Dreapta românească este țăndări, sânga românească este ciob

Azi este 04 august 2024. Primul tur al alegerilor prezidențiale va fi în data de 24 noiembrie, iar al doilea tur al alegerilor va fi în 8 decembrie 2024. Alegerile parlamentare vor avea loc pe data de 01 Decembrie 2024.

Până la 01 Decembrie 2024, începând cu data de azi, mai sunt 119 zile.

Până la 08 Decembrie 2024, începând cu data de azi, mai sunt 126 zile.

Până la 24 noiembrie 2024, începând cu data de azi, mai sunt 112 zile.
timpul este foarte scurt și constat că partidele care se autointitulează partide de dreapta, măcinate de orgolii nemăsurate nu au reușit să se înțelează și să se prezinte alegătorilor ca o forță unită. Ele se arată alegătorilor ca un vas de ceramică făcut țăndări. Fiecare se consideră buricul pământului și dorește să fie centrul care polarizează forțele dreptei, deși niciun partid nu ar trebui să se revendice de dreapta, din moment ce noi nu avem o clasă de mijloc consistentă și foarte mulți întreprinzători privați sunt abonați la contracte cu statul, în timp ce mulți dintre cei ce se revendică de dreapta nu au lucrat o secundă în mediul privat, deși bugetari fiind 100%, prin mijloace numai de ei știute, sunt milionari în euro.

Nici stânga nu stă mai bine. Fiind un singur partid de stânga și aici mă refer la PSD, acesta se comportă ca un ciob singular, rezultat dintr-un vas spart cândva și pierdut în spațiu și timp. La București politicile mărunte ale unor oameni mărunți, nu țin seama de contextul în care ne aflăm și de pericolele care ne pândesc din exterior și jocurile nesemnificative bazate pe chichițe minore, nu duc la nimic bun, exact așa cum s-a întâmplat înainte de Al Doilea Război Mondial, dar și în timpul războiului, ca în final să fin delcarată la Pacea de la Paris ca țară învinsă, lucru pe care evităm să-m spunem cu voce tare și din care ar fi trebuit să tragem învățămintele necesare. Dreapta românească trebuie să se reunească urgent și să devină puternică, iar stânga, aceea care o fi, trebuie să nu mai umble ca musca fără cap și să facă front comun cu celelalte forțe politice pentru a depăși stadiul nefericit de dezbinare în care ne aflăm. Cu prilejul alegerilor la NATO și la UE s-a văzut cât de puțin contăm și totul se datorează modului ineficient de acțiune datorită dezbinării și felului în care ne-am pârât unii pe alții pe la Înaltele Porți sau pe unde fiacre a apucat.


(04 august 2024)

#REZIST: Nu rata șansa!

În anul 2024 sunt mai multe rânduri de alegeri. 
Vor avea loc alegeri europarlamentare. 
Vor avea loc alegeri  locale pentru primari și consilieri locali.
Vor avea loc alegeri parlamentare.
Vor avea loc alegeri prezidențiale, primul tur.
Vor avea loc alegeri prezidențiale, al doilea tur.
Ca în astronomie când se știu anul, luna, ziua, ora și minutul la o eclipsă de soare și în cazul anului suprapunerii de alegeri, fenomenul se produce o dată la 20 de ani. 

În anul 2024, dacă societatea civilă se mobilizează adecvat, să ceară schimbări calitative în rândul primarilor, a consilierilor locali, a deputaților, a senatorilor, a europarlamentarilor și chiar și a candidaților la prezidențiale, schimbarea în bine a societății va veni de la sine.

Niște aleși, oameni de onoare, cu experiență în meseriile lor, vor gândi la binele colectivităților pe care le reprezintă, nu la buzunarele lor și nu vor mai apare soluții aberante precum terenuri de fotbal în pantă, sedii de informări turistice în locuri unde nu există obiective de vizitat. Nu vor mai pleca la parlamentul European indivizi care nu știu nicio limbă străină. Nu vor mai avea acces în parlamentul național persoane de proastă calitate, care nu știu pe ce lume sunt și care se manifestă doar ca slugi de partid.

