Multe licente, muilte masterate, multe doctorate

Sunt persoane care cred că impresionează pe cei ce le citesc CV-urile, dacă acolo la educație scri că:
- au mai multe diplome de licență,
- au absolvit mai multe cursuri de mastre,
- au mai multe doctorate.

Eu îi felicit și îi admir pe toți care la vremea lor, au făcut două facultăți bune, au urmat două sau chiar mai multe cursuri de master și chiar au derulat pe bune niște stagii doctorale, finalizate cu susțineri de teze de doctorat, ceea ce-mi arată că respectivele persoane și-au dedicat tinerețea studiului și perfecționării profesionale.

Eu știu să citesc un CV și mie nu trebuie să-mi spună nimeni dacă un nene sau o tanti, s-au trezit peste noapte cu setea de a face masterate și doctorate, după ce au devenit deputați, directori generali, secretari de stat, deci tocmai atunci când nu au timp să se ocupe cu seriozitate de studiu, ci doar că au uși deschise și oameni dispuși să facă mici compromisuri în zona derulării proceselor de evaluare obiectivă a nivelului de cunoștințe asimilate, a rezultatelor originale obținute și mai ales, a finalizării prin folosirea la ceva concret a diplomelor obținute, nu doar pentru a fi înscrise în CV sau puse în tablou pe pereți.

Eu nu sunt un exemplu de individ cu mai multe diplome de licență, pentru că am terminat doar secția de Mecanizare și automatizare a calculului economic cu durata de 5 ani din ASE. Pe vremea mea nu existau cursuri de masterat. Am făcut doar un singur doctorat și am susținut teza de doctorat după 6 ani, căci așa erau vremurile atunci. Știu însă că în facultate m-am ocupat de informatică aplicată în economie, la doctorat am elaborat un model, dar simulările le-am făcut pe calculatorul IBM 360 cu un program scris de mine, iar tot ceea ce am făcut în cei 42 de ani de muncă, a fost să studiez limbaje de programare, tehnici de programare și să aprofundez probleme de managementul calității software. Nu m-am depărta spre dreapta sau spre stânga niciun pas. La mine a funcționat proverbul că în mână pot să țin doar un pepene.





(12 octombrie 2025)

Ce ne spun diplomele unui candidat la un post oarecare?

Diplomele unui candidat care dorește să ocupe un post oarecare, spun foarte multe. Pe diplomă sunt scrise suficiente elemente pentru a ne da seama despre profilul candidatului. Dacă știm anul nașterii candidatului, folosind informația de pe diploma de absolvire ne dăm seama ce vârstă avea candidatul când a terminat:
-  liceul, știind că optim era să-l termine la 19 ani,
- facultatea, știind că optim era s-o termine până-n 25 de ani,
- masteratul, știind că optim era să-l termine până-n 30 de ani,
- doctoratul, știind că optim era să-l termine până-n 40 de ani.

Cine a terminat liceul la 30 de ani și brusc a finalizat o facultate, un master și un doctorat, când în paralel ocupa și o poziție în aparatul central de partid, deja concluzia că persoana a trecut ca gâsca prin apă este nu conturată, ci bine fundamentată, căci o persoană ocupată peste 12 ore pe zi cu munca pentru care are salariu, nu are timp nici de învățat, mai ales că finalizarea liceului la 30 de ani, arată că nu i-a prea plăcut cartea. Dacă la dosar apar mai multe diplome de licență, de la facultăți obscure și mai multe diplome de masterat, tot așa de la facultăți obscure, concluzia că avem în față un vânător de diplome, este deja o realitate care nu trebuie să ne lase pasivi și să luăm decizii corecte, căci noi avem nevoie de oameni serioși, nu de diletanți, superficiali și suficienți. Contează și concordanța între studiile pentru care există diplome și pozițiile ocupate la diferite organizații. Cineva care are studii de drept și nu a fost nicio secundă procuror, judecător, avocat, consilier juridic sau notar


(04 octombrie 2025)

