Calitățile premierilor postdecembriști ai românilor

Petre ROMAN - vorbește multe limbi străine foarte bine.
Theodor STOLOJAN - nu are.
Nicolae VĂCĂROIU - omul cu imaginea de ansamblu a economiei.
Victor CIORBEA - nu are.
Radu VASILE - poet în politică și politicin în poezie.
Mugur ISĂRESCU - direct, la obiect și fără menajamente.
Adrian NĂSTASE - un fel de guru, dar după anul 2005.
Călin POPESCU TĂRICEANU - rezistent la băsisme.
Emil BOC  - executant fără să crâcnească.
Mihai Răzvan UNGUREANU - dansator fără inplicare.
Victor PONTA - plin de jocuri politicianiste
Dacian CIOLOȘ - apariție meteorică.
Mihai TUDOSE - plin de promisiuni neonorate.
Viorica DĂNCILĂ - omul care s-a zbuciumat în zadar
Ludovic ORBAN - nu are.
Florin CÎȚU - chiar nu are niciuna.
Nicolae CIUCĂ - disciplinatul care vorbește cu măsură.
Ar trebui să se vorbească despre minusurile acestora, dar poporul și gazetarilor le este mai lejer să găsească etichete pe care să le lipească în fruntea oamenilor și așa să le rămână numele.

(04 aprilie 2022)

Premierii României postdecembriste

Petre ROMAN - omul cu pulover.
Theodor STOLOJAN - omul robot.
Nicolae VĂCĂROIU - omul cu săniuța.
Victor CIORBEA - sexy avocatul sau mielul blând.
Radu VASILE - omul cafeluță.
Mugur ISĂRESCU - veșnicia s-a născut la BNR.
Adrian NĂSTASE - Bombonel.
Călin POPESCU TĂRICEANU - lordul Voldemort sau Moliceanu
Emil BOC  - Emiluș de pluș.
Mihai Răzvan UNGUREANU - Unguent.
Victor PONTA - Mickey Mouse
Dacian CIOLOȘ - Vulpița
Mihai TUDOSE - locotenentul Worf
Viorica DĂNCILĂ - 
Ludovic ORBAN - Sică Mandolină
Florin CÎȚU - superman, s-a vrut el...
Nicolae CIUCĂ - generalul cu patru stele.

Ar trebui să se vorbească despre minusurile acestora, dar poporul și gazetarilor le este mai lejer să găsească etichete pe care să le lipească în fruntea oamenilor și așa să le rămână numele.
(04 aprilie 2022)

După război

Văd acum diverși foști miniștrii care vin și spun cum trebuie făcute diferite chestii. Am și eu o întrebare pentru ei: de ce n-ați făcut ce trebuia când erați cu puterea de decizie? Acum, de pe margine este foarte ușor să dai sfaturi. Când ai decizia în pix să arăți cât de măreț ești. Acum nu mă interesează ideile voastre mărețe, sublime și nemaipomenite. 

Văd un nene care a fost ministru în anii CDR și a stat acolo să facă ceea ce trăncănise de pe margine. N-a stat mult că l-au pus pe făraș. Nu era bun de nimic. Era bun doar de gură, dar faptele lui acest lucru au arătat. Acum, acest nene stupid, are apariții la televizor și trăncănește ca și acum peste 20 de ani. De teorie e bună toată lumea, căci la fotbal și la politică ne pricepem toți. 

Nici nu-i mai iau în calcul pe miniștrii de la USR care au demisionat. dacă erau atât de nemaipomeniți, trebuiau să rămână la putere și să se lupte să reformeze statul, așa cum s-au angajat. Vechiul opune rezistență și ei au plecat la prima adiere de vânt, ca și cum era vorba de un uragan ucigaș. Acum vin ei să dea lecții. Nu-i mai ascultă nimeni, căci au rămas repetenți la proba practică și se știe că la orice examen, nota de la teorie este de 60% și practica este de 40%, dar nimeni nu trece examenul dacă a făcut doar teoria, ceea ce mă duce la gândul că băieții nu au promovat după 8 luni de practică în producție.

Păcat! Eu credeam că în 2024 ei vor guverna singuri cu peste 55% din voturi la parlamentare.

(08 decembrie 2021)

Aoleu, nene!

Sondajul arată:
Despre Alexandru RAFILA, o părere bună au  37% dintre respondenți. Ezitările în privința pregătirii valului al V-lea al pandemiei îl vor costa enorm.
Despre Marcel CIOLACU, o părere bună au 30% dintre respondenți. Lentoarea deciziilor din coaliție și iarna cu greutățile ei  vor reduce din aceste procente.
Despre Gabriela FIREA, o părere bună au 28% dintre respondenți. Importanța minoră a acțiunilor concrete nu vor afecta procentele căci este o bună comunicatoare.
Despre Mircea GIOANĂ, o părere bună au 27% dintre respondenți. Modul de mișcare îi este favorabil și va duce la creșterea acestor procente.
Despre Emil BOC, o părere bună au 27% dintre respondenți. Realizările din Cluj împreună cu luările de poziție ferme vor duce la menținerea acestor procente.
Despre Raed ARAFAT, o părere bună au 26% dintre respondenți. Va înregistra creșteri, el trecând în planul al II-lea al comunicării despre pandemie, scăderile vor fi la altul.
Despre Nicolae CIUCĂ, o părere bună au 19% dintre respondenți. Va înregistra scăderi căci va deconta tot ce este nereușită în perioada iernii, dacă va fi o iarnă grea.
Despre George SIOMION, o părere bună au 19% dintre respondenți. Va fi în creștere căci acțiunile sale sunt dinamice și zgomotoase, lucru care place vulgului.
Despre Klaus IOHANNIS, o părere bună au 17% dintre respondenți. Pe fondul liniștii politice, va crește în sondaje, căci politica externă duce la așa ceva.
Despre Ludovic ORBAN, o părere bună au 12% dintre respondenți. Ruperea de liberali și micuțul partid nou pe care-l clocește nu va avea succes, fiind mai mic decât ceilalți mici.
Despre Dacian CIOLOȘ, o părere bună au 7% dintre respondenți. Va scădea căci opoziția împărțită cu AUR și partidul lui ORBAN nu-i priește.
Despre Florin CÎȚU, o părere bună au 5% dintre respondenți. Tendința este de scădere și de izolare datorită modului slab de comunicare, căci nu lasă pe alții să iasă în față.
Despre Nicușor DAN, o părere bună au 4% dintre respondenți. Dezastrul îl pândește pe micuțul oengist, care nu știe deloc administrație, ci matematică, nefiind suficient.

(07 decembrie 2021)

Criticii lui IOHANNIS

Am deja o listă cu cei care-l critică pe Klaus IOHANNIS, iar printre ei se numără:
Ludovic ORBAN
Oana PELLEA
Marius MANOLE
Gabriel LIICEANU
Dacian CIOLOȘ

Andrei PĂUNESCU

Alexandru COCSIS

Ilie NĂSTASE

Ion CRISTOIU

Emanuel UNGUREANU

Dan BARNA

Tudor CHIRILĂ

Radu PARASCHIVESCU

Bob RĂDULESCU

George SIMION

Mirela ADOMNICĂI
Stelian ION.
Cine nu are neprieteni și cel care nu este criticat înseamnă că duce o viață neinteresantă, banală și plină de chestii nesemnificative. Nu este cazul lui Klaus IOHANNIS. Există oameni care doresc foarte tare ca alții să facă exact ceea ce ei gândesc. În mintea lor și-au creat un model și dacă personajul real procedează altfel, ei înregistrează totul ca o abatere de la modelul din mintea lor și îl taxează pe respectivul ca nefiind cel pe care ei l-au votat. Aceștia nu au capacitatea să vadă că fiecare om are felul lor de a fi, nu se încadrează în niciun tipar și reacționează cum gândește el, nu cum vor alții. Unii nu ar trebui să aibă reacții, pentru că dovedesc grave limite în gândire și rigiditatea este specifică oamenilor mai mult decât mediocrii.