Candidații la prezidențiale vor fi cu mult mai mare grijă cernuți prin sită, dacă vor avea apariții la televizor, dacă se vor prezenta să vadă poporul care sunt meseriile lor, ce rezultate au avut, dacă au cumnați pușcăriași, dacă au verb și mai ales dacă știu să se poarte în lume, căci am văzut un nene care a mulțumit unor francezi în câteva cuvinte, din care a rezultat că habar nu are de limba franceză.

Colectivitatea #REZIST trebuie să țină seama că are șansa care se va repeta peste 20 de ani, ca prin protestele ei ferme, să impună schimbări, care altfel nu se vor produce niciodată, astfel ca la alegerile din 2024 să vedem alte chipuri, oameni de onoare, specialiști, oameni respectabili, nu terfeloage, nu preșuri, nu fantome, nu agramați, ci oameni care să ne reprezinte, să facă treabă și anul 2024 să însemne pentru România saltul calitativ în istorie, de care avem atât de mare nevoie!



(08 iulie 2023)

Anul 2024

Mă ia groaza când mă gândesc că anul 2024 se apropie așa de repede, căci vara nici nu trebuie luată în calcul din cauza concediilor, când chiar nu se mai întâmplă nimic în spațiul mioritic.
În anul 2024 vor avea loc alegeri pentru:

- Parlamentul European,

- localele din România,

- parlamentul mioritic,

- primul tur al alegerilor prezidențiale,

- al doilea tur al alegerilor prezidențiale,

- președintele SUA,

- prezidențiale în Rusia.

Această succesiune de alegeri are menirea să schimbe radical atitudinea actorilor politici din țările unde vor avea loc alegerile, căci nimeni nu-și permită să deruleze alegeri fără a le pregăti corespunzător, în ideea că-și propun acești actori să le câștige, din moment ce în anul 2023 se află la putere. Există în anul alegerilor o schimbare de atitudine a celor care se află la putere. Ei caută să ofere diverse beneficii populației pentru a rămâne la putere, iar cei din opoziție fac promisiuni seducătoare, pentru a veni la putere prin vot popular. Acum este anul 2023 și este război în Ucraina, se prăbușesc bănci în USA, problema energetică este copleșitoare, iar anu 2024 va fi un an greu. În opinia mea, nimeni nu-și va permite ca în anul 2024 alegerile să se deruleze pe fondul unei crize accentuate și a unui război de uzură, căci alegătorii sunt influențați negativ. De aceea, acum în anul 2023 se pregătește atenuarea efectelor crizei economice și controlul crizei energetice prin măsuri populiste, dar cel mai important este că se va încheia războiul din Ucraina într-o manieră care îi va uimi pe toți, amintindu-ne de ceea ce s-a întâmplat cu vechea Iugoslavie și cu Slobodan MILOŠEVIĆ fostul președinte al Iugoslaviei.

Anul 2024 va fi un an zbuciumat, dar el nu trebuie privit separat de anul 2023, căci nimic nu se realizează bătând din palme, ci trebuie pregătit cu mare grijă, iar cei care votează sunt cei care au mari așteptări și cei care conduc statele știu acest lucru și de aceea în anul 2023 ei vor lua măsuri care să netezească procesele electorale și atingerea obiectivelor să nu rămână o utopie.

(03 mai 2023)

Păcatele dreptei românești

În timp ce pe partea stângă bate vântul, dreapta are atât de multe partide încât se calcă pe picioare unele pe altele. Ba mai mult, își fură electoratul, făcând mutrițe de copilași nevinovați. Eu mi-aș dori o dreaptă adevărată, puternică și cu oameni verticali, exigenți și cu capul pe umăr. Am analizat ce s-a întâmplat acum dar și la locale cu dreapta și i-am identificat unele păcate dintre care enumăr:

- trufia

- minciuna

- suficiența

- ermetismul,

- grosolănia,

- aroganța,

- superficialitatea,

- dezbinarea,

- securismul,

- brutalitatea,

- absurditatea,

- surzenia la nevoi,

- nerealismul,

- hoția,

- lăcomia,

- ignoranța,

- festivismul,

- platitudinea;

- monotonia,

- plafonarea,

- răutatea,

- arivismul,

- indiferența.