Deprofesionalizarea prin Procesul Bologna

Înainte de 1999 țările din Europa aveau forme de învățământ superior extrem de diferite. Existau facultăți de 6 ani. Existau facultăți de 5 ani. Existau facultăți de 4 ani. Existau și colegii de 3 ani. În 1999 miniștri educației din mai multe țări europene au cugetat ei ce au cugetat și au ajuns la concluzia că pregătirea absolvenților de liceu se merită să fie făcută într-un sistem de 3 + 2 + 3, adică 3 ani licență, 2 ani masterat și 3 ani doctorat. După 20 de ani de la implementarea acestui sistem se vede cu claritate că Procesul Bologna nu a dus la cele mai bune rezultate. Dorința subită, forțată și ilogică de a avea cât mai mulți absolvenți de facultate a făcut să apară numeroase fabrici de diplome și numeroși posesori de diplome de licență, de master sau de doctorat, care prestează munci cu mult sub nivelul de calificare scris pe diplome.
Dacă procentul celor care au diplome de studii superioare, dar prestează munci total diferite de profilul facultății absolvite este mai mare de 30% și este, conchid că Procesul BOLOGNA este un fiasco. Numai faptul că acordarea titlului de doctor în știință în spațiul mioritic a făcut să explodeze numărul celor care solicită anularea diplomei de doctor în știință,  pentru a nu intra în colimatorul analizei de plagiat, justifică afirmația făcută de mine.
Ca să fiu mai clar: faptul că cercetarea științifică din Europa Procesului Bologna nu a fost în stare să producă un vaccin pentru combaterea COVID 19 de aceeași generație cu cele din USA, este dovada că învățământul superior a scăzut ca nivel, iar cercetarea științifică s-a prăbușit de-a binelea. Sunt tare curios să văd cum cercetătorii științifici europeni vor reuși să facă avioane, rachete și alte echipamente militare ca să înarmeze armata locală, de calitate cel puțin egală cu cele din Turcia, Iran, Coreea de Nord...

(22 martie 2025)

Doctoratul ca gâdilătură la orgoliu

Românii, prin excelență sunt un popor de oameni extrem de orgolioși. Proverbul prin care ne dorim să moară capra vecinului este expresia orgoliului la nivel maxim, căci dacă moare capra vecinului, chiar dacă este o capră râioasă, numai piele și os, în mahala rămânem doar noi cu capra noastră și ne-am satisfăcut orgoliul de a fi singurii cu capră de acolo.

Deși în sinea noastră știm fiecare dintre noi cât valorăm, ne dăm în fața celorlalți armăsari pur sânge șiși în sufletele noastre știm că suntem doar niște mârțoage oarecare. Când ne scriem CV-ul punem acolo tot felul de școli absolvite, deși acele școli figurează în ierarhizări pe poziții jenante sau nici nu apar, punem titluri academice care nu au nicio acoperire în acumulări științifice, ci sunt expresia unor relații financiare obscure, punem participări la manifestări științifice de hol de bloc, dar și la cursuri de scurtă durată de care nu a auzit nimeni. Enumerăm acolo Ț domenii în care avem expertiză, deși de unele nici în stația de tramvai nu am auzit măcar. Oricum, ne acoperim de penibil dacă ortografiem greșit nume de universități, de masterate, de doctorate sau de diplome și de certificate.

Diplomele de licență care curg pe bandă rulantă nu mai impresionează pe nimeni, asemeni diplomelor de mastere, făcut la vârste când alții își plimbă nepoțeii în parcuri. Doar diplomele de doctor în oarece domenii sunt interesante, căci doar ele ne mai gâdilă la orgoliu, mai ales în fața celor care nu știu ce înseamnă a fi doctor și a profesa în orice alt domeniu decât în domeniul în care, chipurile, s-ar fi derulat stagiul de cercetare științifică, dacă s-a derulat cumva, pe durata stagiului doctoral, care la unii nici n-a existat din lipsă de timp, lipsă demonstrată cu creionul pe hârtie. Tinerii valoroși stau departe de doctorat ca dracul de tămâie, pentru că spun cu voce tare și de la obraz, că doctoratul s-a demonetizat și pari un bizar și jumătate dacă spui că ai făcut un doctorat după anul 2000.

Mai nou, unii dețin mai multe titluri de doctor și-și scriu pe cărțile de vizită dr. dr. dr. DOREL și știm precis că va penetra la perfecție o țeavă de apă sau de gaz, producând un dezastru seducător.

(21 octombrie 2024) 

Nu poți ține doi pepeni într-o mână!

Eu am terminat facultatea în 1970 și în cei 5 ani de studenție nu am avut nicio secundă servici pentru că:
- aveam cursuri zilnic de luni până sâmbătă cel puțin 6 ore,
- frecvența era obligatorie,
- volumul de studiu individual era imens,
- studiul la bibliotecă 3 - 4 ore zilnic era o necesitate,
- miliardele mele de neuroni erau specifice speciei umane de la acel moment.

Pornind de la faptul că nu s-au dublat numărul de neuroni din capetele generațiilor de acum, am mari semne de întrebare că:

- reducerea cu 40% a numărului de activități în sala de curs și seminar,

- frecvența facultativă,

- mersul la servici full time sau part time,

- frecventarea cluburilor și a barurilor,

- cei trei ani ai studiilor de licență,

- cei doi ani ai cursurilor lejere de master,

permit acumularea unui volum de cunoștințe solide, care să contribuie la formarea de specialiști cu adevărat valoroși, unii dintre ei să aibă acele resurse pentru a derula activități de cercetare științifică autentică în cadrul unor echipe interdisciplinare. Este adevărat că în marile corporații se lucrează după proceduri, că operațiile sunt repetitive, numai că nu simplitatea operațiilor este creatoare de plus valoare și de rezultate remarcabile. Faptul că sunt foarte mulți absolvenți de facultate care profesează în cu totul alte domenii, trebuie tratată ca problemă a risipei de resurse, căci nu poți ține doi pepeni într-o mână, adică să faci și facultate în mod temeinic și să mergi și la muncă pentru un salariu. Undeva filmul se rupe sau se derulează cu o altă viteză, iar aspectul temeinic al abordării rămâne în suspensie.


(02 august 2024)

Adevărul creditelor universale

Pe vremea studenției mele, lucrurile erau simple. Dădeai admitere la o facultate. Urmai cursurile. Dădeai examene. Dacă le promovai pe toate, treceai în anul următor, dacă nu, repetai anul. Nu era posibil să repeți anul la nesfârșit. După anul 2000 au apărut creditele transferabile și a fost scos examenul de admitere.
Ansolventul de liceu cu bacalaureat se înscrie la facultate. Urmează cursurile. Dă examene. Dacă nu promovează, el merge mai departe în alul al II-lea sau al III-lea și ca să susțină examenul de licență trebuie să aibă promovate toate examenele restante din anii I, II sau III. Există ideea de credite transferabile.
Acum, o dată cu existența Internetului și cu examinarea online se definesc credite universale.
Elevul absolvent de liceu cu examen de bacalaureat intră pe Internet și vede liste de discipline pe la universități și la fiecare disciplină vede numărul de puncte de credit asociat. El alege discipline de la diverse universități astfel încât suma punctelor de credit să dea o valoare K de puncte care echivalează cu absolvirea programului de licentă. El își va alege și tipul de lucrare de licență cu numărul de puncte de credit și în acest fel își definește singur care este pregătirea lui din facultate.
Se observă marea flexibilitate pe care o generează existența Internetului, a campusurilor virtuale și a digitalizării. Fiecare tânăr își definește programul său de pregătire profesională în concordanță cu calitățile lui, cu obiectivele lui și mai ales cu cerințele pieței muncii.
Universitatea își pierde dramatic din rolul său de formator, devenind prestator de servicii, la dispoziția tinerilor care știu exact ceea ce vor și ceea ce vor să facă cu viața lor, nu ca pe vremea mea când decizia a ceea ce eu trebuia să fac și să devin aparținea integral altora, eu trebuind doar să mă supun și să execut. Acum lucrurile s-au schimbat și viața fiecărui tânăr va fi în mâinile lui. Nu vor trece 20 de ani și creditele universale vor fi o realitate. Acum flexibilitatea de programe se găsește în fiecare universitate  disciplinele opționale  și cele facultative, arată că începutul s-a declanșat. Mai urmează alegerea de părți de program din diferite universități din diferite părți ale lumii și derularea proceselor de instruire și evaluare integral în mediul online. faptul că a scăzut natalitatea și există concurență între universități, atractivitatea va fin  dată de creșterea flexibilității de definire a programelor de instruire în planul de licență folosind numărul de credite asociate disciplinelor și posibilitatea de a realiza cele mai diferite combinații de discipline și de universități, ca în final, cel ce dovedește că are toate creditele să devină licențiat în programul de instruire pe care și l-a definit. Aceasta este tendința și cine o evită va dispărea din peisaj.

(11 noiembrie 2023)

Alegerea lucrării de licență

Lucrarea de licență este testul pe care fiecare student îl dă față de el însuși, căci este în stare:
- să aleagă o temă pe care să o dezvolte,
- să studieze o bibliografie,
- să se gândească la o aplicație,
- să scrie un număr de 50 de pagini,
- să soluționeze o problemă,
- să se verifice în producție,
- să prezinte rezultatele muncii lui,
- să facă dovada că în facultate a învățat ceva,
- să arate că este la început de drum ca profesionist.

N u discut aici despre cei care fac o facultate de dragul de a o face sau pentru a obține o diplomă cu care să se laude prin vecini că și-a tocit coatele pe băncile facultății. Iau în calcul aici pe cei care doresc să facă o facultate pentru a dobândi o profesie pe care să o practice zi de zi până vor ieși la pensie și care să le fie utilă cu ceea ce au învățat la locurile lor de muncă, chiar dacă după ce au terminat facultatea vor trebui să învețe tot timpul.

Lucrarea de licență nu se ia la întâmplare. Există o listă de titluri de lucrări de licență și studentul își alege acea lucrare de licență al cărui titlui îi spune foarte multe, căci în facultate el a înțeles semnificația multor cuvinte cheie care se află incluse în acel titlu. Lucrarea de licență trebuie să se refere la o problematică de care studentul a auzit pe la cursurile pe care le-a frecventat. El trebuie să fie ferm convins că va găsi bibliografie pe acre s-o consulte, că va realiza o aplicație prin care să verifice că gândirea lui a fost corectă atunci când a soluționat problema generată de acel titlu. Mai trebuie să țină seama că tematica este nouă, că nu este uzată moral și mai ales, că el are ceva de spus acolo, căci nu este drum înfundat.