(23 noiembrie 2021)

Calcule de GÂGĂ

 Așa-zișii analiști politici care nu au habar de managementul politic se lansează acum în tot felul de scenarii care au darul să sperie lumea cu mult mai mult decât să-i facă pe oameni să gândească la viitorul lor, deși politicienii au alte treburi.
Să pornesc de la niște lucruri foarte simple și anume:
- un salariu de parlamentar depășește cu adaosurile colaterale 15.000 lei adică 3.000 euro,
- din cele 48 de luni de mandat au trecut numai 10 luni,
- nenumărați parlamentari sunt fomiști cu venituri de tot c-c-tul.
În acest context, niciun parlamentar nu va vota căderea celui de al II-lea guvern pentru a deschide poarta alegerilor anticipate, căci 38 de luni înmulțit cu 3.000 euro pe lună dă totuși 114.000 euro, adică foarte mult, fără a mai pune viața de huzur de la București, ușile deschise și nenumăratele afaceri sau volumul incomensurabil de trafic de influență, aducător de avantaje greu de închipuit.
Eu zic că ceea ce se joacă acum este un fel de leapșa pe furate, cu niște inși fără meserii, fără onoare, care nu au înțeles nimic și se comportă exact ca înainte de 1940, când prin atitudinea inconștientă de atunci, au târât țara spre dezastru, fiind în 1945 declarată stat învins în al II-lea război mondial. Și acum lucrurile par a fi trase la indigo, dar acum este timp de pace și stagnarea este drumul spre marele dezastru al înghețării marilor proiecte din PNRR:

(01 octombrie 2021)

Întrebări indecente.

Pe Iliescu nu l-am iubit pentru că la Pitești a lăsat pe o babă să-i pupe mâna.

Pe Constantinescu nu l-am iubit că a fost învins de sistem.

Pe Băsescu nu l-am iubit pentru că mi-a tăiat salariul.

Pe Năstase nu l-am iubit pentru că era arogant.

Pe Ponta nu l-a iubit pentru că era plagiator.

Nici nu i-am urât, deși o meritau din plin. I-am acceptat că n-am avut încotro, chiar dacă:

- vorbeau am mult cu măi dragă;

- mi-au cotropit sâmbetele la ore de maxină audiență în competiție cu un dramaturg obscur;

- amestecau cuburi de gheață alături de unul care a făcut un accident groaznic;

- prezentau o colecție de lucruri ameste cate într-o imitație de Peleș;

- demisiona pe rețele de socializare.

Nefiind fanul niciunuia, de la distanță am căutat să fiu rezervat, cum sunt și acum și să nu fiu nici fățarnic nici ridicol și nici fariseu. Sunt unii care au aplaudat niște măsuri nenecesare și primitive, chiar au leșinat de plăcere ca să nu spun lucruri urâte. Mă întreb pentru mine:

• De ce când Ponta a restituit sumele nu s-au dus să le depună la buget în semn de solidaritate cu cel care a făcut tăierile, moment în care au picat în extaz?
• De ce nu se duc la fisc să depună cei 5% diferența de TVA de la 25 la 20?
• De ce nu se duc să plătească pâinea cu 2 lei și o plătesc cu 90 de bani?
• De ce cad în admirație că se dorește rămânerea salariului minim foarte mic, crezând că vin investitorii pentru forță de muncă ieftină? Când nu este infrastructură și când forța de muncă prost plătită este absolut necalificată, nu vine nimeni.
• De ce în statul cel de drept există coruția cea foarte mare, iar de la corupții condamnați sumele ce se recuperează sunt sub 10% din prejudiciul creat?