Și mai sunt multe altele. Pentru fiecare am câte un exemplu foarte clar, lăsat cu o condamnare cu executare. Nu-mi face plăcere să văd așa ceva, pentru că numai o dreaptă puternică și modernă are șansa de a nu scoate din mocirlă. Nu af fi de acord cu Cioloș pentru că și el a contribuit cu un brânci făcut spre a ne arunca în mocirlă. Să nu uităm cum un ministru ca puțin la minte vorbea de carnea care la Brussels e de 5 ori mai scumpă, uitând nefericitul sp spună că acolo salariile sunt de 10 ori mai amri. Să nu uit nic cum un alt arogant vorbea de trântori, el fiind un profitoraș de duzină prin contracte cu statul. Nici pe doamna în papuci cu drepturile omului ca lux, nu am cum s-o uit. Întrucât nu sunt pârnăiași, nu i-am inclus pe niciunul din oficialii de după noiembrie 2015 aici ca exemple când am enumerat păcatele dreptei.

Să iau lăcomia și să-mi amintesc de o șpagă dată la MAI de vreo 500 de mii de euro, unui tip care are doctorat în cibernetică și statistică, liberal pur-sânge. Brutalitatea este cea legată fie de un cap în gură dat unui arab, fie chestia cu pixelul albastru. Securismul vizează nu neapărat a fi securist, ci a fi catalogat cu patalama drept turnător și chiar dacă a recunoscut în public liberalul cel rasat, nu înseamnă că i s-a șeters eticheta de pe frunte. 

Acum după alegeri, vorba formei aceleia de amterie: ciocul mic! dar peste o săptămână după dușul necesar de după umilința din ziua mondială a munților, când s-a picat nu în mocirlă, ci în hazna, toți din dreapta vor ieși curați, plăcut uscați, se vor scutura și vor zice că toată lumea este vinovată, în afară de ei.

(12 decembrie 2016)

PSD - Marele învingător

PSD este marele ânvingător în alegerile din 11 decembrie 2016.

Și mai marele învingător este USR. Îmi aduc aminte de PPDD care a fost un meteor. Sper ca Nicușor Dan să reușească să-și mențină oamenii în jurul lui.

Dacă PSD reușește 50% +un vot să vedem ce se va întâmpla, care va fi reacția prezidențialului.  Cine stă să analizeze cauzele acestei reușite a unui partid cum este PSD în situația în care cei de la oraș au votat mai mult decât cei de la sate, va vedea că schimbările care au apărut sunt extrem de profunde și lumea a înțeles că trebuie o reorientare după 12 ani de stat sub semnul unei drepte în care corupția s-a ridicat la rang de comportament la cel mai înalt nivel. Au mai apărut și noutățule legate de fragilizarea UE prin BREXIT, managementul defectuos al UE în problema migranților și mai este și faptul că noi am fost ținuți la ușa intrării în Schengen fără motive serioase. Electoratul românesc nu mai înghite orice, mai ales că a mai umblat și el, că are copiii plecați și care se întorc de sărbători. Ei își dau seama că și aici sunt resurse și dacă 10 ani nu s-a făcut nimic și dacă nici autostrada Pitești - Sibiu nu este începută, deși în fiecare vinere o coloană oficială parcurge cu dificultate vechiul drum, e momentul să schimbe foaia.
Toato dragostea este revărsată acum spre PSD ca semn al marii dezamăgiri probate cu situații dintre cele mai nefericite, precum:
- cazul Rarinca;
- cazul Gică Popescu;
- cazul Vasilescu O;
- cazul Dragnea;
- cazul unui primar condamnat și eliberat.
Acum lumea vede acestea ca pe niște cazuri pentru că media le-a transformat în așa fel încât să fie probe ale dosarului unui sistem judiciar deficitar, la comandă politică. Prin trunchieri, prin abordări exagerate s-a creat un val de nemulțumiri legat de un om, dar care s-a extins asupra unei mari părți a societății, mai ales prin faptul că omul nu stă în pătrățelul lui. Acum este situația regelui Midas, tot ce atinge sau a atins se transformă și își pierde rostul pentru care acea componentă atinsă, a fost creată inițial.
Procentul acesta uriaș cu care PSD a câștigat trebuie să dea de gândit. Este  mai dur decât o unanimitate zdrobitoare, este un scor devastator nu numai pentru scena politică, ci pentru întreaga societate. Eu îl compar cu un 22 Decembriem, ceva mai mic dar tot așa de profund, însă 100% românesc, fără pastor, fără agenturili, ci cu vot. Este o revoluție prin vot. Trebuie văzut dacă și acestă revoluție va fi furată așa cum se întâmplă cu mai toate revoluțiile.  Aștept acum zilele ce vor urma. Totuși, 45% este ceva de domeniul astralului, e ceva care nu avea nimeni cum să prevadă. Eu credeam 40%. Când am văzut că orașele ies mai mult decât cei din mediul rural, am crezut că PSD va scădea la 37-38%. Acest 45% nu cred că a fost prezis nici de cea mai bună ghicitoare în cafea sau în stele sau o regină a magiei albe nu a prezis așa ceva. Este supraomenesc ce s-a întâmplat. Stau cu gura căscată deși nu sunt fan Dragnea, nu sunt fan Ponta și cu atât mai puțin nu am fost fan Geoană.