Nu am discutat aici despre cei care doresc să cumpere lucrări de licență, de cei care vor să fie asistați peste 50% atunci când realizează lucrarea de licență și nici despre cei care doresc alegerea unei lucrări de licență care este un drum bătătorit, care să fie o cale facilă spre a finaliza niște studii cu un rezultate bun, dar fără acel efort care să ducă la formarea unui specialist care profesează meseria învățată în facultate.



(09 octombrie 2023)

Cum văd eu un CV ideal?

La mine, un CV ideal trebuie să mă convingă că am în față un om serios, nu un individ care vrea să pară ceea ce nu este. 

Individul care vrea să se prezinte altfel decât este include în CV tot felul de:

- diplome nesemnificative,

- cursuri nesemnificative pe la mari universități,

- titluri științifice obținute aiurea,

- posturi unde a fost numit, nu pentru care a concurat,

- denumiri bombastice.

Nu va trece în CV acele elemente care-l dezavantajează, dar care-i definesc personalitatea de om care a trecut prin viață și prin școală ca gâsca prin apă. Nu va trece anii la care a finalizat studiile să se vadă că erau legați de vârste nefirești. Fiecare om are în viața lui și pete albe, dar și pagini nu prea frumos colorate, dar una este să scrie un CV bazat pe fapte reale și cu totul altfel stau lucrurile când acel CV sfidează prin dezechilibrele pe care le include. Am văzut un CV cu studii la o universitate pe o poziție foarte puțin bună în clasamentul celor 74 de universități românești, după care a etalat un doctorat undeva, făcut la o vârstă înaintată, când avea deja o poziție publică importantă, fără a face dovada că a dispus de resursa timp pentru a face o teză de doctorat adevărată. Eu nu cred în persoanele care sunt absolvente de facultăți foarte slabe și peste noapte se luminează și fac masterate și doctorat după ce ocupă poziții importante, căci nu au timp să facă cercetare științifică. O teză de doctorat adevărată necesită trei ani de muncă susținută în bibliotecă, în laborator, unde se face cercetare științifică, nu se chibițează, căci rezultatele originale nu vin la comandă, mai ales când nu ai fost un geniu nici ca ele, nici ca student și nici ca doctorand.

Un individ care-și respectă cititorii de Cv, trebuie să dateze și să semneze acel Cv, pentru a arăta că pentru o nouă funcție, a avut bunele maniere să-și actualizeze CV-ul măcar, ceea ce nu se întâmplă pe plaiurile mioritice.

(22 iunie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Radu GAROFEANU

Acum foarte mulți ani am avut cursuri de programare și de programe aplicative pentru studenții de la forma de seral a Facultății de Cibernetică. Printre studenți era și Radu GAROFEANU. El s-a remarcat prin faptul că de câte ori era nevoie să iasă cineva la tablă să scrie programe, el era acela și ceea ce făcea, făcea bine, ceea ce m-a impresionat, căci de regulă studenții de la seral erau orientați să obțină o diplomă, căci ei loc de muncă aveau, numai că trebuiau să pună de acord acel loc cu studiile lor. Radu GAROFEANU era altceva. El dorea să învețe să programeze, lucru pe care l-a făcut. Lucra undeva pe Calea Dorobanților la o companie de electricitate sau ceva cu energetica. 
După ce a terminat facultatea, Radu GAROFEANU a plecat din București și s-a mutat în vestul țării. Am ținut legătura și el este unul dintre puținii absolvenți de acum foarte mulți ani cu care schimb mesaje, care dacă vine în București căutăm să ne vedem și care de sărbători mă felicită. Este o chestiune de caractrer și Radu GAROFEANU dovedește că este un tip de mare caracter.

I-am urmărit evoluția. Profesional, Radu GAROFEANU este cel pe care l-am văzut eu, adică un profesionist. Are familie. Are un băiat. Este un om realizat, exact așa cum se prezenta încă din studenție. El verifică teoria mea că un om care face câteva lucruri consecutive, foarte bine, unul după altul, este în stare să facă totul foarte bine, deci este un om bun pentru tot restul vieții. 

(17 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Adrian CRISTACHE

Adrian CRISTACHE este unul dintre studenții cu care am lucrat și la disciplinele de Structuri de date și Limbaje de asamblare, dar și pe care l-am coordonat la lucrarea de licență. lucrare pe care a susținut-o cu care a obținut calificativul maxim.

Pe Adrian CRISTACHE îl întâlnesc frecvent la sala de fitness pentru că și lui, ca și mie, ne place să facem sport. Am discutat de mai multe ori despre sport, dar ne-am și văzut să bem o cafea. El lucrează la o companie mare de dezvoltare software de tip ERP.

