Fiii neleginitimi ai regelui MIHAI I

Se știe cu exactitate că Regele MIHAI I al României, după 1947 a devenit tatăl a cinci fiice și anume Margareta, Elena, Irina, Sofia  și Maria. În timp și-au făcut apariția o serie de bărbați care s-au pretins a fi fiii Regelui MIHAI I, fiecare din ei prezentând ceva acte din care să rezulte momente în care mămicile lor ar fi stat cumva în preajma Regelui MIHAI I, fără a fi ceva concludent în niciun caz. Se știe că Regele MIHAI I era o persoană dedicată strict familiei și avea o moralitate impecabilă, ceea ce exclude din start ipoteza apariției acestor așa-ziși fii nelegitimi, care vorbesc de faptul că mămicile lor ar fi fost servitoare, cameriste sau altfel de slujnice la familia regală. În plus, cele cinci fiice dovedesc că probabilitatea ca Regele MIHAI I să aibă un fiu este nu redusă, ci nulă, din moment ce cinci nașteri consecutive au dus la nașterea copiilor de sex femeiesc.

Consider o impietate ca acum când nici nu au trecut cele 40 de zile de la trecerea în neființă a Regelui MIHAI I să apară aceste subiecte și mass-media să întrețină astfel de teme care sunt de fapt focuri de paie făcute să distragă atenția de la o serie de probleme cu mult mai importante. Acum se discută o lege care dorește clarificarea statutului Casei Regale, punctele de vedere fiind foarte diferite ca și luările de poziție oficiale, deși istoria neamului românesc datorează regilor săi foarte mult, inclusiv Independența și Marea Unire.

(04 ianuarie 2018)

Fostul principe Nicolae al României

Când Ms. Regele Mihai I a venit în Ro şi a apărut în balconul hotelului Continental, micul Nicolae avea 7 anişori. Acum are 32 de ani. În anul 2010 a primit titlul de Principele  al României cu titulatura completă de Principele Nicolae al României, titlu care i-a fost retras la 1 august 2015, prilej cu care a fost exclus din linia de succesiune a tronului României.

Nu vreau să scriu despre:

- viaţa privată a acestui tânăr;

- creşterile în sondaje ale casei regale;

- cauzele care au determinat excluderea;

- viitorul acestui tânăr;

- dorinţa sa de a-şi vedea bunicul;

- acţiunile de PR eşuate lamentabil.

Doresc acum să scriu despre modul în care acest tânăr s-a comportat ca personaj de planul al IV+lea în intervalul 13 decembrie - 16 decembrie 2017. El a fost:

- decent.

- sobru,

- îndurerat,

- sincer,

- ascultător,

- reţinut,

- trist,

- sincer,

- deschis,

- luminos,

- tânăr.

Toată lumea trebuie să vadă lucrurile exact aşa cum sunt. El este un bărbat la 32 de ani, cu un aspect plăcut, cu alură sportivă şi care a avut preocupări caritabile şi activităţi orientate spre tineri, dar care ar fi trebuit să fie orientat spre a finaliza studii academice şi pentru a vorbi fluent limba română, pentru a realiza o concordanţă perfectă între titlul său cel nobiliar şi el pe persoană fizică. Se vede de la o poştă că acest principe nu a avut un management de carieră, căci numai aşa se explică parcursul său incomplet, nedefinit şi mai ales dezavantajos într-o evaluare cât de cât corectă. Acum pe Internet se posteayă CV-urile oricărei persoane şi cei interesaţi, văd, evaluează şi concluzionează.
Principele a absolvit ciclurile primar și gimnazial, apoi cun colegiu, după care a avsolvit o facultate de management. Nu se spune că are masterat și nici doctorat, ceea ce înseamnă că în cel mai fericit caz indicele său IHR = 6 din 10.

(18 decembrie 2017)

Trăitul în trecut

Ieri 16 decembrie 2017 am avut ocazia să aud mai mulți așa-ziși analiști sau așa-ziși istorici făcând o paralelă între ziua de ieri  sâmbătă  16 decembrie 2017 și ziua de miercuri 24 martie 1965. Mi s-a părut o discuție nepotrivită cea de ieri căci erau făcute referiri la faptul că acolo în Sala Tronului din Palatul Regal  de azi, sala de protocol din Palatul Consiliului de Stat în vremurile R.P.R. în acel sfârșit de martie al anului 1965 fusese așezat pe catafalc Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tot atunci a fost așezat pe afet de tun trupul neînsuflețit al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Acei așa-ziși analiști politici sau așa-ziși istorici îl prezentau pe respectivul în culori destul de cenușii sau de negre, deși la ortodocși se spune că despre morți să vorbești numai de bine. Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, eu zic să taci, ori respectivii s-au lansat în discuții ce depășesc limitele bizareriei. Ziua de ieri era atât de specială încât nu trebuia înserat în discuții nimic. Totul trebuia centrat pe calitățile, pe firul vieții și pe personalitatea mareului dispărut, Ms. Regele Mihai I. Ceea ce nu s-a întâmplat.