(11 decembrie 2016)

Cei care nu au votat azi 11 decembrie 2016

Cei care nu au votat azi 11 decembrie 2016 sunt niște persoane respectabile, a căror opțiune reprezintă pentru ei dar și pentru ceilalți un mod de a fi, ce trebuie acceptat ca atare și nu trebuie comentate. Oamenii care nu s-au prezentat la vot consideră că:

- ziua de vot este o zi oarecare care trebuie trăită intens;

- niciunul dintre partide nu-i reprezintă;

- indiferent ce-ar face, nimic nu se schimbă;

- listele de pe buletinul de vot nu se ridică la nivelul cerut de ei;

- nu vor să regrete dacă pun ștampila pe o alegere greșită;

- mai există și alte alegeri peste 4 ani și nimic nu-i pierdut.

Am foarte multe cunoștințe care nu merg la vot și nici nu vor comenta cum se vor redresa rezultatele. Ei au o lume a lor și ce face statul este în afara intereselor lor. Trebuie să se țină seama și de faptul că a alege nu este o obligativitate. Nu înseamnă că cei ce nu votează au ceva de pierdut. Pur și simplu, nu votează pentru că nu consideră necesar. Deși este o datorie cetățenească, a merge la vot sau a nu merge la vot, este o opțiune. Așa că nimeni nu trebuie:

- să îndemne să nu meargă la vot;

- că catalogheze cumva pe cei ce nu merg la vot;

- să reproșeze peste ani că răul se produce din cauza lor;

- să se vaite de niciun fel nici că că, nici că că.

Ceea ce trebuie să dea de gândit este altceva și anume să se caute cauzele care au dus lao astfel de abordare și mai ales ce trebuie făcut ca votul să fie cu adevărat o armă în mâna poporului, cu care să sancționeze pe cei ce nu-și fac datoria. Dacă chiar ar fi fost o scofală mersul la vot, să fim siguri că prezența ar fi de peste 97% și  cele 3 procente până la 100% ar fi numai și numai excepțiile care nu au votat din cauze mai mult decât excepționale... Cei care nu au votat azi 11 decembrie 2016 trebuie și respectați și apreciați că se respectă. Ei nu sunt dintre aceia care cu patimă aruncă cu noroi în adversari, ci pur și simplu, consideră ca au altceva mai bun de făcut. Nu i-aș aprecia dacă i-ar considera pe toți candidații ca fiind cum zicea Brucan lui poporul...

Și cei care n-au votat au locul lor sub soare. Să fie sănătoși și 1000 de ani, pace!

(11 decembrie 2016)

Dincolo de cuvinte

Este de apreciat faptul că orice om caută să dezvolte activități care să-i fie favorabile în raport cu un obiectiv bine definit. În cazul alegerilor parlamentare, obiectivul este obținerea de voturi. În orice campanie electorală există două părți. O parte este formată din mulțimea candidaților, iar cealaltă parte este formată din mulțimea alegătorilor. Cei care candidează au în atenție:

- să-i facă pe alegători să iasă din case și să voteze în număr cât mai mare;

- să inspire acea încredere alegătorilor încât să pună ștampila ca ei să fie votați;

- să definească acel context care să capteze atenția alegătorilor spre ei.