Lui Adrian CRISTACHE îi plac mult excursiile. Când ne vedem discutăm despre locurile pe care le-am văzut de la ultima întâlnire și el are ce să povestească, pentru că tânăr fiind și mai ales, independent, știe să-și organizeze timpul încât să vadă lucruri deosebit de interesante.

Ceea ce m-a impresionat la Adrian CRISTACHE a fost faptul că după ce a susținut lucrarea de licență mi-a făcut surpriza să mi-l prezinte pe tatăl său, care era tot un fost student de-al meu și pe care îl coodonasem și pe el la lucrarea de stat. Se vedea că trecuseră niște ani, dacă ajunsesem să coordonez lucrările de încheiere a studiilor atât a tatălui, cât și a fiului acestuia. Este un lucru care impresionează, orice s-ar spune.

(28 februarie 2023)

Digitalizarea nu e nici pentru șmecheri, nici pentru hoți

Noi avem o vorbă: adevărul iese la suprafață ca untdelemnul. Dar mai avem o vorbă: adevărul umblă cu capul spart.
Digitalizarea este un proces prin care toate activitățile pe care le întreprindem se pun în corespondență cu documente în format electronic și cu fluxuri informatice.
Vreau să cumpăr ceva dintr-un magazin electronic, lansez comanda, fac plata cu cardul.
Vreau să depun o declarație la ANAF, îmi fac un cont, iau formularul, îl completez, îl transmit, îmi vine suma de plată, o plătesc prin e-Banking.
Vreau să văd notele copilului, îmi fac un cont, mă autentific de fiecare dată și vizualizez nu numai notele, ci și frecvența copilului.
Digitalizarea înseamnă că toate activitățile mele au corespondent în plan informatic și dacă vreau am soluții informatice la toate problemele.
Vreau carnet de șofer, o rezolv online. Așa se face în condițiile digitalizării.
Vreau pașaport, îl obțin online. Așa se face în condițiile digitalizării.
Vreau să-mi fac cont nou la o bancă nouă, îl fac online. Așa se face în condițiile digitalizării.
Omul mai merge  să se adreseze organelor statului când se naște cineva sau când moare cineva. În rest, totul se realizează online atunci când digitalizarea este completă. Cei ce nu fac digitalizare au motive obscure din care nu o fac.
Digitalizarea nu este pentru șmecheri și nici pentru hoți, căci în condițiile digitalizării nu mai există intrări de bani necunoscute, picate din cer și nici ieșiri de bani spre direcții necunoscute. Banul electronic se gestionează integral și fără sincope. Șmecherii nu mai au cum să fenteze, adică să ocolească, evaluările obiective, din moment ce și ei ca toți ceilalți intră în procesul de evaluare securizat 100% și sunt ierarhizați automat. Numai cei care trec de filtre solide în cascadă ajung la interviu, dar cel care ajunge acolo trebuie să fie foarte bun din moment ce a trecut de filtrele evaluărilor automate. Nu vom mai avea analfabeți care iau examenul la sala pentru carnetul de șofer, nu mai avem incompetenți care sunt declarați admiși la con cursuri, căci centralizat se definesc competențe, diplomele lor există deja introduse , activitatea lor în diferite poziții cu evaluări există în format electronic și automat sunt evaluați și numai dacă trec de acel filtru merg mai departe.

Să zicem că au dreptul să se înscrie la un concurs absolvenți cu diplomă de licență care au media generală cel puțin 8,50. Dacă un candidat își depune dosarul, i se ia din baza de date unică media lui de la licență și dacă este mai mică de 8,50 nu va fi înscris și punct, față de situațiile de acum când se închide ochii. Tot așa, se procedează când este voprba de competențe. Fiecare facultate dezvoltă o listă de competențe. dacă în lista de competențe a facultății absolvite de un viitor candidat se află competențe cerute de postul pe care dorește să candideze, dosarul este admis. Se face verificare între baze de date deja existente, elementul uman nu intervine că nu mai are cum și șmecherii nu au cum să se mai strecoare.

