Își mai fac românii biblioteci?

De când cu telefonia mobilă și cu Internetul, a scăzut apetitul oamenilor pentru cititul cărților. Lumea se informează de pe Internet. Dacă vrea omul să citească ceva, orice, intră pe Internet și citește.
Interesul oamenilor în general și interesul tinerilor în special pentru cititul de cărți a scăzut. Se organizează Târgul de Carte GAUDEAMUS, dar afluența de oameni nu mai este ca acum 15 sau 20 de ani. Chiar dacă se organizează la  ROMEXPO, am avut senzația că sunt mai mulți organizatori și vânzători decât cumpărători.

Nu am cifre, dar cu siguranță dacă înainte de 1989 fiecare român își dorea să aibă în casă o bibliotecă, pe un întreg perete din sufragerie, acum problema nu se mai pune așa. Fiecare om socotește când are în față o carte dacă o cumpără sau cumpără un kilogram de carne să facă mâncare la copilași. E o altă paradigmă acum, mai ales că a avea cultură înseamnă cu totul altceva decât însemna acum 30 de ani. Acum omul nu mai trebuie să fie cult, ci informat. Este o mare diferență. Pentru a fi cult, oml trebuie să citeacă literatură, să învețe poezii, să meargă la teatru, să viziteze muzee, să cumpere cărți. A fi informat înseamnă doar a sta cu ochii în telefonul mobil și a primi exact ceea ce i se servește din toate părțile. El trebuie doar să caute, să filtreze și eventual să accepte și să-și însușească ceea ce a citit, pentru a-și forma convingeri și opinii.

Într-un cuvânt, oamenii din ziua de azi, nu mai au apetit să-și creeze acasă la ei biblioteci, nu din lipsă de bani, ci doar pentru că tendințele sunt cu totul altele. Dacă cineva vrea să afle ceva, nu mai deschide o carte, ci intră pe Internet, dă cuvinte cheie, deschide câteva portaluri și problema lui este rezolvată și nu oricum, ci foarte bine, foarte complet, fără costuri suplimentare.

Nu mai există nici nostalgia bibliotecilor pe un perete din sufragerie. Locul ei a fost luat de o plasmă imensă și de niște boxe care asigură o audiție perfectă a ultimelor hituri.


(18 decembrie 2022)

Nu armistițiu, ci capitulare

Armistițiul este cerut într-un război de o parte beligerantă atunci când se dorește soluționarea unei probleme umanitare recunoscută de ambele părți și când ambele părți sunt pe poziții de egalitate din punct de vedere militar. Dacă luăm armistițiile care s-au produs în istorie vom vedea că acestea au avut loc pentru:
- a respecta sărbătorile religioase ale colectivităților,
- protejarea unor civili aflați în zona de conflict,
- a permite deplasarea unor misiuni umanitare.
În cazul PNL, termenul de armistițiu este inadecvat, deși pandemia reprezintă un motiv pentru a fi luate măsuri de protejare a populației, numai că aceste măsuri dacă se vrea se iau și acum, pentru că nicio forță alta decât PNL nu se opun acelor măsuri necesare și suficiente de stopare a răspândirii SARS COV 2. Să nu uităm că congresul PNL a fost cel cu 5.000 de participanți în spațiul închis și UNTOLD a avut câte 75.000 de participanți pe seară, iar primarul Clujului, Emil BOC, este membru PNL.
În opinia mea, PNL nu este pe poziția de a solicita un armistițiu, ci de a scoate steagul alb al capitulării pentru că:
- este în conflict deschis cu USR, PSD și AUR,
- nu are cum să formeze guvern minoritar,
- este epuizat politic prin Florin CÎȚU și Ludovic ORBAN,
- nu există șanse de negociere când războiul e pierdut.
Mi se pare exagerat ca un partid cu tradiția PNL să includă termeni nespecifici politicii care presupune dialog, negociere, flexibilitate, înțelepciune, diplomație, eleganță și mai ales curtoazie.

(27 octombrie 2021)

29 noiembrie 2002

Era o zi ca oricare alta. Se organiza Târgul de carte Gaudeamus și participaqm cu câte o lucrare publicată la Editura ASE. Ziarele, pentru că în acle vremuri nu fuseseră decapitate, erau prezente puternic cu:

• numere din jurnalele care se tipăreau și erau de succes;
• cărți tipărite și care se vindeau la chișcuri;
• CD-uri și DVD-uri cu produse muzicale deosebite;
• tot felul de pachete interesante.

Ziarul Adevărul a avut o inițiativă interesantă care consta în:

• fotografierea doritorilor;
• imprimarea unei paginide ziar pe loc care includea fotografia.

Erau cu Paul Pocatilu acolo pentru că gestionam niște materiale pe care ne străduiserăm să le promovăm într-o lume prea pestriță. A văzut iinițiativa de la Adevărul și ne-am conformat. A ieșit acea poză pe care eu o consider interesantă.

Mult timp am considerat acest ziar  ca fiind echilibrat. S-au produs multe evenimente peste presa scrisă și faptul că nu au existan modalități concrete de a se rupe de politic și de pamflet a facu ca presa scrisă să dispară încet-încet și sigur.

(05 iunie 2016)