365 împotriva României: Ion ANTONESCU mareșalul fără strategie

Nu voi discuta aici despre:

- decizia de a declara război Stalelor Unite,

- decizia de a declara război Rusiei,

- decizia de a merge alături de Germania,

- deciziile legate de legionari,

ci doar despre lipsa unei strategii pe termen lung a mareșalului, care să fie bazată pe ipoteze realiste, care să reziste în fața istoriei. Evident, politica românească de atunci ca și cea de acum nu avea valoare mai mare de doi bani. Partidele politice de atunci, exact ca și acum bâjbâiau în întunericul intereselor lor mărunte, aruncând însă în discursuri vorbe mari despre țară. Nu voi folosi sintagma de bietul mareșal, pentru că dacă se înconjura de sfetnici de top, ar fi primit sfaturi de top, nemaiajungând să sfârșească în fața unui plutin de execuție. Dacă privim în ziua de azi, la vârfurile politicii și statului consilierii sunt de o mediocritate strigătoare la cer, pentru că politicienii de vârf nu au capacitatea de a se înconjura de oameni cu mult mai profesioniști decât ei, de teama de a nu fi dominați.

Mareșalul Ion ANTONESCU, neavând o strategie pe cel puțin 10 ani, nici nu a făcut evalările adecvate. Trebuie o lipsă de realism dusă la extrem să ai vecin care are 1/6 din populația lumii și de zeci de ori suprafața țării tale, pentru a-i declara război. Trebuie să nu ai un minim de imaginație în a declara război SUA și ea o țară cât un continent, cu industrie uriașă. Trebuie să fii dominat de limite de netrecut ca atunci când vezi că totul se prăbușește să continui să mergi în direcția greșită. Nu este un lucru nou pentru noi, din moment ce și în ziua de azi mergem ca muștele fără cap, fără un program de țară care să ne spună ce și cum pe 10 ani.

Mareșalul Ion ANTONESCU, fiind parte din poporul lui, înscris fundamental în matricea acestui popor a trăit, a lucrat ca un român aproape oarecare, crezândd în steaua lui. Și așa cum facem noi întotdeauna când dăm cu oiștea-n gard, pentru toate eșecurile noastre căutăm un rău de serviciu, imens din cauza căruia eșuăm. În 1944 acel rău imens, de serviciu, s-a numit Ion ANTONESCU. În 1989 răul s-a numit Nicolae CEAUȘESCU. Prin 2012 răul imens a purtat numele Traia BĂSESCU, în 2015 acel rău s-a numit Florian COLDEA, iar în 2018 s-a numit Codruța KOVESI. Cum răul trebuie tăiat de la rădăcină, noi avem rețete eficiente: împușcarea, plecarea, pensionarea și revocarea. Totuși, mareșalul nu a făcut evaluări corecte, căci s-a aliat cu cel fără șanse de izbândă și nu a identificat soluția de a ieși din situația în care tot el s-a băgat. Istoria va analiza în viitor și-l va pune în viitor pe mareșalul Ion ANTONESCU exact pe poziția pe care acesta o are, căci analizele de azi sunt pătimașe, subiective și bazate pe legi, căci distanța de la erou la trădător este infinită. Eu l-am inclus în cohorta celor 365 pe mareșalul Ion ANTONESCU numai pentru că nu a avut o strategie, deși miliar de profesie nu trebuia să facă niciun pas fără tactică și fără strategie.

(21 iulie 2018)