(13 august 2022)

Stârpește cineva diplomele de licență false

Îmi aduc aminte că la o emisiune Tv, un nene era foarte revoltat că numele lui este luat în batjocură. El s-a recomandat ca fiind licențiat. Un alt nene care știa că lucrurile nu stau chiar așa, s-a sesizat și s-a descoperit că cel ofuscat, avea o diplomă de licență falsă.
După unele estimări, cam 20% dintre diplomele care circulă în spațiul nostru cel mioritic sunt false. Dacă mai punem cam 30% diplome care nu au acoperire în cunoștințele ce trebuiau acumulate de purtătorii lor care au trecut prin facultate ca gâsca prin apă, înseamnă că doar 50% din licențiați fac treabă în concordanță cu ceea ce au înbățat în facultate, restul de 50% reprezintă cheltuieli inutile, o risipă pe care societatea o suportă cu stoicism, deși prin înjumătățirea numărului de locuri de admitere la facultate, ar fi o soluție economică, numai parțial, căci diplome false vor circula întotdeauna.
Pentru a stârpi diplomele de licență false este necesar să se realizeze câțiva pași esențiali, dintre care enumer aici:
- crearea bazei de date naționale a diplomelor,
- definirea de chei de control pentru validare,
- stabilirea de modalități de acces de confirmare,
- realizarea dublului control.
Dacă pentru ceea ce se va produce din clipa apariției acelei baze de date și realizarea accesului angajatorilor la aceasta pentru a verifica autenticitatea diplomei, în cazul diplomelor eliberate de universități în anii precedenți, identificarea falsurilor se realizează doar prin cooperarea cu agenții economici și cu instituții ale statului care angajează sau care girează continuarea studiilor. Este o muncă laborioasă, care nu exclude circulația falsurilor, căci există și falsuri in side, care sunt produse în interiorul universităților, care se descoperă cu greutate, numai prin verificarea foilor matricole.
O legislație coerentă, cu modalități eficiente de a stârpi elanul unora de a-și procura diplome de licență false, alături de baza de date a diplomelor și de creșterea interesului agenților angajatori pentru calitatea salariaților, nu va stârpi diplomele false de licență, dar le va reduce de la 20%, undeva la sub 5%, ceea ce este un mare câștig pentru societate, iar costurile, în contextul digitalizării, sunt suportabile.

(13 august 2022)

Presa despre Universitatea Spiru HARET

Pe Dâmbovița se întâmplă multe lucruri. În spațiul mioritic au apărut universitățile private. Ele nu au fost văzute cu ochi buni de profesorii de la stat, din mii de motive, unul fiind salariile mult mai mari acordate profesorilor care lucrau acolo la privat.

Nu mă apuc aici să discut despre universități private pentru că nu am căderea să fac așa ceva, întrucât și eu am avut ore la o universitate privată și mă mândresc cu acest lucru, dintr-o mie de motive, unul dintre ele este acela că am lucrat cu niște studenți la master deosebit de buni. Am condus și doctorate pentru absolvenți de la privat și nu au fost cu nimic mai prejos decât cei de la stat.

Citind presa, am văzut că se bate monedă pe un subiect pe care nu știu de unde să-l apuc. Redau aici o serie de link=uri care explică poziția mass-media în legătură cu Universitatea Spiru HARET.

https://www.g4media.ro/cazul-spiru-haret-fabrica-de-diplome-sunt-cercetati-un-prorector-3-decani-si-proecani-15-profesori-30-de-studenti.html

https://www.zf.ro/eveniment/unul-din-trei-studenti-din-romania-invata-la-spiru-haret-fabrica-de-diplome-300-000-de-studenti-si-100-mil-euro-incasari-4634254

https://mainnews.ro/spiru-haret-sau-fabrica-de-diplome-a-romaniei-in-ce-scandaluri-a-fost-implicata-darius-valcov-marius-budai-si-natalia-intotero-printre-absolventii-universitatii/

https://a1.ro/news/social/diplome-de-facultate-vandute-pe-sute-de-euro-tuica-sau-chiar-porci-asa-functiona-fabrica-de-absolventi-de-la-universitatea-spiru-haret-id942001.html

http://stiri.tvr.ro/sase-persoane-au-fost-retinute-in-dosarul-diplomelor-false-de-la-universitatea-spiru-haret_854071.html#view

https://www.stirilekanald.ro/video-fabrica-de-diplome-s-a-redeschis-aproape-100-de-angajati-ai-universitatii-spiru-haret-audiati-la-diicot-20056607

https://citymaps.ro/scoala/bucuresti/universitatea-spiru-haret/

https://adevarul.ro/news/eveniment/cum-ajuns-universitatea-spiru-haret-numita-fabrica-diplome-scandalurile-procesele-nu-dus-nicaieri-1_5df9e9c85163ec4271239ded/index.html

Cred că este și mâna concurenței, concurență formată din universitățile de stat, dar și din universitățile private pe fondul reducerii numărului de tineri care termină liceul cu examen de bacalaureat promovat și care mai sunt interesați să facă o facultate sau care sunt interesați să facă o facultate în România.

