Am zis și o repet: managementul politic este la fel de riguros precum matematica. Deci, cine știe management politic nu are cum s-o dea în bară. Toți care eșuează în politică sunt rezultatul activității lor empirice, al necunoașterii managementului politic. Cei care știu management politic își desfășoară întotdeauna activitatea care este numită activitate de succes. Vom vedea că aceștia merg din succes în succes. O fac pentru că ei nu lucrează aiurea, ci după reguli precise și-și pregătesc succesul. Un succes bine pregătit devine certitudine în condițiile unui management politic de carieră bine aplicat. dar pentru acesta trebuie cunoscute regulile și calculele managementului politic.
Voi da un exemplu. Eu am de dat un examen. Am de învățat 24 de cursuri și 30 de tipuri de probleme. Îmi propun să iau nota 10 (zece) la acest examen. Fac niște calcule din care să rezulte câte zile îmi trebuie:
- să învăț cursurile,
- să rezolv probleme,
- să mă verific.
Fac un grafic pe care-l urmăresc. Urmăresc cu exigență și mă verific că fac ceea ce mi-am propus. În ziua examenului elaborez teza și iau nota 10( zece). Evident, nu este o întâmplare acest zece din moment ce am muncit pentru el și planificarea mea este realistă, iar cunoscându-mi resursele, am făcut estimări corecte.
În cazul funcțiilor politice eligibile, lucrurile sunt mult mai complicate, căci acea funcție depinde de numeroși factori, care trebuie identificați, iar contextul trebuie extrem de bine definit. Orice altă abordare este o aventură, pe care eu o numesc fără sens, din moment ce se merge într-o luptă care va fi pierdută.
Am cunoscut un nene căruia un alt nene a venit și i-a propus să candideze pentru o funcție, că va avea susținerea lui X, a lui Y, a lui Z și a multor altora. Când a venit vorba votului, nenea s-a autopropus și la numărarea voturilor, a avut un singur vot, votul său. Managementul politic zice că atunci când vocea de sirenă vine cu o astfel de propunere, trebuie văzut cine este sirena. Dacă ideea de a candida este proprie, fără o analiză prealabilă, există analiști politici, consilieri pe problemă, care știu management politic, numai că toate au costuri și costurile nu sunt deloc mici, iar atunci când orgoliul este nemăsurat, niciun specialist în management politic nu mai are niciun cuvânt de spus, că subiectul în cauză face exact cum îl taie capul.
În cazul funcțiilor eligibile prin consens, se procedează cam așa:
- niște nene care care contează vin și-ți fac propunerea,
- se definește contextul,
- se analizează concordanța profilurilor,
- se verifică veridicitatea ofertei,
- când există certitudinea, nu probabilitatea, se definește disponibilitatea,
- are loc suprapunerea 100% a contextului estimat cu cel real,
- se derulează procesul propriu zis,
- procesul este garantat de succes.
Există situații în care politicienii se văd Brad PITT când se privesc în oglindă, deși în realitate sunt cu totul altfel și cred vor juca în filme cu Angelina JOLIE, ceea ce nu se întâmplă în vecii-vecilor, căci platourile de filmare sunt destinate altora, oricum, nu din spațiul dâmbovițean. Îmi amintesc că la sfârșit de mandat, într-o duminică un jurnalist a aruncat pe un post tv că Traian BĂSESCU țintea postul de secretar general NATO și că ar fi în cărți. Am făcut ceva calcule și totul apărea ca o glumă de doi bani. Nu spun mai mult. Când provii dintr-o țară extrem de coruptă, pretențiile din 2014 erau exagerate.
(23 februarie 2024)