Dincolo de cuvinte sunt faptele care trebuie luate în considerare. Dincolo de cuvinte sunt oamenii care se prezintă pe postura de a fi candidați, respectiv, oamenii care sunt alegătorii. Dacă persoanele de pe poziția de candidați iau în considerare exact cine sunt alegătorii, se vor adresa corect acestora și mesajele vor fi înțelese de aceștia. Dacă, din conntră, alegătorii au în mintea lor niște alegători virtuali și li se adresează acestora, evident alegătorii reali nu vor înțelege nimic. Trebuie reținut că dincolo de cuvinte sunt oamenii și numai oamenii, nici realități virtuale, nici fantome și nici manechine de carton fără viață.

Văd acum cum USR a scos la rampă niște tineri foarte valoroși așa cum este Virgil Petrea, olimpic internațional de matematică în 2002 și absolvent de MIT în 2007, pe locul 5 în top  500 universități din lume. Sunt tare curios să văd cum electoratul reacționează la apariția unor profesioniști autentici, deși în minte îmi revin urletele din 1990 ale demonstarnților care scandau: moarte intelectualilor! S-or fi produs mari mutații în mintea noastră pentru a-l accepta pe Virgil Petrea sau, din contră am rămas înțepeniți în noi înșiine pentru a demonstra că trăim într-un spațiu și într-un timp unde nu se întâmplă nimic.

(06 decembrie 2016)

Hai să ne bălăcărim!

Acum este numai încălzirea de dinaintea marelui meci care va începe pe 11 noiembrie. Circ este puțin spus. Va fi mahala. Va fi ceea ce n-a mai fost, pentru că ai noștri au văzut că lături își aruncă în față unii altora și persoane despre care nu s-ar fi așteptat nimeni s-o facă, mai ales că locul unde au făcut-o este sanctuarul democrației universale. Încălzirea  înseamnă doar tatonări pentru a vedea dacă:

• debitul verbal este adecvat;
• tonalitatea de țață este la cotele maxime;
• suprapunerea peste alții funcționează; 
• picanteriile atrag atenția;
• afirmațiile fără probe merg;
• adversarul e pe picior greșit;
• calitățile se transformă în defecte;
• viața bate filmul.

Peste câteva zile vor apare construcțiile elevate, demonstrațiile profunde ambalate în texte și acompaniate de gesturi ample, rapide și puțin exagerate, spre obscenitatea politică a momentului. Cine nu a simulat, cine nu are școala mahalalei, a subculturii, nu mai are timp de antrenamente. Cei care sunt în stare să atingă cotele perfecțiunii în ceea ce privește bălăcăreala:

• se nasc cu acest talent;
• dispun de vocabularul necesar;
• au în sânge microbul îmbrâncelilor;
• știu când să înceapă; au suflu pe toată durata;
• tot timpul sunt în creștere;
• nu-i oprește nimic, totul fiind în natura lor;
• sunt spontani, căci exercițiul aici nu funcționează;
• poartă o zestre genetică transmisibilă a mahalalei;
• sunt modelați încât totul li se optrivește mănușă.

Când am spus, hai să ne bălăcărim înseamnă că trebuie:

• folosite cuvinte extrem de colorate și neașteptate;
• relatate fapte scabroase făcute de adversari;
• reglat debitul încât adversarul să fie șocat;
• ca defectele adversarului să nu fie enumerate, ci marcate de lucruri groaznice;
• ca detaliile să-l șocheze pe adversar și să-l paralizeze;
• discutat despre orice altceva decât despre teme serioase;
• jignit la greu și venit cu martori indecenți;
• punctate minusurile, zisele de dinainte;
• mers pe ideia că acela care aruncă primul pietroiul, acela căștigă.