S-a accentuat mult pe perioada comunistă și mult prea puțin pe ceea ce regele a făcut pentru patria sa în acele vremuri grele. Cei ce au vorbit au căutat să se prezinte pe ei în primul rând, cu meritele lor în ceea ce privește raporturile cu evoluția raporturilor dintre statul român și Casa Regală. Am fost neplăcut impresionat că în acste zile triste ale mijlocului de decembrie prea mulți au introdus în discuție numele unor oameni de stat care și-au desfășurat activitatea între 1990 și 2015, făcându-i cu mult mai importanți decât au fost ei și doar prin simplul fapt că s-a evidențiat că nu au contribuit cu nimic la dezvoltarea raporturilor statului cu Casa Regală.

Și numai simplul fapt că au fost aduse în discuție niște articole scrise de Corneliu Vadim Tudor, Sergiu Andon și Cristian Tudor Popescu nu a fost potrivită, căci în acele momente a aduce în discuție elemente obscure din vremuri de tristă amintire,  trebuia pusă în evidență personalitatea luminoasă a Ms. Regelui Mihai I, nu realizarea de asocieri prin scoaterea de la naftalină a unor nefericiți.

Este corect ca poporul să cunoască istoria. Numai că trebuie alese momentele când trebuie spuse toate lucrurile. Între 13 decembrie și 16 decembrie 2017 nu era momentul pentru a pomeni numele nici ale lui Silviu Brucan, nici al lui Petre Roman, nici al lui Ion Iliescu, nici al părintelui Tatu, și cu atât mai puțin a unor slugi odioase din anturajul lor nefast. Trăitul în trecut nu este productiv. Trecutul e trecut. Pentru a evolua este nevoie de speranță pentru viitor și nu de ură legată de ceea ce s-a petrecut cândva. Proiectul țării este al viitorului, bazat pe prezent și consolidat pe realizări din trecut.

(17 decembrie 2017)

Cei 9 militari

Când au început transmisiunile le televiziuni ale evenimentelor legate de înmormântarea Ms. Regele Mihai I, am remarcat 9 militari:

- bine antrenați,

- de aceeași înălime,

- bine făcuți,

- foarte tineri,

- cu brațe puternice;

- impecabil îmbrăcați,

- cu poziție verticală,

- cu mers perfect sincronizați,

- toți cu profil de monedă,

- având priviri ferme,

selectați să poarneânsuflețit al marelui dispărut. Au avut foarte multe prilejuri de a-și arăta înaltul nivel de execuție a tututor mișcărilor, a pasului cadențat, a ridicărilor pe umeri și coborârilor de pe umeri a sicriului, a privirilor înainte, a atenției la comenzi, a perceperii terenului plan și a treptelor precum și a concentrării maxime. I-am urmărit în momentele:

- preluării sicriului de pe banda avionului la sosirea pe Otopeni;

- depunerii sicriului pe catafalcul de la aeroport;

- ridicării sicriului de pe catafalc;

- depunerii sicriului în mașina mortuară AA-B-1930;

- soaterii sicriului și purtării lui la Castelul Peleș din Sinaia;

- depunerii sicriului pe catafalcul din Castelul Peleș;

- ridicării sicriului de pe catafalc;

- purtării sicriului pe trepte până la mașina mortuară;

- depunerii sicriului în mașina mortuară AA-B-1930;

- ridicării sicriului pe umeri și purtarea lui până la catafalcul din Sala Tronului;

- depunerii sicriului pe catafalcul din sala Tronului;

- ridicarea sicriului pe umeri șipurtarea lui până la catafalcul din Piața Revoluției;

- depunerea sicriului pe catafalc;

- ridicarea și purtarea sicriului pe umeri până la afetul de tun;

- depunerea sicriului pe afetul de tun;

- ridicarea sicriului de pe afetul de tun la Catedrala Patriarhală;

- purtarea sicriului pe umeri până la catafacului din catedrala patriarhală;

- depunerea sicriului pe catafalc;

- ridicarea sicriului de pe catafalc;

- purtarea sicriului în afara catedralei Patriarhale;

- depunerii sicriului în mașina mortuară AA-B-1930;

- scoaterea sicriului din mașina mortuară și purtarea pe brate și pe umeri la Gara Băneasa;

- urcarea sicriului în vagonul mortuar;

- coborârea sicriului din vagonul mortuar al trenului regal la gara din Curtea de Argeș;

- deplasarea pe peronul gării cu sicriul pe umeri;

- depunerii sicriului în mașina mortuară AA-B-1930;

- ridicarea sicriului când mașina a oprit în fața porticului de la biserică;

- purtarea sicriului și urcarea lui pe scările bisericii;

- intrarea sicriului pe ușa îngustă a bisericii prin regruparea militarilor;

- depunerea sicriului pe catafalc în biserică;

- ridicarea sicriului de pe catafalc;

- ieșirea din biserică prin regrupare datorită îngustimii ușii bisericii;

- cobărârea scărilor cu sicriul pe umeri;

- deplasarea cu sicriul prin curtea bisericii până la necropolă;

- urcarea scărilor necropolei;

- intrarea în necropolă cu sicriul pe umeri.

Am urmărit cu mare atenție tot acest parcurs și am constatat:

- excepționala coordonare a militarilor;

- pasul egal al celor opt militari;

- sobrietatea militarilor pe tot parcursul;

- execuțiile perfecte ale mișcărilor;

- sincronizarea fără cusur a tuturor mișcărilor;

- cunoașterea traseelor până la cele mai mici detaliii;

- toate urcările și coborârile de scări au fost precise și fără ezitări;

- când mergeau privirile lor erau ațintite în față, drept înainte.

Analizând modul în care și-au manifestat prezența pe parcursul celor două zile când au apărut în desfășurătorul evenimentelor, cei opt militari și coordonatorul lor care îi comanda, m-au făcut să concluzionez că după antrenamente sistematice, complete și corect derulate, se atinge perfecțiunea și nu există în niciun domeniu pe această lume ca munca adevărată să nu dea cele mai bune roade.
Cei 9 militari care au demonstart zilele  au trecut că numai prin muncă multă și de calitate se atinge perfecțiunea și nu există niciun detaliu care să fie trecut pe planul al doilea, pentru că toate detaliile sunt la fel de importante în situații excepționale.

(17 decembrie 2017)

O zi, minut de minut

Ziua de 16 decembrie 2017 am urmărit-o minut cu minut și am înregistrat aspecte definitorii.

10h 00 - se face de gardă la catafalcul Ms. Regele Mihai I.

10h 12 - fac de gardă la catafalc patru dintre fiicele Ms. Regele Mihai I.

10h 11 - își face apariția ambasadorul USA la București.

10h 14 - fac de gardă principele Radu și prințul Charles.

10h 15 - fac de gardă Margareta custodele coroanei, regele Juan Carlos și regele Karl Gustav..

10h 18 - își face apariția soborul de preoți.

10h 20 - începe slujba.

10h 32 - se termină slujba ținută de Tomotei.

10h 43 - Nicolae, nepotul Ms. regele Mihai I aduce omagiul său.

10h 53 - trompeta dă onorul și este scos sicriul din Palatul regal.

10h 53 - sicriul este depus pe catafalc.

11h 00 - începe slujba.

11h 11 - se încheie slujba și se aude al II-lea semnal al trompetei.

11h 12 - întră în piață mașina care trage afetul de tun.

11h 13 - este ridicat sicriul de pe catafalc.

11h 14 - sicriul este purtat pe umeri.

11h 16 - sicriul este depus pe afetul de tun.

11h 19 - afetul se pune în mișcare și se pleacă spre Catedrala Patriarhală.

........................

13h 33 - se termină slujba de înmormântare de la catedrala Patriarhală.

13h 36 - este ridicată crucea de lângă sicriu.

13h 45 - se iese cu crucea de oțel din clădirea Catedralei Patriarhale.

13h 47 - iese Prea Fericitul Patriarh din clădirea Catedralei Patriarhale.

13h 48 - este ridicat sicriul din clădirea Catedralei Patriarhale.

13h 49 - sunt coborâte scările clădirii.

13h 55 - sicriul este depus în mașina mortuară după ce a fost purtat pe umeri.

14h 05 - cortegiul se pune în mișcare de la Patriarhie.

14h 12 - cortegiul ajunge în Piața Unirii.

14h 25 - cortegiul ajunge în Piața Romană.

14h 32 - cortegiul ajunge în Piața Victoriei.

14h 34 - cortegiul ajunge la Statuia aviatorilor.

14h 39 - cortegiul ajunge la Arcul de Triumf.

14h 56 - călăreții se separă de cortegiu.

15h 00 - cortegiul ajunge la Gara Băneasa.

15h 01 - se intonează marșul funebru.

15h 02 - se pleacă cu sicriul pe brațe spre gară.

15h 03 - se intră în clădirea gării cu sicriul pe umeri.

15h 05 - se intră cu sicriul în vagonul trenului regal.

15h 06 - sicriul e pus pe catafalcul din vagon.

15h 11 - trenul se pune în mișcare. Se aplaudă.

........................

17h 27 - trenul intră în gara Pitești. Peste 6.000 persoane așteptau la peron.

18h 27 - trenul regal intră în gara din Curtea de Argeș.

18h 28 - trenul s-a oprit. Sunt surprins să văd cât de înalt este vagonul și cât de jos este peronul.

18h 31 - sicriul este coborât din tren și pus direct pe umerii celor din gardă.

18h 33 - sicriul este depus în mașina mortuară. Se pleacă din gară.

19h 06 - se intră pe poarta bisericii din Curtea de Argeș.

19h 08 - mașina oprește în dreptul porticului.

19h 10 - sicriul este dat jos din mașină și purtat pe umeri de militarii din gardă.

19h 17 - sicriul este depus pe catafalcul din biserică.

19h 20 - începe slujba.

19h 29 - se cântă veșnica pomenire.

19h 31 - se încheie slujba.

19h 32 - este ridicată crucea de către un militar.

19h 34 - este ridicat sicriul de pe catafalc. 

19h 35 - are loc o mișcare de întoarcere cu sicriul pe umeri pentruy a se ieși.

19h 37 - se iese cu sicriul din biserică.

19h 39 - bat clopotele și cortegiul se deplasează spre ieșire.

19h 42 - cortegiul iese pe poartă.

19h 45 - sicriul este purtat în interiorul necropolei. Se cântă imnul de stat.

19h 50 - trompeta dă semnalul.

19h 52 - se trag salvele de tun. Se cântă imnul regal. 

20h 13 - Margareta custodele coroanei și ceilalți ies din necropolă. 

20h 14 - membrii casei regale și invitații se îndreaptă spre parastas.

.....................

Aceasta a fost ziua tristă a înmărmântării ultimului rege și mareșal al României.

(16 decembrie 2017)

Petricăăăă, pe unde umbli, mătă?

În aceste zile triste am văzut că un personaj de primă linie în 1990 lipsește din peisaj. Mă refer la Petre ROMAN care a fost prim ministru al României în perioada cea mai tulbure de după Revoluție și a fost și cel care a gestionat prima venire în țară a regelui Mihai I. Nu-mi venea să cred că pe autostrada A1 autoturismele de teren erau întoarse din drum și un înalt ofițer a avut mesaje tăioase către ocupanții acelor mijloace de transport.

Cred că acum după 27 de ani, Petre ROMAN roman a pierdut prilejul de a explica cu argumente credibile care a fost raționamentul întrgului comportament al executivului din primele luni de după 22 Decembrie 1989, care au dus la acele momente delicate.

Aveam impresia că Petre ROMAN este un bărbat de stat care are replică la oricare dintre întrebările care i-ar fi fost puse. Faptul că în intervalul 5 decembrie - 16 decembrie 2017 nu a apărut niciunul dintre actorii acelor zile fierbinți când se încerca să se definească un nou drum, când se credea că se merge spre direcția cea bună, este de fapt o recunoaștere a unor decizii pripite, greșite, învolburate, incoerente, subiective, negândite, superficiale și mai ales contraproductive. Groaza de imprevizibilul previzibil, lipsa unei strategii a cărei durată de definire nu ar fi depășit niciodată mai mult de cinci minute, a dus pe cei din linia a întâia a politicii românești la tot felul de mișcări, una mai bizară decât alta. Era momentul ca azi 16 decembrie 2017, mai spre dimineață, Petre ROMAN să apară tot așa zâmbitor cum îl știm, să spună câte ceva din culisele puterii de atunci. Avea posibilitatea inclusiv de a-și înfrumuseța imaginea căci mulți dintre eroii de atunci nu mai au cum să-l contrazică, trecuți în lumea celor drepți fiind.

PNL cu un membru marcant de talia lui Petre ROMAN este un partid modern, care are multe de explicat în fața istoriei, căci politicianul Petre ROMAN este colegul de partid al lui Virgil GURAN, cel care avea niște idei pro-monarhice pregnante. Era chiar un film în care vorbea de sindicate, de grevă generală și de revenirea monargiei, tânărul  Virgil GURAN cu siguranță știa cine era pe atunci la butoane, iar lumea de azi este acum foarte schimbătoare.

Mă gândeam că o dată am fost la Richițele de Argeș și o vecină în ceas de seară își striga bărbatul dus cu treburi în ogradă: Petricăăă, unde ești mătă?!

Nici acum nu știu ce înseamnă acest mătă, dar atunci mi s-a părut ciudat. Azi de dimineață, când în televiziuni se perindau tot felul de guralivi și când la procesiune erau mulți, foarte mulți oameni, mă gândeam la Petre ROMAN și-mi venea să-l strig:

- Petricăăăă, pe unde umbli, mătă?

Doream să aflu și adevărul lui, căci tare mult îmi place cum știe el, drăguțul de el să vorbească cinci ceasuri și să nu spună nimic. Dar tot aș fi aflat nimic, căci și nimic însemna mult azi, decât deloc.

(16 decembrie 2017)

O mișcare inteligentă

La Craiova în 10 decembrie 2017 cam 8.000 dintre membrii PSD în frunte cu Lia Olguța VASILESCU au depus coroane de flori și au aprins câte o lumânare la bustul Regelui MIHAI I, rege care a decedat în Elveția pe 05 decembrie 2017. Acest partid a adus în acest fel un omagiu marelui dispărut, dar în același timp arată care este forța sa de mobilizare. Cu siguranță că dacă și în alte județe se va proceda în același fel, mesajul va fi foarte clar pentru cine vrea să înțeleagă că în momente grele pentru țară, acest partid știe să-și adune sevele și să arate că știe ce are de făcut. Mi se pare o formă inteligentă de a puncta ceea ce este de punctat. Cine trebuie va înțelege cum stau lucrurile și repoziționarea se va produce rapid mai ales în zona celor zgomotoși, slabi și dezbinați.
Mitingul de azi 10 decembrie 2017 de la Craiova este o mișcare inteligentă prin care unii doresc să pună în evidență forta unui partid, forță pe care o clamează din iarna acestui an și care a fost considerată și încă mai este, doar o lăudăroșenie, un mit al milionului de oameni de scos în stradă. De la 8.000 la 10 la a șasea e difernță mare rău, bre!

(10 decembrie 2017)

Un mesaj emoționant și realist

Ambasada Rusiei la București, cu regret, a aflat despre moartea fostului Rege al României, Mihai I. 

Regele Mihai a intrat în istorie ca un curajos om de stat, care a reușit să pună capăt escapadelor militare ale dictatorului român Ion Antonescu de partea Germaniei naziste.

Alăturându-se coaliției antihitleriste, România a devenit aliatul Rusiei Sovietice și a altor membri ai Națiunilor Unite, ceea ce a permis salvarea a zeci de mii de vieți și reconstrucția postbelică a țării mult mai accelerată.

Înțelepciunea sa de om de stat a primit o înaltă apreciere în URSS și monarhului român i s-a acordat cea mai înaltă distincție sovietică, Ordinul Victoriei. În 2005 și 2010 Regele a participat la Parada de Ziua Victoriei în Piața Roșie și a fost decorat de către președintele Vladimir Putin cu Medalia jubiliară în onoarea celei de-a 60-a aniversări a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei., mai precizează mesajul.

Ambasada Rusiei la București exprimă condoleanțe Familiei Regale românești și întregului popor român în legătură cu această pierdere de neînlocuit.

Datat 05 decembrie 2017.

       

            *

   *              *

Este un text al unui stat în care miniștrii de externe rămân în funcție cu zecile de ani și care este cântărit cu mare grijă căci vine din partea unei superputeri a lumii. Dintre personalitățile din străinătate cărora URSS le-a acordat Ordinul Victoriei se numără numai:

Dwight D. Eisenhower , Statele Unite

Bernard Montgomery, Regatul Unit 

Josip Broz Tito, Iugoslavia 

Michał Rola-Żymierski, Polonia

Mihai I al României.

