Șefii SRI

Serviciul Român de Informații - SRI este una dintre puținele instituții românești care funcționează impecabil și acest lucru s-a văzut prin eficiența cu care își desfășoară activitatea, prin rezultatele obținute de oamenii care lucrează acolo, pe care îi consider de un profesionalism exemplar. Această instituție a avut de-a lungul anilor șefi o serie de personalități foarte bine definite și aici enumer pe:
Virgil MĂGUREANU în vârstă de 49 de ani la preluarea funcției.
Costin GEORGESCU în vârstă de 55 de ani la preluarea funcției.
Radu TIMOFTE în vârstă de 52 de ani la preluarea funcției.
Florian COLDEA în vârstă de 44 de ani la preluarea funcției.
George MAIOR în vârstă de 39 de ani la preluarea funcției.
Eduard HELVIG în vârstă de 41 de ani la preluarea funcției.

Am scris intenționat vârsta fiecărui șef al SRI la preluarea mandatului pentru a se vedea că în toate cazurile este vorba de bărbați aflați la nivelul maxim de forță creativă și de organizare managerială, lucru care s-a văzut pe toată durata în care fiecare a condus instituția. Cu o singură excepție, când a fost vorba de a asigura un interimat, toți șefii SRI au desfășurat o activitate pe perioada completă a mandatelor, undeva în medie de 6 ani, ceea ce înseamnă un efort deosebit, care necesită o stare fizică și mentală deosebite pentru a duce la bun sfârșit sarcinile pe care funcția le definește, iar un bărbat cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani se află la nivelul maxim al potențialului său.



(04 iulie 2023)

Cine este GRUPUL DE LA CLUJ?

De mulți ani se vorbește despre GRUPUL DE LA CLUJ, dar lumea nu caută să afle din cine este format acest GRUP DE LA CLUJ, căci oamenilor le plac misterele. În momentul în care spui nume de persoane și nu spui GRUPUL DE LA CLUJ, dispare misterul și totul devine neinteresant. GRUPUL DE LA CLUJ este format din:
Iona RUS
Vasile DÂNCU

Florian COLDEA

Neluțu VARGA

George MAIOR

Emil BOC

Virgil ARDELEAN

Gelu OLTEAN

Vasile POTOP

Aurelia CRISTEA

Vasile ILEA

Cornel ITU

Emanuel UNGUREANU

Ioan DÎRZU

adică, personalități importante, care s-au remarcat în viața publică românească după anul 2000, dar mai ales în ultimii cincisprezece ani, ocupând funcții importante în statul român de miniștri, de premieri, de șefi ai instituțiilor de forță, deputați, senatori sau în altele. GRUPULUI DE LA CLUJ i se atribuie de către presă sau de către unele persoane publice un rol special în derularea de evenimente, în influențarea vieții publice, lucru care este normal în democrație, când lumea are libertatea de a spune orice, mai ales atunci când lipsesc dovezile și exprimările au o formă relativă care include ceva de forma se crede că, ar fi vorba, se pare că, este posibil să, există opinia că, forme care relativizează totul și care-l feresc pe cel care lansează ipoteza de orice consecințe, pentru că nu dă verdicte, ci doar exprimă ce au zis alții.

Eu nu cred în existența acestui GRUPUL DE LA CLUJ, atât timp cât nu este vorba de manifestări clare, organizate explicit sub această titulatură, în care oamenii să adere la o formațiune astfel intitulată, cu program și cu obiective clare. Despre orice, în democrație, lumea are drept să spună orice, inclusiv că există acest GRUP  DE LA CLUJ, inclusiv că GRUPUL DE LA CLUJ este o metaforă. Țtiu foarte clar că Clujul este un oraș mare de cultură, care a dat mari personalități culturale și politice dintotdeauna, deci și acum, iar a le grupa în vreun fel nu este nici excentric, nici exagerat, ci doar un exercițiu.

(19 iunie 2023)

365 împotriva României: George MAIOR omul cu pălăria prea mare

Noi ca popor nu suntem în stare să trăim pe picioarele noastre și de aceea inventăm inamici din cauza cărora nu facem lucruri elementare, tărăgănând sau neluând în considerare criterii de calitate și mai ales că trebuie să muncim. Acum, inamicul ce trebuie anihilat este George MAIOR, căruia i se pun în cârcă:

- protocoalele cu justiția,

- afirmația în legătură cu lobbystul,

- aroganța din comisie,

- trucarea alegerilor din 2009,

ca și cum un singur om ar fi în stare de asemenea grozăvii, folosind metode și puteri paranormale, de care eu nu am avut cunoștință. George MAIOR este in ins ca oricare altul, cu calități și cu defecte, ca oricare altul dintre noi. Cine crede că el este marele rău, chiar are o problemă. El este un ins și atât, care nu are nimic special care să-l scoată în evidență așa cum avea de exemplu RASPUTIN care reușea să hipnotizeze și să supraviețuiască unor condiții absolut vitrege. 

A plecat BĂSESCU, nu s-a întâmplat nimic.

A plecat COLDEA, nu s-a întâmplat nimic.

A plecat KOVESI, nu s-a întâmplat nimic.