Din bălăcăreală nu căștigă cel care cască gura în drum sau stă spectator în fața televizorului. Cei ce se umplu de noroi vor fi numai analizați în raport cu cine seamănă, adică dacă privitorul se regăsește în vreunul dintre mahalagii. În fiecare dintre noi există un certăreț, un purtător de mesaj trivial. Nu ar fi niciodată explicabil faptul că la beții, spre dimineața, mahmuri, cei mai rasați inși joacă după manele și vor să li se cânte ceva la urechea bleagă. Rezultă clar, mai clar ca bună ziua că invitația la bălăcăreală dă măsura capacității oricărui comunicator de partid de a face față provocărilor de orice fel. Când vorbesc despre subiect știu cu mare precizie despre ce vorbesc, despre ce scriu, pentru că eu m-am născut, am crescut într- mahala, cea mai mahala dintre mahalale, în care însuși Ceaușescu a fost întâmpinat de o femeie care și-a ridicat fusta și și-a bătut jucăria în fața lui ca semn al disprețului. Și se întâmpla acest lucru undeva în vara anului 1966 când în magazine era salam de Sibiu, fazani și carne de toate felurile, iar socialismul nu-i învinsese pe români. Toate analizele mele sunt făcute având etaloanele de acolo, mai ceva ca etalonul metrului de la Sèvres. Fără CVT, peisajul este sărac și tot ce se va întâmpla va fi lipsit de vervă, culoare, stil și de diversitate. Va fi foarte liniar și trist.

Hai să ne bălăcărim! Este îndemnul ce se citește în privirile tuturor celor care sunt pe margine și se antrenează pentru a intra în campania electorală. Am aflat prea puțin. Un malac doarme, altul e cu gagice. Numai atât de puțin sunt mahalagii să dea din ei? Ce vocabulare sărace! Ce lipsă de culoare! Ce sărăcie, fără a fi criză! Cât de puțină spontaneitate!

(08 noiembrie 2016)

Cioloș și Averescu

Nu vreau să scriu nimic despre ce și cum în legătură cu alegerile parlamentare din țărișoara noastră care se vor produce în 11 decembrie 2016. Nici despre cine și de ce a stabilit pentru alegeri această dată, zilele de decembrie fiind friguroase și. Nu vreau să scriu nici despre cum s-a furat startul în chestiunea cu deschiderea campaniei electorale, căci prezenta corturilor pline de mesaje o arată. Nici despre abordările târzii legate de finanțări mai mult sau mai puțin externe nu vreau să scriu nimic. Ceea ce vreau să remarc este numai faptul că premierul Dacian Cioloș pe care unii îl identifică prin Dacian Julien Cioloș, face niște lucruri care mă duc în trecutul definit prin primele decenii ale secolului al XX-lea. Mă gândesc la mareșalul Alexandru Averescu, eroul de la Mărășești ajunsese să fie văzut de oameni pretutindeni. Ziceau unii că l-au văzut la Alba iulia, iar alții ziceau că în aceeași zi l-au văzut la Iași. Oamenii deja și-l imaginau ca fiind omul providențial, a cărui imagine apărea și dispărea după cum fiecare și-l dorea să-i fie alături. Lui Averescu se zice că-i plăceau doar femeile și gloanțele. Atunci nu existau nici avioane, nici autostrăzi, nici mașini rapide, nici trenuri cu 300km la oră pentru a face din distanțe doar o iluzie. Acum acestea există și orice persoană care își propune dar și are cu ce, într-o zi ajunge din Bucuresti la Iași, de la Iași la Cluj și de la Cluj la Timișoara pentru a se ține discursuri la mase, pentru a tăia panglici și pentru a face băi de mulțime. Adică va fi oriunde își dorește el sau comunicatorii lui. Aici este o diferență. Averescu era eroul care dovedise prin acte de vitejie că merită acest nume. Dacian Cioloș este acum cel care merge peste tot și mulți și-l doresc emblema lor. Numai că Dacian Cioloș a avut un an pentru a dovedi ce este în stare și a rămas la nivelul de tânără speranță, asemeni unui pianist despre care știu că n-a fost în stare să vândă un bilet, darmite să umple o sală. Eu sunt ca la frizer: întâi mă tunzi și după aceea îți bag bacșișul în buzunarul de la halatul care trebuie să fie neapărat de un alb imaculat. Dacian Cioloș trebuia să-și aleagă miniștri eficienți. Dacian Cioloș trebuia să aibă un discurs superior nu de cartier. Dacian Cioloș trebuia să definească obiective pe care să le raporteye azi ca îndeplinite integral. Dacian Cioloș nu trebuia să asculte nimic despre abordările facile, de imagine. Dacian Cioloș trebuia să fie ferm, fără a se lăsa lipit de imaginea unora așa cum se face cu timbrul pe o carte poștală deschisă unde textul este bizar. Dacian Cioloș nu este Alexandru Averescu, deși țara are nevoie de un altfel de salvator. Faptele îl fac pe om erou sau îl coboară de pe piedestal. Managementul politic, care este o știință exactă, arată cu claritate că între concentrare și dispersare trebuie să existe un echilibru. Transferul de notorietate prin dispersare are tendința să fie pulverizat, zice tot managementul politic și regula este aplicabilă și în Carpați, iar jocurile de imagine neînsoțite de pungi, găleți, sticle cu ulei dar și cu mici și muzici, parcă nu au valoare practică, din istoria recentă vin imaginile cu vremuri de abundență. Încă mai cred în Dacian Julien Cioloș, că în luna care a rămas va face ceva măreț de care să-și amintească poporul care l-a avut premier pentru un an  si două luni, că s-a ținut de cuvânt și departe de viesparul din politica dâmbovițeană. El are resursele de a face așa ceva!