Și când s-au dublat salariile profesorilor universitari un sindicat dus cu pluta a făcut o petiție. Am văzut profesori universitari plini, care își exprimau indignarea cu acea măsură populistă de stânga, dar ridicau salariul dublat cu ambele mâini. Cum se cheamă situația când una vorbim și alta fumăm? Aș mai avea și alte întrebări, dar devin prea obositoare, mai ales dacă mă gânesc că la ora 14 Oprea depunea jurământ ca ministru de interne, lar la ora 18 tot guvernul a depus jurământul, dintr-o străfulgerare prezidențială ca rezultat al luptei dintre forțele binelui și cele ale răului, nădușite, dar mirosind a Rexona 24h.  Sunt doar nedumeririle mele. Ori, unde a zis că merge un premier în 6 decembrie 7524 de la facerea lumii.

(14 decembrie 2016)

Erorile lui Cioloș

Daniel CIOLOȘ se zice că a făcut erori. Așa se întâmplă când cineva pierde. Există  întotdeauna un învingător și un învins. Învinsului i se pun întotdeuna toate păcatele care au generat pierderea luptei. Eu am mari rezerve legate de acele erori, pentru că Dacian Cioloș a condus un guvern numai un an, fără a fi un guvern politic, fără a avea sprijinul unei majorități viguroase.  Voi enumera unele dintre acele erori, care unele nu sunt chiar erori:

- ezitări în implicarea față de partidul lui bază;

- abordări exagerate cu avion,;

- statul la stop în Timișoara;

- strânsul de gunoaie;

- vorbitul în franceza cu o vacă de ghips;

- discursul șters de la itingul PNL;

- jignirea telespectatorilor cu mocirla;

- ambiguitatea PNL+USB;

- acoperirea minciunii de la CEDO;

- contraperformanța la zero fonduri;

- apariția ostentativă pe afișe;

- propuneri și retrageri  Baciu și Gushet;

- indecizii pentru miniștri cenzurați de Parlament;

- absența de la inundații;

- a lăsat miniștri să spună orice;

- se mândrește cu o achiziție neefectuată.

Or mai fi și altele dar de la înălțimea funcției de prim-ministru, orice ar face omul, se vede ca eroare dacă privitorul vrea să facă o astfel de interpretare. Îmi aduc aminte de un film cu Draga Olteanu-Matei care avea un monolog ca primăriță ce era, legat de faptul că orice ai face, se găsește cineva care să-ți scoată ochii. Oricum ar fi după 11 decembrie 2016, Daniel Cioloș va fi acel premier ca a venit ca să aibă de unde pleca. Spun asta pentru că m-a deranjat chestia cu mocirla pentru că săptămânal când baleiez cu telecomanda, găsesc Antena 3, mă enervez și merg mai departe. Eu aveam voie să le zic că sunt o mocirlă, el ca prim-ministrul, nu. Nici eu nu o zic, pentru că eu știu să-i respect pe toți cei acre privesac Antena 3 chiar dacă pe cei mai mulți nu i-am văzut în viața mea și probabil nici nu mi-aș propune așa ceva.

(11 decembrie 2016)

Un scenariu de probabilitate mare

Eroarea din mai 2010 cu reducerea cu 25% a salariilor trebuia reparată, lucru care s-a produs și încă se produce prin:

- separarea președintelui de partidul de suflet în scena perdeluței;

- apariția USL cu transfer de notorietate spre PNL;

- ruperea dirijată a USL;

- președintele și apoi fost președinte își zice că ar fi cel mai bun premier;

- crearea unui PNL mare prin absorbție;

- venirea în forță a fostului președinte în PMP;

- fărâmițarea dreptei;

- eșecul dreptei la locale și c u deosebire în București;

- venirea tehnocraților în frunte cu un discipol al fostului președinte;

- o campanie electorală foarte confuză;

- rezultatul din 11 decembrie 2016 va fi ciudat;

- dreapta va face majoritate numai cu PMP;

- fostul președinte va deveni prim ministru fără probleme.

