Când mă gândesc la Ioan Avram MUREȘAN am în minte fraza aia lui Emil CONSTANTINESCU în care se lăuda că CDR are 200 de specialiști care vor face țara de nerecunoscut, în ideia de a face progrese spectaculoase în numai 2 ani. S-a dovedit că avea 2 specialiști, care ar fi făcut ceva în 200 de ani, dacă. Mi-am adus aminte de zicerea lui CONSTANTINESCU văzând că un electronost face pe ministruul agriculturii. Ori dorea cu ardoare un portofoliu de ministru, ori nu conștientiza că acolo la agricultură nu rezită oricine, căci cele mai teribile afaceri acolo se fac. Sunt bani mulți pentru agricultură, sacul e mare, sacul se golește iute și cu talent. Numai că el, netalentat fiind a zbârcit-o și a luat-o-n barbă, ceea ce l-a dus la pârnaie, deși cred că nu el este cel care s-a umplut de mălai.
Deși viața l-a lovit din toate părțile, trebuie spus, că ceea ce-și face omul cu mâna lui nu se numește nici destin, nici soartă, ci lucru manual. Și-a dorit să fie ministru, a fost ministru. I s-a pus pe cap o pălărie cu mult prea mare și n-a mai văzut bine pe unde merge. Fiului său i-a dat o educație aleasă, trimițându-l la școli înalte în străinătate și de acolo acesta și-a găsit o slujbă. Obiceiurile de acasă l-au făcut pe puști să aibă revelații, neconvenabile celor care jucau în ringul celor ce plăteau foarte bine, căci la Cambridge Analytica nu se practicau ritualuri tibetane și nici yoghine, ci se făceau jocuri, iar acolo o dată intrat, trebuia să rămâi, căci secretele sunt secrete și cine face altcumva are mari neplăceri. E ca la mafia, nu se iese decât cu picioarele înainte. Povestea este lungă și tristă. Dar duce tot la concluzia că fiecare om trăiește exact așa cum îți dorește și nu altfel. Așa și Ioan Avram MUREȘAN. Și-a clădit nefericirea cu propriile-i mâini, secundă de secundă, de fiecare dată zicând că opțiunea făcută este și cea mai bună, fără a vedea și riscurile din viitor. El a plătit pentru că i-a crezut pe toți cinstiți așa cum era el. În viață lucrurile sunt cu totul altfel. Oamenii mai au și defecte.
(27 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment