Cum mor oamenii?

Oamenii mor:
-  de boală,
- se supărare,

- de râs,

- bătuți,
- de moarte bună,
- pe cale naturală,
- împușcați,
- înjunghiați,
- strangulați,
- carbonizați,
- arși,
- opăriți,
- striviți,

- torturați,

- izbiți,

- zdrobiți,

- infectați,

- înecați,

- asfixiați,

- decapitați,

- spânzurați,

- otrăviți,

- electrocutați,

- degerați,

- epuizați,

- mușcați de șerpi,

- mâncați de animale,

- izbiți de caldarâm,

- tăiați.

Zi de zi se întâmplă să auzim de morți suspecte, de omoruri calificate, de sinucideri, de decese datorită accidentelor de circulație sau de muncă și de fiecare dată ne cutremurăm, acceptând că așa i-a fost scris celui mort să-și sfârșească zilele. Ar fi bine pentru omenire ca înainte de a întreprinde acțiuni riscante să cugete așa încât efectul să nu fie un deces, de orice natură ar fi el, căci a muri este un proces ireversibil.

(13 august 2024)

Lipsa de demnitate nu duce nicăieri

Sunt oameni care fac orice pentru a ieși în evidență. Mie îmi plac oamenii care au voce, cântă și apar la televizor să mă încânte. Mie îmi plac actorii care plini de talent joacă roluri, mă impresionează și pentru ei plătesc bilet să-i văd pe scenă. Oamenii cu har merită să fie văzuți când cântă, când recită, când declamă, când dansează sau când joacă în filmele din sălile de cinematograf. Nu văd de ce oameni care nu au niciun talent, nici măcar nu au rezultate deosebite ca sportivi, ca profesioniști, ca meseriași să apară la televizor și să-mi spună mie despre:
- traume trăite în copilărie,
- persoane decedate,
- terapii și depresii,
- scandaluri curente,
- nimicuri de demult,
doar pentru a se auzi vorbind. Eu o consider lipsă de demnitate a celui care din dorința de a fi văzut la televizor sau de a se scrie despre el în presă, să se prezinte nu prin realizări remarcabile, ci prin evenimente banale sau strict personale, care s-au produs cu mult timp urmă și care nu se demonstrează, iar persoanele implicate nu au cum să se apere, căci au trecut în lumea celor drepți. Știu că în emisiunile Tv dă bine la public dacă un interpret reușește să stoarcă niște lacrimi prezentând ceva legat de el și mai ales dacă în timp ce vorbește mai începe să și lăcrimeze, căci ratingul este sensibil la astfel de porniri facile, dar sigure, deși marchează lipsa de demnitate a celui implicat direct în tărășenie.

Orice om trebuie să-și trăiască viața cu demnitate, iar momentele grele să le traverseze fie singur, fie cu cei care îi sunt apropiați. Televiziunile preiau poveștile triste pentru rating, nu pentru a empatiza cu victima și de aceea, reporterii se interesează exact de acele momente și pedalează pe ele în interviuri, căci poveștile triste, cu elemente dramatice în ele cresc ratingul în emisiuni și profiturile în televiziune sunt aduse de rating, căci banul este cel care contează și acolo totul se vinde și se cumpără. O poveste lacrimogenă face cât o mie de elevi olimpici, iar un viol povestit la nivel de detaliu, aduce  creșteri la rating cu mult mai mari decât un record național al unui sportiv. Totul depinde de fiecare din noi. Dacă dorim să facem jocul celor din televiziuni, în final vom fi analizați ca fiind oameni fără demnitate, plângăcioși, slabi și influențabili, dacă nu, vom rămâne demni în fața propriilor ochi și vom fi apreciați pentru ceea ce suntem noi, pentru ceea ce știm să facem, adică, pentru performanța noastră și atât și este suficient pentru noi.

(29 aprilie 2023)

Mai bine era la Tv în comunism

În comunism, televiziunea avea program de două ore. Era un telejurnal, un film, o emisiune politică, un telejurnal și ziua cu tv se încheia. Duminica era emisiune toată ziua. Era programul 1 și programul 2, fiecare având câte două ore și punct.
Acum avem:
- TVR 1, TVER 2, TVR 3,
- PRO TV,
- antena 1, antena 2, antena 3 și antena stars,
- prima Tv,
- B1 Tv,
- Realitatea Plus,
-România Tv.
Toate se calcă pe bătături cu aceleași știri despre crime, violuri, bețivi, sinucigași, evadați, accidente, incendii, furturi, corupție, încăierări, ilegalități, hărțuiri, aberații funcționărești, oameni care agonizează în spitale, muribunzi, bătăi, sancționați, bețivi la volan, răsturnări de tiruri, deraieri de terenuri, prăbușiri de avioane, parapante, parașutiști, deltaplanuri. Se reiau știrile. Reporterii de teren sunt cam împiedicați la vorbire, fără cultură fiind. 
Nu văd spectacole mari de teatru Tv.
Nu văd spectacole de operă excepționale.
Nu văd filme deosebite.
Totul este cenușiu. Noroc pentru televiziuni că mai moare câte o celebritate, căci ele fac din acea moarte un eveniment, cu transmisii în direct, cu reporteri cu voci scăzute, cu un limbaj de lemn, simplificat și repetat obsesiv, iar carele de reportaj sunt peste tot, inclusiv duc mortul spre cimitir. Totul este departe de a respecta intimitatea familiei greu încercate. Se agață de eveniment tot felul de indivizi, căci la ore de maximă audiență fie vorbesc ei, fie se vorbește despre ei căci într-un fel sau altul l-au cunoscut pe defunct.
În comunism doar când murea secretarul general al partidului:
- se decreta doliu național 3 zile,
- drapelele erau coborâte în bernă,
- poporul mergea la catafalcul decedatului,
- radio și tv aveau programe sobre,
- ziarele publicau multe despre mort,
- în ziua înmormântării se transmitea mitingul și depunerea în groapă.
A doua zi se revenea la normal căci regele a murit și trăiască regele! Era ales alt secretar general și viața îți relua cursul. Acum dacă mor 100 de celebrități pentru toate 100 de fac programe și televiziunile devin niște cioclii sau legiști, că multe dintre decese, pentru așa-zișii jurnaliști fomiști, sunt prilejuri de anchete pentru a elucida cine știe ce cauze ascunse ale deceselor, ca în final în trei zile totul să se fâsâie.

(21 noiembrie 2021)