Sunt create toate premisele pentru ca acest scenariu să devină realitate. Nu există orgoliu de neînfrânt în fața câștigării puterii și nici un preț nu e prea mare când formarea majorității o impune. Numai o singură persoană nu are ce pierde în acest joc politic extrem de dur, pentru că are tot ce-i trebuie să fie din nou în linia a întâia, inclusiv un partid mare căci vechiul PNL este minoritar și divizat. Nu cred că nu va fi pus chiar și covoul roșu în Modrogan pentru a-l primi pe marele învingător care va face ca balanța să se încline 100%.

(06 decembrie 2016)

Cioloș a intrat în mocirlă

Venit de la ședința Grupului de Dialog Social, premierul Daniel Julien Cioloș s-a dus la emisiunea lui Mihai Gâdea intitulată Sinteza zilei, altfel spus, a plonjat direct în mocirlă. Mă așteptam să aibă niște consilieri buni de imagine, care să-l ferească să facă erori impardonabile, precum aceea de a folosi termenul de mocirlă, motivând că la agrarieni este un concept cu mai alrg decât noi, muritorii de rând ni-l închipuim.

Sunt sigur că ideia de a-i antagoniza pe votanți este esențială, numai că depinde foarte mult cine o face. Se vorbește foarte mult despre ciuma roșie, despre orientarea spre est. Să nu uităm că acolo, la est, sumele care se vehiculează sunt amețitoare și că este foame mare la București. Nu m-ar mira să aflu că persoane pe care nu le-aș bănui nici în ruptul capului de lucruri rele, să fie dovediți ceea ce este cel mai rău cu pitință, adică... Mi-este și frică să rostesc ai cui agenți să fie respectivii. Faptul că o hartă arăta țara noastră înconjurată de culoarea roșie mă duce cu gândul că harta aceea nu s-a colorat singură, ci prin acțiuni eficiente ale cui deține atâta tuș roșu. Cine are interes să fie aici o insulă de democrație autentică, nu are a se juca cu vorbele tocmai acum, când mai mult ca oricând este nevoie de unitate și de voință pentru a merge înainte.

Îmi aduc aminte de un scenariu pe care Alina Mungiu Pipidi îl lansa ceva timp în urmă referitor la o stare de război civil pe undeva pe aici. Luciditatea este cuvântul de ordine care trebuie să primeze acum. Alegerile sunt alegeri și rezultatul lor, oricare ar fi el trebuie să fie prilej de consolidare a democrației, nu de impunere a unui dictat. Îmi aduc aminte cum din rațiuni  minore de orgoliu aiurea, la ora 14 depunea jurământ Oprea și cum din arțiuni superioare, la 18 în aceeași zi, depunea jurământul întregul cabinet. Vitriolarea atmosferei în mod gratuit nu este de rangul unui premier și nici limbajul folosit nu este caracteristic acelei demnități. La mine în mahalaua Găvenii mocirla era asimilată cocinei, cocina cu porcii, porcii cu troaca  și tot așa. Totuși pentru un om însurat cu o franțuzoaică, școlit de prin 1991 prin Franța, apoi comisar ani buni, trebuia să aibă un vocabular mai ceva, acolo, măcar de ar fi folosit  cuvântul boue, că până și-ar fi dat lumea seama să meargă la dicționarul francez-român s-ar fi terminat emisiunea.

Oricum, ceea ce s-a întâmplat, nu mi-a plăcut, dar maestrul său Traian Băsescu trebuie să fie mândrul de așa discipol, căci între 2005 -2014 toate pozițiile i le datorează mentorului său. Felicitări, magistre!

