Excesul de transparență este nenecesar

În opinia mea, excesul de transparență este nenecesar căci ceea ce este mult strică și informația în exces nu interesează pe nimeni. Acum ceva timp, pe când eram șef de catedră, am luat inițiativa de a pune sub sticlă pe o masă acoperită cu catifea roșie cam tot ce se vehicula în catedră și era de interese pentru colegi. Surpriza a fost totală când am văzut că lumea nu citea ceea ce era pus sub sticlă, deși nu erau banalități. Mai mult, am considerat necesar ca toți colegii să primească pe poșta electronică mesaje în care erau solicitați să soluționeze diferite probleme. Surpriza a fost maximă, din moment ce colegii nu-și citeau poșta electronică cu săptămânile sau cu lunile chiar.Acum lumea dorește să știe pe ce se cheltuie banii la RAAPPS. Să zicem că această regie va pune pe portalul ei o listă cu clădirile din patrimoniu și cheltuielile pe care le face pentru mentenanță, iar actualizarea acelor cheltuieli va fi asigurată profesionist. Sunt tare curios să știu cine își pierde timpul cu analiza acelor cheltuieli și mai ales, cine va sta să elucubreze că mai bine s-ar face closete la școli și mai bine s-ar zugrăvi școli în loc să se facă reparații la vilele de protocol. Vilele RAAPPS există. Ele sunt construcții vechi care necesită mentenanță. Dacă nu ne plac clădirile părăsite din București, ar fi bine să nu ne placă nici vilele PAAPPS să devină paragină, doar pentru că nu s-a făcut mentenanța lor. Se știe că multe firme care vând produse, oferă prețuri mici la vânzare, pentru că recuperează orice pierdere în procesul de mentenanță, iar cine crede că face singur mentenanța unui produs achiziționat, va constata că va cheltui înzecit sau însutit comparativ cu asigurarea mentenanței de cel care este specializat în așa ceva.


(09 noiembrie 2024)

Project management la români

Nota dâmbovițeană este impregnată peste tot, deci și la project management. Nici nu avea cum să fie altfel. Înainte de a se numi manager de proiect, românul mioritic și cu frică de Dumnezeu i-a zis director de proiect, resposabil de proiect, conducător de proiect, coordonator de proiect. Deși limba română înghite cam orice, uite pe asta cu managerul de proiect nu era în stare s-o accepte, dar cu oftaturi, sughițuri și ignete, a asimilat și acest concept, dar la dâmvăținărit, să nu mai semene cu nimic din ce a fost la mama lui în America.

Românul nu acceptă că managerul de proiect are un salariu de 30.000 de euro la buget. Explicatia este simplă. Dacă se face unîmrprumut de 300 milioane de euro cu dobândă anuală de 5% ce este convenabil? Să se deruleze proiectul, să se cheltuiască banii și efectele să se regăsească și să vină profitul așa fel încât să fie plătite arte, dobânzi sau să nu se facă nimic și să se plătească penalități de neutilizare? Banii sunt pe 3 ani și asta înseamnă 36 luni, adică 1.080.000 euro salariu pentru manager. Dacă banii nu sunt cheltuiți, ei se returnează dar se plătesc dobânzile care înseamnă 45 milioane de euro. Socoteala cu economia de a nu da bani la un manager de proiect este total greșită. Pe Dâmbovița managerul de proiect în niciun caz nu este ceea ce e la mama lui în America. Acolo, managerul de proiect:

- are o ideie;

- face o echipă;

- caută finanțare;

- realizează proiectul;

- îl implemenetază;

- aduce profit;

- returnează sumele;

- rămâne cu salariul său imens;

- a riscat și a câștigat.

Pe Dâmbovița se mimează funcția de project manager, pentru că:

- ideia vine de la altcineva;

- echipa este dată;

- fondurile sunt asigurate;

- structura fondurilor are o componentă de regie criminal de mare;

- riscurile sunt formale;

- renegocierile sunt garantate;

- costurile sunt neeconomice;

- cheltuielile generale sunt exorbitante.

managerul de proiect este doar o funcție pe hârtie, căci în realitate directorul cu drept de semnătură în bancă taie și spânzură, iar birocrația născută în jururl proiectelor le sufocă și asta explica absorbția jenantă, penibilă, dezastruasă de fonduri. Căci unde stimulente nu sunt, nici proiecte valabile nu sunt.

Înseamnă că așa cum a fost compromis comunismul, făcându-l inuman, capitalismul făcândul de cumetrie a venit rândul project managementului să devină caricatural, golit de conținut și activitățile decurgând tot ca mai înainte, adică, nasol rău de tot.

(16 aprilie 2016)