Va pleca și MAIOR și nu se va întâmpla nimic.

Altundeva este buba nereușitelor noastre mioritice și anume faptul că nu punem mâna pe muncă și nu facem treburi de calitate, sufocându-ne unii pe alții cu motivări și argumente din care nu facem lucruri extrem de simple de calitate, la termen și pe bani puțini.
Am eu o dovadă incontestabilă din care George MAIOR trebuie să plece: faptul că ziua are 24 de ore este din vina impardonabilă a acestuia, lucru de neiertat.

(13 septembrie 2018)

Protocoalele secrete

Oamenii au naivitatea cum că noi ca nație suntem așa de plini de curaj și de naivi încât să scriem lucruri foarte precise, legale sau ilegale. Dacă parcurgem textele legilor noastre ne dumirim cam câte parale facem. Numai niște legi foarte proaste au permis:

- ajutor de creștere lunară a copilului de 38.ooo euro pe lună,

- să rămână cu banii acel denunțător care dă primul ponturile,

- auto-creșterea indemnizațiilor de către parlamentari.

În concluzie, textele protocoalelor secrete vor fi:

- vagi,

- anoste,

- previzibile,

- cuminți,

- super-legale,

- generale,

- neinteresante.

Tocmai modul românesc de al le construi cu multe variante ale verbelor a putea și a trebui puse la timpul viitor, le-au transformat în construcții interpretabile, cu prea multe portițe și chichite, cu și mai multe inițiative personale, toate ducând la ceea ce s-a întâmplat. Să nu uităm că Nicolae CEAUȘESCU a fost creația acestui popor, care l-a aplaudat, l-a adulat, după care l-a arătat cu degetul ca pe răul suprem. Este sportul nostru național să găsim vina la alții, fiecare dintre noi considerându-se inocent, slab, executant, persecutat și mai ales intimidat, deși realitatea este cu totul alta.
Se publică protocoalele secrete! Se publică protocoalele secrete! Se publică protocoalele secrete! Urrrra! Vom avea surpriza că s-a făcut mult zgomot fără nimic, căci colaborarea interinstituțională este ceva normal. Una este textul, alta este cum se aplică. Doar avem exemplul acelor comandamente de iarnă, unde există protocoale și proceduri, iar de fiecare dată suntem prinși pe picior greșit. Este specialitatea casei să scriem texte formale și să executăm cum ne taie capul.
Și protocoalele seamănă cu niște contracte cu elemente destul de precise. Numai că la noi dintr-o mie de contracte încheiate cu statul de către privați, tot atâtea nu se respectă. În ceea ce privește înțelegerile încheiate între entități ale statului, evident, sunt luate nenumărate măsuri de precauție, ca totul să meargă uns la orice analiză și nominalizări să nu existe în afara acarului PĂUN.

(30 aprilie 2018)

Total recall

Când a ajuns prezident, Traian BĂSESCU, autointitulat prezident jucător, a trecut la implementarea proiectului său cu care a câștigat alegerile. În acest sens și-a luat colaboratori pe  Florian COLDEA, Elena UDREA, Laura Codruța KÖVESI, Livia STANCIU, George MAIOR, Emil BOC, Vasile BLAGA, Adriean VIDEANU, Mihai Răzvan UNGUREANU și Radu BERCEANU. Au mai fost și alții, inclusiv un tip care s-a făcut de cacao cu engleza lui penibilă la un simpozion pe teme de securitate națională.

La români există proverbele:

- unde dai și unde crapă;

- socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.

Așa că proiectul lui Traian BĂSESCU a fost unul, implementarea a dus la altceva. După spusele sale și-a dorit un stat de drept, iar tot după spusele sale a rezultat un stat mafiot. Mi-a revenit în memorie bancul cu muncitorul de la fabrica de biciclete Tohan care fura și el piese, dar când dorea să le asambleze în loc de bicicletă ieșea o mitralieră. Așa și cu nefericitul de Traian BĂSESCU. Una a vrut, alta i-a ieșit. Numai că a obținut exact ceea ce și-a dorit, căci proiectul său a fost greșit de ca început până la sfârșit. El nu are cum să considere că echipa sa a greșit. El a fost foarte autoritar și membri echipei doar executau ceea ce managerul total al proiectului comanda. Sunt nenumărate momente din cei 10 ani de domnie ai săi în care s-a văzut acest stil de management absolutist. Acest total recall al lui Traian BĂSESCU după terminarea mandatului pentru a repara câte ceva nu mai are niciun efect, Bulgărele a luat-o la vale, crscând apocaliptic în dimensiuni, chiar și pe el amenințându-l cu strivirea. Așa se întâmplă cu toate proiectele totalitarismului de la Regele Soare încoace, căci și el tot management făcea, tot management defectuos, absurd și lipsit de consistență.
Îmi aduc aminte de versurile sonetului Veneția ale lui Mihail EMINESCU:
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile! 
Ceasul al XII-lea nu este suficient, ci totul trebuia făcut bine dacă nu foarte bine începând cu ceaul întâi de mandat, pentru că garnitura cu care a pornit la drum era tânără, cu elan și dornică de muncă.

(04 septembrie 2017)