(06 decembrie 2016)

Cioloș și Averescu

Nu vreau să scriu nimic despre ce și cum în legătură cu alegerile parlamentare din țărișoara noastră care se vor produce în 11 decembrie 2016. Nici despre cine și de ce a stabilit pentru alegeri această dată, zilele de decembrie fiind friguroase și. Nu vreau să scriu nici despre cum s-a furat startul în chestiunea cu deschiderea campaniei electorale, căci prezenta corturilor pline de mesaje o arată. Nici despre abordările târzii legate de finanțări mai mult sau mai puțin externe nu vreau să scriu nimic. Ceea ce vreau să remarc este numai faptul că premierul Dacian Cioloș pe care unii îl identifică prin Dacian Julien Cioloș, face niște lucruri care mă duc în trecutul definit prin primele decenii ale secolului al XX-lea. Mă gândesc la mareșalul Alexandru Averescu, eroul de la Mărășești ajunsese să fie văzut de oameni pretutindeni. Ziceau unii că l-au văzut la Alba iulia, iar alții ziceau că în aceeași zi l-au văzut la Iași. Oamenii deja și-l imaginau ca fiind omul providențial, a cărui imagine apărea și dispărea după cum fiecare și-l dorea să-i fie alături. Lui Averescu se zice că-i plăceau doar femeile și gloanțele. Atunci nu existau nici avioane, nici autostrăzi, nici mașini rapide, nici trenuri cu 300km la oră pentru a face din distanțe doar o iluzie. Acum acestea există și orice persoană care își propune dar și are cu ce, într-o zi ajunge din Bucuresti la Iași, de la Iași la Cluj și de la Cluj la Timișoara pentru a se ține discursuri la mase, pentru a tăia panglici și pentru a face băi de mulțime. Adică va fi oriunde își dorește el sau comunicatorii lui. Aici este o diferență. Averescu era eroul care dovedise prin acte de vitejie că merită acest nume. Dacian Cioloș este acum cel care merge peste tot și mulți și-l doresc emblema lor. Numai că Dacian Cioloș a avut un an pentru a dovedi ce este în stare și a rămas la nivelul de tânără speranță, asemeni unui pianist despre care știu că n-a fost în stare să vândă un bilet, darmite să umple o sală. Eu sunt ca la frizer: întâi mă tunzi și după aceea îți bag bacșișul în buzunarul de la halatul care trebuie să fie neapărat de un alb imaculat. Dacian Cioloș trebuia să-și aleagă miniștri eficienți. Dacian Cioloș trebuia să aibă un discurs superior nu de cartier. Dacian Cioloș trebuia să definească obiective pe care să le raporteye azi ca îndeplinite integral. Dacian Cioloș nu trebuia să asculte nimic despre abordările facile, de imagine. Dacian Cioloș trebuia să fie ferm, fără a se lăsa lipit de imaginea unora așa cum se face cu timbrul pe o carte poștală deschisă unde textul este bizar. Dacian Cioloș nu este Alexandru Averescu, deși țara are nevoie de un altfel de salvator. Faptele îl fac pe om erou sau îl coboară de pe piedestal. Managementul politic, care este o știință exactă, arată cu claritate că între concentrare și dispersare trebuie să existe un echilibru. Transferul de notorietate prin dispersare are tendința să fie pulverizat, zice tot managementul politic și regula este aplicabilă și în Carpați, iar jocurile de imagine neînsoțite de pungi, găleți, sticle cu ulei dar și cu mici și muzici, parcă nu au valoare practică, din istoria recentă vin imaginile cu vremuri de abundență. Încă mai cred în Dacian Julien Cioloș, că în luna care a rămas va face ceva măreț de care să-și amintească poporul care l-a avut premier pentru un an  si două luni, că s-a ținut de cuvânt și departe de viesparul din politica dâmbovițeană. El are resursele de a face așa ceva!

(02 noiembrie 2016)