Boul care trage, tot în ăla dai

Societatea românească, trecută prin comunismul crâncen de după război și până în 22 Decembrie 1989 a impus egalitarismul dus până la cotele cele mai vulgare, exprimate prin versuri precum:
Cine muncește cinstit,
Este prost ori e tâmpit.
sau
Cine-i harnic și muncește
Are tot ce vrea,
Cine-i leneș și chiulește,
Are tot așa.
Dacă lumea a luptat pentru democrație și libertate, era normal să lupte și pentru demnitatea și onoarea care se obțin prin muncă cinstită. N-a fost să fie. Au apărut profitorii, bugetarii milionari, beneficiarii de avantaje prin nemuncă, pentru că toți cei care-și văd de treaba lor, se fac că nu văd și viața merge înainte, iar societatea se îmbolnăvește pe zi ce trece, afectată fiind de corupție la toate nivelurile, sub toate formele. Observăm că cel ce muncește este exploatat de stat prin toate mijloacele și de la el se iau bani care se centralizează sub forma de încasări la buget, iar procesul de redistribuire are menirea de a pulveriza banii în direcții care nu-l avantajează tocmai pe cel care i-a produs.
Autostrăzi, nu.
Spitale, nu.
Școli, nu.
Servicii publice de calitate, nu.Proverbul se verifică 100% căci omul care muncește nu beneficiază de nimic din moment ce el merge pe drumuri proaste, statul nu-i asigură niciun avantaj și el, contribuabilil este umilit din toate părțile.

(04 decembrie 2021)

Dinastiile bugetarilor

Revoluțiile au învins orânduirile cu feudali, cu marchizi, cu regi și cu tot felul de prinți, care-și transmiteau deminitățile, averile și titlurile din tată-n fiu, aducând schimbarea sângelui, dar și noi obiceiuri, unele chiar dăunătoare.

Epoca fanariotă instaurată după 22 Decembrie 1989 a adus noi obiceiuri, așa-zise democratice, cu mult mai toxice decât cele ale burgheziei roșii, căci dinastiile bugetarilor au însemnat:

- angajarea nevestelor și amantelor pe funcții nemeritate,

- punerea sub pulpana ocrotitoare a părinților a odraslelor înfofolite,

- crearea de poziții speciale de băgători de seamă cu salarii babane,

- aranjarea de locuri călduțe de unde șansa de a deveni milionar de la buget e maxină.

Vom vedea dinastii bugetare peste tot. Pe vremuri se zicea că dacă vine un cutremur și se dărâmă clădirea ICI, jumătate din CC al PCR va fi în doliu, ceea ce arăta că pilele de angajare în poziții călduțe de analiză de exemplu, funcționau de minune. A fost nevoie să fie înființată ANI pentru a stopa angajarea de neveste și de fii și fiice în birourile parlamentare pe salarii babane. În Occident funcționează niște principii precum:

- cine a finalizat doctoratul în unitatea X nu va avea posibilitatea să ocupe un post didactic acolo,

- în aceeași universitate lucrează doar un membru al familiei, până la gradul 4,

- dacă soțul/soția este demnitar partenerul sau rudele nu vor lucra în agențiile statului,

- nu se agrează ca fiul, fiica sau soțul/soția să facă master/doctorat unde lucrează ruda apropiată.

Vom vedea că s-au și instaurat dinastii bugetare puternice și în numele discriminării motivează cele mai aberante afilieri, căci unde onoare nu este, nici principiile logice de bun simț ale dreptății nu funcționează.

Dinastiile bugetarilor se instalează acolo unde curge lapte și miere căci niciun câine nu pleacă de la măcelărie unde osul are carne macră, proaspătă și gustoasă. Cine a încercat să muște din dinastiile bugetarilor și-a rupt dinții. Încercările de la TAROM, din mediul academic sau din băncile de stat au eșuat în cel mai penibil mod, căci nimeni nu a avut sânge în instalație pentru a face curățenie ca astfel de obiceiuri bolnăvicioase să nu se mai propage.

(21 februarie 2021)

Votul obligatoriu

A vota este un drept. Lumea se prevalează că votul fiind un drept nu trebuie să fie ceva obligatoriu. În opinia mea, aici la noi votul ar trebui să fie obligatoriu pentru că:

• ar dispărea cei care fac pe deșteptii și se cred deasupra noastră a celor care votăm, că ei nu merg la vor că nu au pe cine alege;
• s-ar schimba radical comportamentul partidelor, pentru că una este să ai 8.000.000 de votanți la urne și cu totul altfel stau lucrurile dacă vin 18.000.000 de votanți;
• groaza de a fi perdant din motive de comportament iresposabil pe durata mandatului precedent are consecințe dramatice în a ridica nivelul de calitate al candidaților;
• ar fi eliminate situațiile bizare în care scrutinul generalizat și obligatoriu ar duce la curățirea spectrului politic de tot felul de ciudățenii și de ciudați.

Votul obligatoriu acompaniat și de alte măsuri de igienizare a spațiului politic are efecte benefice asupra întregii societăți și ar fi un prim pas pentru combaterea corupției.

(12 iunie 2016)

Caractere: procesomanul

Există oameni care cred tot timpul că numai și numai ei au dreptate. În relațiile cu oamenii, aceștia doresc să-și dovedească dreptatea sau nevinovăția în justuție. De aceea, ori de câte ori apare  anumită problemă, ei merg în tribunal. Azi un proces, mâine un alt proces, poimâine un alt proces, adună proces după proces, de se fac sute de procese și așa se conturează profilul de om care merge numai în tribunale pentru chestiuni dintre cele mai diferite. El este cunoscut de oamenii din tribunal de la ușier, până la completele de judecată sau cjiar mai sus. Sunt multe situații în care pierde procesele, dar sunt și situații în care le câștigă pentru că a învățat să se apere sau să selecteze problemele pe care le aduce în justiție.

Procesomanul:

• dispune de mult timp;
• are plăcerea de a fi remarcat;
• se crede stăpânul adevărului;
• îi place să scrie memorii;
• are verb;
• îi place să fie întrebat;
• îi place să fie curtenitor;
• face pe respectuosul;
• dă dreptate instanței;
• nu contrazice pe nimeni;
• se iubește pe sine;
• adoră să câștige;
• îi place repetitivitatea;
• urăște pe cei din jur;
• se crede deasupra tuturor.

Are formulări foarte ceremonioase care de cele mai multe ori induc în eroare și de fiecare dată ascund adevărul. El dă importanță unor detalii neașteptate care să-l pună într-o lumină favorabilă și de fiecare dată se pune pe poziția celei mai inocente victime.

Un om care are mai mult de 25 de procese în același timp pe rol, fără a fi persoană publică, procese pe care el le-a început, în opinia mea este un procesoman. Este foarte trist atunci când procesomanul își dă în judecată:

• familia;
• prietenii;
• vecinii;
• colegii de servici;
• cunoscuții;
• iubita sau iubitul;
• persoane pe care le-a întâlnit o singură dată.

Procesomanii nu mai țin seama de nimic. Sunt orbiți de dorința de dreptate indiferent de costurile pe care trebuie să le plătească. Dacă sunt împinși de alții să-și caute dreptatea în tribunale, ei pierd cele mai frumoase momente din viață și nu-și dau niciodată seama că le-a trecut viața. Numai atunci când câștigă un proces se uităîn oglindă să-și savureze victoria și să conchidă că dreptatea a învins pentru că ei sunt:

• cinstiți;
• buni la suflet;
• binefăcătorii lumii;
• nevinovați;
• blânzi;
• sensibili;
• generoși;
• talentați;
• serioși;
• atenți.

Numai cei din jur au ceva cu ei și nu le dau pace. Ei vor numai să facă bine sau să fie lăsați în pace, pentru că așa sunt ei, imparțiali și cei din jur tot timpul nu-i lasă în pace să trăiască într-o sferă înaltă a tihnei absolute.

(10 iunie 2016)

Criterii de perfomanță în managementul sportiv

După umila mea părere, în sport față de oricare alt domeniu criteriile de performanță sunt cu mul mai mare rigoare de definit pentru că:

- se știu tipurile de titlui care se obțin;

- sunt cunoscute competițiile pe următorii 5 ani;

- se știu resursele ca săli, antrenori și sportivi.

Atunci când se scoate un post de manager devenit vacant se impun reguli de întocmire a planului managerial care va include nenumărate capitole printre care la loc de cinste trebuie să stea criteriile de performanță cu care este apreciată munca managerului. În ideia că în ramura de sport Y este scos postul de management strategic proiectul candidaților trebuie să includă:

- necesarul de resurse detaliind destinațiile;

- salariul lunar și procentul de reținere;

- numarutl de titluri de campion care se vor obține;

- elemente legate de stilul de muncă.

Cândva am mers pe o autostradă care lega aeroportul din Madrid de oraș și mi s-a zis de către un madrilen că respectiva stradă nu era omologată, că firma care o construise primise numai o parte din bani, restul nemaiprimindu-i niciodată pentru că autostrada avea o înclinație alta decât cea din documentație.

Pornind de la acel exemplu, să zicem că prin contract de management, cel care va ocupa postul negociază un salariu de 30.000 de euro. Prin contract se va stipula că i se retin drept garanții 20.000euro lunar. dacă managerul va atinge obiectivele de performanță în K luni, el va primi la terminarea contracturlui K*20.000euro plus o primă foarte substanțială. Dacă nu, nu va primi decât K*10.000euro si la revedere.

Aici pe Dâmbovița se fac contracte de tot râsul care dau de bănuit că au ceva fals la mijloc, ceva necurat vreau să spun. Neatingerea obiectivului atrage după sine ruperea contractului, cu consecințele de rigoare. La noi insul e pironit în scaun și nici mumie nu pleacă de acolo căci contractele au clauze oneroase pentru plătitor, iar executantul are toate drepturile chiar fără să facă ceva.

La fotbal seste clar cum necalificarea nu a fost însoțitî de nimic. Așa cum coruoția este fără corupți și nonperformața nu are resposabili, că toată lumea e bună, acolo s-a făcut ce s-a făcut, nici mai mult și nici mai puțin. Perfect, dar faptul că nu s-au atins obiectivele, afară! Să vină alții mai competenți. Afară, dar cu pebalizări, nu cu profit maxim, pe nimic. În managementul sportiv este nevoie să se măsoare performanta. Fără performanță nici avantaje nu trebuie sa existe. ca în zicerea nici muncă fără pâine nici pâine fără muncă.

(19 aprilie 2016)