(12 iulie 2022)

Individul fără licență

Am văzut un individ care a recunoscut la emisiunea sa de la miezul nopții că a făcut anii de facultate și nu a susținut examenul de licență.
Pe vremea când erau eu student:
- facultatea avea durata de 5 ani,
- examenul final se numea Examen de stat,
- numai dacă dădeai acel examen se numea că ești absolvent de facultate,
- dacă n u aveai examenul de stat și trecea 5 ani și nu l-ai susținut nu mai erai considerat cu facultate.
Acum nu mai știu care sunt regulile, dar un om care nu a susținut examenul de licență nu este licențiat. Un om care nu a susținut examenul de licență, nu are licență. El a urmat doar cursurile unei facultăți, fără să se numească absolvent de facultate, deci nu are o facultate. Este un tip neterminat. Este absolvent al cursurilor de facultate, fără examen de licență. este exact cum este statutul doctorandului, care nu a susținut teza de doctorat, adică este nimic. Examenul de licență înseamnă:
- elaborarea unei lucrări, lucrarea de licență,
- susținerea în fața unei comisii a lucrării de licență,
- evaluarea cu o notă de cel puțin șase a lucrării de licență,
- obținerea diplomei de licență.
Este posibil ca persoana care a promovat examenele din ciclul de instruire al unei facultăți, dar nu a susținut lucrarea de licență să primească o adeverință sau un certificat care să ateste că insul a pierdut 3 ani sau 4 ani sau 5 ani sau 6 ani pe băncile facultății, dar nu a fost în stare să întocmească, să susțină lucrarea de licență și să obțină o notă de promovare. Nu e ceva de laudă. Punct.

(31 august 2021)

Diplome adevărate

Este vorba despre:

- diplome de bacalaureat adevărate,

- diplome de licență adevărate,

- diplome de master adevărate,

- diplome de doctor în științe adevărate.

Posesorul diplomei a parcurs următorii pași:

- a dat un concurs pentru a deveni elev sau student sau doctorand,

- a fost acceptat la acea instituție de învățământ,

- a urmat cursurile,

- a elaborat referate și proiecte,

- a dat răspunsuri care au fost evaluate cu note de promovare,

- a susținut examene în fața comisiilor exigente și a obținut note de promovare,

- a finalizat prin examen de bacalaureat, de licență, de master sau susținere teză de doctorat,

- a fost evaluat și susținerea examenului final a fost însoțită de notă de promovare,

- a obținut diploma,

- a mers și s-a angajat și are un loc de muncă unde folosește ceea ce a învățat pentru diplomă.

Anii de școală îi sunt utili posesorului diplomei căci la locul de muncă folosește conceptele de la disciplinele din anii de studii și faptul că a promovat anii de studii arată că toată munca lui a avut un rost. El recunoaște că nu a pierdut timpul degeaba pe băncile școlii și în proporție de cel puțin 60% din ceea ce face la locul de muncă are tangență cu ceea ce a învățat în școală.

O astfel de diplomă este adevărată, căci ea reflectă munca depusă de posesorul ei pentru a se califica și durata de acomodare cu locul de muncă nu a necesitat mai mult de 3 sau 4 luni.

(15 martie 2021) 

Diplome inutile

Alegerea unei facultăți este pentru un tânăr o chestiune extrem de importantă.

Tânărul alege o facultate.

Este admis la acea facultate.

Participă la cursuri.

Elaborează referate și proiecte.

Învață pentru examene.

Promovează examenele cu note mari cu examinatori la un nivel de exigență ridicat.

Elaborează lucrarea de licență.

Susține în fața comisiei exigente lucrarea de licență.

Încheie facultatea cu o medie de peste 8,50.

Un astfel de absolvent este unul temeinic pregătit profesional.

Apare situația nefericită că acest absolvent merge să lucreze în producție și locul său de muncă nu necesită niciuna dintre cunoștințele acumulate în facultate. Diploma îi servește doar la a arăta că are studii superioare, dar acele studii nu-i sunt utile pentru meseria pe care o exercită zi de zi la locul său de muncă. Să presupunem că tânărul a terminat o facultate de muzică și lucrează într-o firmă de software pentru sisteme informatice economice. El nu folosește nicio noțiune acumulată în facultate la locul de muncă unde face testare de software, deci diploma lui este inutilă.

Sunt foarte mulți tineri care au terminat facultăți și care au locuri de muncă în zone absolut diferite de specificul domeniului unde s-au pregătit, deci au diplome inutile. Sistemul de învățământ permite ca studiile de masterat să-i dea tânărului cunoștințe care să-l apropie de meseria pe care o profesează. Am cunoscut persoane care prin masterat au căpătat specializarea în concordanță cu  cerințele locului de muncă, licența fiind doar trambulina spre obiectivul urmărit.

Apare ca element de tristețe faptul că multe persoane urmează un stagiu doctoral fără să continue cercetarea științifică după susținerea tezei, doar pentru a avea titlul de doctor în știință sau pentru a obține un plus la salariu sau doar pentru a avea scris pe cartea de vizită PhD.

