Definiția digitalizării

Digitalizarea este un proces.
Digitalizarea se face cu specialiști.
Scopul digitalizării este de a fi folositoare cetățenilor.
Pentru digitalizare se folosesc foarte multe tipuri de echipamente.
După digitalizare se va lucra numai cu fișiere stocate pe tot felul de tipuri de memorie, mai ales SSD.
Pentru a-și rezolva problemele, cetățenii folosesc numai calculatorul și puținele date de dialog le introduc de la tastatură sau direct de la touchscreen.
Efectele digitalizării vizează creșterea eficienței folosirii timpului de către cetățeni, rezolvarea rapidă a problemelor de către aceștia și creșterea gradului de satisfacție al fiecărui cetățean când vede că-și rezolvă problemele rapid, obținând soluția dorită și fără dificultate.

Digitalizarea este un proces foarte complex.

Digitalizarea are costuri foarte mari.

Digitalizarea presupune ca un număr foarte mare de persoane și echipamente să lucreze simultan pentru atingerea obiectivelor.

Digitalizarea înseamnă muncă de calitate din prima, căci corectarea erorilor este foarte costisitoare, mai ales cu cât erorile sunt depistate mai târziu.

Când digitalizarea a atins nivelul cel mai ridicat, cetățeanul are contact cu oficialitățile când i se naște un copil și când anunță un deces. În rest, totul se rezolvă din fața computerului. Așa este în Estonia de azi.


(15 octombrie 2023)

No excuses, țățică!

Se știe că Internetul a devenit ceva obișnuit. Nu mă apuc eu să fac istoria Internetului, dar trebuie să acceptăm cu ochii închiși că începând cu anul 2010 orice copil nou născut, înainte de a cere să se hrănească la sânul mămicii lui, cerea suav, insisten și bine țintit să aibă acces la Inernet pentru a fi la curent cu tot ce e mai nou în domeniul său de interes.

Dacă merg un pic mai departe, memoriile de masă de la un Tb în sus au devenit accesibile muritorilor de rând după 2005. Vorbesc toate acestea din punctul meu de vedere de on cu venituri de cerșetor din mediul academic dâmbovițean, unde un profesor universitar este vai steaua lui, ca salariu și nimeni nu se sinchisește să fie altfel deși Petre ROMAN, Radu VASILE și Emil CONSTANTINESCU au fost profesori universitari. Să revin, un HDD extern de 1 Tb era undeva la 100 USD prin 2005, ca  1 Tb SSD să ajungă în 2019 la 120 USD.

În acest context faptul că:

- procesul de digitizare este execrabil de lent,

- conținutul digital deja existent nu e bine gestionat,

- lipsesc arhive și biblioteci complete în online,

- toți văd doar profit, lene și nemuncă,

- lentoarea digitalizării este instalată,

arată că oamenii nu au înțeles nimic, tot așa cum nici invenția lui Johannes GUTTENBERG cu prima tipăritură din 23 februarie 1455 nu a fost înțeleasă corect, deci s-a bătut și se bate pasul pe loc. Mi-am dat seama de dezastrul legat de haosul din domeniul conținutului digital acum în pandemie, când omenirea a fost găsită în c-r-l gol, fără mai nimic care să o ajute să-și soluționeze problemele altfel de cât face to face, cu umilințele funcționarilor, cu modurile învechite ale pedagogilor și alte mari nenorociri care erau de evitat dacă oamenii ar fi avut mult mai mult creier decât au dovedit că nu au în 28 februarie 2020 când s-a declanșat pandemia.

Faptul că nu există o strategie globală privind digitizarea și ONU dezbate tot felul de aiureli de doi bani dovedește încă o dată că omenirea nu pune accent pe chestiuni esențiale, ci se pierde în mărunțișuri de tot râsul. Fiind eliminate barierele tehnologice:

- computerele deosebit de performante au costuri ridicole,

- scannerele cu randament foarte mare sunt accesibile,

- costul unor memorii de peste 1Tb este foarte bun,

- mâna de lucru pentru digitizare există și așteaptă,

derularea digitizării depinde doar de cei care dețin conținutul pe hârtie sau pe tot felul de suporți și care doar trebuie să înceapă munca și stocarea după chei flexibile de regăsire. Stadiul execrabil de primitiv la care se găsește digitizarea și mai ales conținutul digital azi, mp determină să spun: no excuses țățică!

(28 februarie 2021)