(07 decembrie 2017)

Azi s-a închis un volum al cărții de istorie

Istoria României este o carte în mai multe volume. Azi 05 decembrie 201, începând cu ora 13,00 s-a scris ultimul rând al ultimului volum al acestei cărți. Cineva a dat și ultima pagină și a închis volumul masiv, plin de evenimente fundamentale, care au însoțit patria pe durata a multor decenii. Volumul acesta  conține o urcare pe tron, o domnie,o altă urcare pe tron, o a doua domnie, semnarea uunui document fundamental, o abdicare, o încercare de a reveni, o revenire, un reper permanent. Vor trece ani mulți până când cineva va avea curajul să deschidă acest volum și să-l arate mulțimilor în măreția sa adevărată, în culorile sale reale și cu lipsa acelei tulburări pe care btremurile încinse o generează.

În aceste momente grele, credința în viitorul patriei acesteia trebuie să domine cugetele tuturor și să înțeleagă momentul așa cum este el, cu tragismul neiertător al unei istorii care a bulversat omenirea și care a însemnat pentru noi o lecție din care trebuie să tragem învățămintele ce se cuvin. Indiferent ce va urma, este bine ca istoricii să se aplece cu știința lor, cu obiectivitatea lor asupra ceea ce a însemnat fiecare clipă a acelui vomul care s-a închis azi și dacă vor vrea să facă un rezumat, să se ridice deasupra vremurilor, să scruteze timpuri și să clădească acel arc peste timp care duce spre viitorul nostru al tuturor și extrage sevele din adâncurile acestui pământ darnic și iubitor.

(05 decembrie 2017) 

Ratangiul

La fotbal am auzit prima dată acest termen. Jucătorii care ratau fie de la 11 metri sau ratau de la o pasă clară de gol au fost numiți generic ratangii.
În politică am văzut nenumărați ratangii, dar moțul a fost pus de un ratangiu celebru cu un prilej absolut istoric.
În ziua de 25 octombrie 2011 Majestatea Sa regele Mihaiu Întâiul a împlinit vârsta de 90 de ani și cu acel prilej a rostit în fața Parlamentului României un discurs memorabil. Trebuia ca în primul rând de fotolii din Marea Sală a Unirii să ia loc foștii președinți ai țării Ion Iliesci, Emil Constantinescu, dar și președintele în funcție Traian Băsescu. Istoria zice că dacă era în sală Valentin Ceaușescu istoria neamului era lipsită de sincope.
N-a fost să fie.
Cineva a ratat acest moment unic. Nici America oricât de democrată este ea  nu ar fi avut această șansă de a arăta lumii întregi o felie vie de istorie de peste optzeci și patru de ani. Numărătoarea am început-o cu 20 iulie 1927.  De foarte multe ori am văzut alături foști președinți ai Statelor Unite reuniți sub o aceeași cupolă la evenimente de excepție pentru istoria acestei mărețe națiuni, arc peste timp care însă niciodată nu a depășit cincizeci de ani.
Când îmi aduc aminte de seara groaznica de 22 iunie 2011 și de zicerile de la B1tv deja dacă pe aici va loua, picăturile vor urca de jos în sus, căci și istoria se rescrie aleatoriu.
Oricum, momentul cel mare a fost ratat. Ratangiul se plimbă pe la televiziuni obscure și-s=și poartă răutățile în desaga pe care o mai varsă din când în când. Următorul moment nu va mai exista, căci Ordinul Victoria cu diamante o singură persoană avea posibilitatea să-l arate lumii.

(5 martie 2016)

Ce urât!

Urmăresc cu stupoare la televizor emisiuni care fac referire la Majestatea sa regele Mihaiu Întâi al României. Să vorbești la trecut despre un om care trăiește este absolut impardonabil. Lipsa de etică profesională a unor jurnaliști a atins cote alarmante, mai ales dacă mă gândesc la niște fundaluri sonore absolut nepotrivite acestor zile. Despre Regele, așa cum îi plăcea lui Nicolae Iorga să spună întotdeauna articulând cuvântul, trebuie vorbit cu respect și la timpul prezent. Majestatea Sa a semnat pe 1 martie 2016 un document fundamental pentru monarhia din țara noastră.
Ce uâtă atitudine nu numai a jurnaliștilor dar și a unor oameni politici, să pună tot felul de ipoteze și să caute să dea soluții dacă și iar dacă și dacă. Absurdul a atins cote nebănuite pentru că multora le place să se audă vorbind. Și ei aberează grațios despre un subiect ce trebuie tratat cu mult mai multă atenție. Sunt clipe grele dar acolo este viață și lumea trebuie să respecte acest adevăr!
(2 martie 2016)