(15 martie 2021) 

Diplome fără acoperire

Sunt persoane dornice să aibă diplome. Merg, se înscriu la facultate. Prin mijloace care ocolesc principiile de moralitate, mai ales dacă respectivele persoane sau altele din anturajul lor dispun de instrumente adecvate care să influențeze obținerea notelor de promovare, astfel că în final cei în cauză se află în situația de a avea folile matricole completate cu note de promovare, deși cunoștințele la disciplinele din planurile de învățământ sunt dacă nu nule, cel puțin foarte aproape de zero.

Diplomele fără acoperire corespund situației în care posesorul lor nu cunoaște concepte, nu a citi cărți din domeniu, iar dacă s-a aflat în fața examinatorului, acesta a fost convins să acorde notă de promovare nu prin răspunsurile date la întrebări, ci prin cu totul alte căi, bazate pe imoralitate, forță, corupție și indecență.

Sunt foarte multe persoane care după ocuparea de funcții importante au reușit să termine nenumărate facultăți, masterate și să facă doctorate, deși liceul l-au absolvit după vârsta de 25 de ani. Nu prea cred eu în iluminarea instantanee și nici în căpătarea de capacități geniale după 25 ani, care să permită astfel de performanțe. Se știe că adolescenții au capacitatea de a acumula cu mult mai bună decât maturii, iar un om cu nenumărate griji, are disponibilități mult mai reduse de a acumula cunoștințe care să-i permită absolvirea unei facultăți cu 40 de examene, care necesită timp pentru a citi materiale, pentru a face proiecte și referate, temeinice și pentru a avea o prezență reală la cursuri și la seminarii.

Eu am mari rețineri că o persoană care nu a avut performanțe în școala generală și care a întrerupt studiile liceale pentru a le finaliza după vârsta de 25 de ani, dispune de resurse care să-i permită de pe poziția de angajat la o firmă unde lucrează 8 ore pe zi, să meargă la cursuri la o facultate cu frecvență la zi și să o și termine pe bune, cum se zice.

Diplomele fără acoperire corespund situației în care exigența a fost controlată și promovabilitatea a fost asigurată chiar în condițiile unui volum de cunoștințe precar al celui examinat.

(15 martie 2021)

Studenții de azi și criza dintre generații

Nu am crezut niciodată în criza dintre generații. Cred numai că uneori se întâmplă ca vârstnicii să fie mai puțin indulgenți cu tinerii și să se supraevalueze în raport cu generația tânără. Tot așa este adevărat că uneori sunt tineri care pierd contactul cu realitatea și se cred buricul pământului, doar în contextul în care generația mai învârstă îi întărâtă și le ațâță acele elemente vecine orgoliului nemăsurat, încât își pierd controlul. În aceste cazuri și bătrânii, dar și tinerii fac greșeli impardonabile, care se traduc eronat prin conflict între generații, deși este vorba de cazuri oarecum izolate. Lucrând în mediul academic, am avut ocazia să întâlnesc foarte mulți tineri. Dacă judec la rece, cu siguranță că din 1.000 de studenți nu mi s-a întâmplat să identific un student sau o studentă despre care să conchid că este generator de criză dintre generații prin conflicte chiar de mărime mică. Nu am întâlnit pur și simplu, deși nu mă laud că sunt o fire băncoasă, indulgentă, sensibilă la rugăminți, pile și alte chestii vecine cu pomana și neprincipialitatea, ca să nu spun toleranța și corupția. După peste 40 de ani de muncă conchid că generația de studenți de după 1989 este:

- temeinică,

- focusată,

- calculată,

- independentă,

- prudentă,

- ambițioasă,

- muncitoare,

- cotrectă,

- generoasă,

- principială,

- riguroasă,

- onestă,

- respectuoasă,

- luptătoare,

ceea ce-i permite să facă evaluări și ierarhizări pe baza unor criterii valorice unanim acceptate, în concordanță cu mersul general al societății. Generația tânără acceptă adevărurile așa cum sunt ele, necosmetizate, dar în condițiile unei transparențe totale. Ea nu lucrează cu jumătăți de măsură. Dorește reguli clare și universal aplicabile, cu cât mai puține excepții. Generația tânără coexistă cu toate generațiile de dinaintea ei cu condiția ca înaintașii să dovedească:

- respect,

- determinare, 

- obiectivitate,

- competitivitate,

- armonie,

- decență,

- siguranță, 

iar experiența să fie fundament pentru calitate în tot ceea ce se execută indiferent de nivelul unde adulții, maturii și bătrânii stau la butoane sau muncesc cot la cot cu tinerii. Am avut ocazia să lucrez în echipe cu tineri și de multe ori am învățat lucruri noi de la ei și uneori ei au învățat câte ceva de la mine, dar cel mai important lucru a fost că tot ceea ce trebuia să finalizăm, am finalizat la termen și la nivelul de calitate cerut de beneficiar, iar tinerii au fost la super-înălțime prin tot ce au făcut.

(11 februarie 2018)