(02 noiembrie 2016)

Ambiții nerealiste la M10

M10 este partidul doamnei Monica Macovei. După niște numărări de voturi rezultă că rezultatele acestui partid la locale se prezintă astfel:

•  0,03% din mandatele de primar 
• 0,22% din mandatele de consilier local

Am văzut undeva că ambițiile la parlamentare sunt undeva între  5%și 10%, adică:

• o creștere între 23 de ori și 26 de ori dacă se ia procentul de la consilieri;
• o creștere între 166 de ori și 332 de ori dacă se ia procentul de la consilieri.

Sunt bărbați care dacă se uită în oglindă se văd William Bradley  Pitt  adică Brad PITT dar sunt și doamne care privindu-se în oglinzi se văd Angelina Jolie. Am admirație și pentru domni și pentru doamne că au putere să trăiască într-o lume paralelă cu lumea noastră, cea reală.

(09 iunie 2016)

Nenecesitatea unirii dreptei în toamnă

Dacă dreapta nu s-a unit pentru alegerile locale din primul tur, probabilitatea de a o face pentru parlamentare este foarte, foarte mică pentru că:

• fiecare crede că are electoratul său captiv;
• fiecare crede ca va fi învingător;
• fiecare crede că își maximizează șansele;
• fiecare visează că va intra într-o mare alianță cu puținul său;
• fiecare se vede factor determinant în a face o majoritate;
• fiecare se vede la masa negocierilor jucând tare.

Precis nici acum cei din partidele de dreapta nu se vor menaja și vor încerca să adune capital politic tot din perimetrul dreptei, arătând cât de buni sunt ei nu în raport cu stânga, căci acest lucru se subînțelege, ci față de alții de pe dreapta. Exact ca la locale. Numai cei care vor ști să facă politică autentică și să asculte fără aroganță de cetățean va avea succes.Acum pe dreapta lipsește o locomotivă, căci pierderea Bucureștiului de către PNL nu i-a transformat pe Gorghiu și pe Blaga în persoane carismatice, eficiente și de urmat.
Mai funcționează și orgoliile care vor impune nenecesitatea unirii dreptei, mai ales motivându-se că suma puținurilor luate de partidele fărâmițate dar prezentate în alegeri ca individualități va fi cu mult mai mare decât un singur termen ce ar rezulta dacă la vot s-ar prezenta o mare alianță, deși USL i-ar contrazice evident. Mai mult, o scuză a neunirii este aceea că dreapta nu știe dacă formațiunea politică USB este de dreapta sau este ultrastângistă...
Problema unirii dreptei rămâne o mare problemă, iar unirea nu se va face ca pe vremea lui DA - Dreptate și Adevăr.


(09 iunie 2016)