Pentru că televiziunea este o memorie completă, prezentă și accesibilă ar trebui revăzute emisiuni de tipul Doar o vorbă să-ți mai spun, în care Ion ILIESCU era ironizat în toate chipurile, iar senatorul PNȚCD a sfârșit prin veni în brațele vânjoase pesediste pentru a-și conserva locul în senat, de unde vorba că unde scuip, nu ling și-a pierdut valabilitatea în cazul oamenilor fără pic de onoare.
Să trecem la un alt registru, în care capcana CDRistă de la finalul întâlnirilor pentru candidații la primăria capitalei din 1996, unce marele tenisman este încuiat cu întrebarea numărului de sinucigași din București, de parcă acest candidat condusese dezastrul în capitală. CDRistul de atunci a venit ca o fecioară dserutată în brațele aceluiași PSD pentru a ajunge să mănânce franzelă pufoasă pe termen lung.
La drept vorbind PSD a devenit un fel de azil al prostituatelor care i-au mușcat pulpana și care la disperare vin să se înfrupte din darurile virilității acestui partid de proletari puternici, pofticioși, tăiați din topor, care pentru plăcerile de o secundă fac rabat de la orice normă, doar spre a căpăta titluri burgheze și finețuri decăzute ale unei societăți condamnate de istorie la pieire veșnică.
Până și cel cu ochelarii care în seara marii confruntări l-a blocat pe ILIESCU cu întrebarea aceea:
- Credeți în Dumnezeu, domnule ILIESCU?
După textul acela epic cu călugărul Vasile, a urmat întrebarea năucitoare de secretar cu propaganda la o facultate de la Universitatea București, dar deși s-a declarat învins de sistem, s-a înfruptat din dulcegăriile pesediste ale rentei, casei și biroului, oferite prin lege de niște bolșevici care au respectat funcția de șef.
Și acum se nasc nenumărate capcane, dar ar trebui să reținem șirul de cuvinte dure adresate miriapodului cu picioare de lut, care acum, după ce a câștigat alegerile nu a fost așezat la masa bucatelor, încă nu și-a revenit din lovitura administrată în moalele capului, dar care are cel puțin patru ani să se adune și să repete momentele anului 2016. Să-i urmărim pe vajnicii apărători ai dreptei care se lovesc cu cărămizile în piept apărând valorile acesteia, când vor simți că nu-și mai găsesc loc în parlament pe listele partidului cu care au ajuns în 2020 acolo. Ei sunt primii care vor părăsi barca și se vor duce în brațele brontozaurului rătutit care în euforia unei victorii probabile nu va mai judeca suficient de clar și va recupera tot felul de zdrențe care nu mai sunt bune nici de șters cimentul din closetele unităților militare sau de la Rahova.
(02 martie 2021)
