Povestea + Imaginea = Sponsori

Sponsorul așa cum este definit de DEX online înseamnă: cineva care oferă resurse, adică bani.

Povestea așa cum este definită de DEX online înseamnă: este ceva despre ceva care impresionează.

Imaginea așa cum este definită de DEX online înseamnă: ceva care se vede și ambalează povestea.

Un sponsor apare dacă și numai dacă prin ceea ce face el reușește să obțină un beneficiu de imagine, care se traduce prin creșterea profiturilor lui. Niciun sponsor nu este filantrop

Mulți se vaită că nu găsesc sponsor. Un sponsor nu vine el decât dacă imaginea și povestea se suprapun obiectivelor sale. Un producător de suplimente nutritive pentru dezvoltarea masei musculare cere o poveste și două imagini, prima cu o persoană înainte de a folosi suplimentele și a doua cu persoana după ce a utilizat acele suplimente. Povestea este construită din cele două imagini și nu necesită alte explicații.

La producîtorii de suplimente de slăbire trebuie să apară o femeie grasă care după 4 săptămâni de folosire a acelor suplimente dă jos de pe ea 15 kg. Apoi în alte două dă jos 10 kg și devine o frumoasă. Sponsorizarea este o acțiune care se desfășoară:

- la inițiativa sponsorului;

- pe banii sponsorului;

- 80% în avantajul sponsorului;

- cel sponsorizat nu este alesul; 

- cel sponsorizat este doar parțial beneficiarul;

- cei implicați parcurg  jumătate din drum.
Mulți se tânguie că nu au sponsori, crezând că sunt atât de valoroși încât sponsorii ar trebui să-i caute cu fremnezie. În realitate, sponsorii de la noi sunt săraci, zgârciți și mai mult decât interesați. Ei vor să obțină cu 10 lei chestii care i-ar costa 10.000 de lei. Mulți sponsori sunt falși și promit doar să fie auziți și filmați, iar în realitate nu fac nimic din ceea ce au promis. Era un ștab care în Aula Magna a ASE a promis burse speciale studenților merituoși, iar după 5 ani când a fost întrebat de ce nu s-a ținut de cuvânt s-a jurat că el nu a făcut nicio promisiune.

În algebră din ecuația Povestea + Imaginea = Sponsori rezultă ecuația Poveste=Sponsor - Imagine sau ecuația Imagine = Dponsor - Poveste sau niciuna dintre cele trei variante, căci fiecare sponsor are obiectivul lui, iar în business totul este afacere, nu există pomană cum acolo nici Mecena nu există.

(23 noiembrie 2017)

Caracterele: Terfeloaga

Terfeloaga este o ființă cu chip de om, dar nu este om. Este pur și simplu, un neom. Am cunoscut nenumărate terfeloage, care se identifică prin:

- parșivism;

- lingușeală;

- mizerie;

- lipeală;

- minciună;

- lovituri;

- colectare;

- lunecoșenie;

- stoarcere.

Terfeloaga nu știe:

- carte;

- meserie;

- asumarea;

- responsabilizarea;

- loaialitatea;

- munca;

- adevărul;

- valoarea.

Am cunoscut nenumărate terfeloage. Ele cumulează tot ceea ce este mai nasol pe lumea aceasta.

În primul rând ei se angajează că fac anumite munci, dar doar se angajează.

În al doilea rând, își arată disponibilitatea să facă munci mai grele altora, dar nu le fac.

În al treilea rând, intră în contact cu persoane importante, nu pentru firmă, ci pentru ei.

În al patrulea rând translatează bin businee-ul firmei către propriul business contracte.

În al cincilea rând își notează toate nedreptățile imaginere făcute lui de către șefi.

În al șaselea rând, așteaptă momentul optim în care să răbufnească.

În al șaptelea rând, când răbufnește, scoate pomelnicul și citește, reproșând tot.

În al optulea rând, reproșurile sunt exact datate, cu an, lună, zi, oră și minut.

În al noulea rând, apoteoza sa este marcată prin trântirea ușii ostentativ la plecare.

În al zecilea rând, plecarea sa este însoțită de pustiu și învolburare că el crede că a plectat cu totul.

Deși terfeloaga și-a luat toate măsurile de precauție, crezând că are capacitatea de a se mișca independent, uită că dacă este și el cineva, este exact prin cel sau prin cei cărora le-a intrat pe sub piele șiml-au ridicat, trăgându-l zdravăn de ciuf, pentru că prin forțele-i proprii s-ar fi tot târât pe coate și ar fi înghițit tot praful din lume. Cei cărora acesta crede că le-a administrat cea mai dură lecție, se trezesc rapid din năuceală și trec la represalii, pentru că a tăia toate legăturile create de ei dintre terfeloagă și mediul de afaceri este cel mai ușor lucru. Cei ce alcătuiesc mediul de afaceri se miră cum un fost subaltern vin să-i contacteze în calitate de patron, fără ca fostul lui boss să-i anunțe în vreun fel. Dacă aceștia mai primesc și telefoanele adecvate prin care sunt avertizați că noul așa-zis partener este de fapt un hoț lipsit de caracter, de rafinament, de cuvânt și de capacități manageriale, construcția falsului partener se năruie instantaneu. Chiar dacă a lucrat cu minuțiozitate și chiar dacă s-a străduit să urce pe scara ierarhică a structurii manageriale, lipsa calităților esențiale, mai ales în ceea ce privește meseria, îl fac să se prăbușească rapid, fiind pus în situația să o ia de la zero din nou. Neânvățând nimic din școala vieții, în mintea lui, toți sunt vinovați în afară de el, pentru tot ce i se întâmplă. Culmea este că nici familia, crede el, nu-l înțelege, nu-i oferă suportul, ba mai mult, îi este dușmană. Terfeloaga se recuboaște de la o poștă pentru că:

- cere mereu ajutor, dar nu ajută niciodată;

- face propuneri nerealiste, fără a se implica;

- vorbește șoptit și imprecis;

- își schimbă poziția după cum bate vântul;

- zâmbește fără rost și pare politicoasă;

- are privire neinteligentă de bou.

Cine vrea să se prăjească rău de tot, nu are altceva de făcut decât să semneze cecuri în alb persoanelor cu semnalmente de terfeloagă și va suferi exact când se așteaptă cel mai puțin. Când momentul de glorie al terfeloagei este maxim, momentele pe care cei din jur le cred de risc minim sunt fix pe același interval și de aceea se produce dezastrul. Este exact ca la zodii, când astrele intră în conjuncție. Mare atenție la faptul că orice zodie are terfeloagele ei!

(05 iunie 2917)

Oameni de nimic

Nu mai sunt de mult timp un puști neștiutor și mă consider că am tot dreptul să cataloghez oamenii după diferite criterii și cu atât mai mult, să caracterizez cu ușurință ce îi deosebește pe oamenii speciali, pe care oricine are tot dreptul să se bizuie, de cei care trebuie să te ferești și să fugi să rupi pământul. La mine există numai două tipuri de oameni, oameni de nota zece și oamenii de nimic.

Oamenii de nimic sunt cei care mint, tot așa cum respiră. Ei spun diverse, promit diverse, dar nu au acoperire în nimic. Ei crează speranțe, aintă într-o lumină absolut specială. Faptul că au o viteză extraordinară de a se orienta trecând de la o minciună la alta, devin mai dificil de depistat. Totuși, există niște detalii care pentru un om cu mirosul fin devin ușor de identificat și de ocolit cu delicatețe. Am cunoscut nenumărați mincinoși mai ales atunci când este vorba de a promite că returnează sume la termene fixate și garantează cu propriul cuvânt că acel termen va fi respectat. Alți mincinoși se prezintă exact prin ceea ce nu sunt ca experiență și mai ales ca posesori de diplome. Ei sunt descoperiți rapid printr-o simplă investigație sau prin enumerarea unor elemente pe care ei ar trebui să le știe dacă chiar au studiile pe care zic că le au.

Oamenii de nimic sunt cei care fură, nu din viciu, ci pentru că aceasta este natura lor. Despre ei nu am ce spune decât că sunt și proști și lacomi, din moment de furăciunile lor sunt descoperite, recuperate de păgubași, iar ei sunt pedepsiți și pe deasupra se umplu și de rahat pentru toată viața. Proverbul cu cine fură azi un bou, fură mâine și un ou este super-valabil, pentru că hoțul contemporan este atât de prost că nu începe cu oul, ci cu boul. Să analizăm pe cei care au funcții și încep să fure. Fură cu milionul, dar sunt prinși exact când au șterpelit oul de sub cloșcă.

Oamenii de nimic sunt cei care n-au cuvânt, pentru că nu-și respectă cuvântul prin tot ceea ce fac. Am întâlnit foarte mulți cu acest defect. Culmea este atunci când îl pui pe el să stabilească regulile jocului. Fixează data întâlnirii, dă toate asigurările că va fi prezent. Spune că vine să facă un lucru și te mai pune să faci cheltuieli cu materii prime. El, prin natura lui este de o nesimțire crasă, pentru că atunci când te reîntîlnește începe să discute cu tine ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La el este natural să spună orice, să-și dea cuvântul și să nu facă nimic din ceea ce promite. Această categorie de oameni de nimic nu trebuie să primească toată atenția și toată încrederea din start, ci trebuie fiecare dintre noi să-și stabilească din start și soluția de avarie.

Oamenii de nimic sunt cei care au comportament dictatorial, impunând idei proaste sau vorbind nepotrivit pentru a obține ceea ce se obține cu tact și înțelepciune. Întrucât nu au un stil de muncă adecvat, urlă, înjură, sunt tot timpul nervoși, împrățtiați și nemulțumiți, considerând că nimeni nu este în stare de nimic în afară de el. Aceștia sunt depistați cu mare ușurință pentru că într-o jumătate de oră nu-i caută nimeni. Cei cu care intră în dialog primesc comenzi neclare și sunt luați pe sus cu tot felul de apelative. N-am văzut niciodată un om deștept care să nu fie calm, să nu aibă vorbele la el și să nu știe să lucreze cu colaboratorii.

Oamenii de nimic sunt cei care profită, fără să țină seama de nimic și de nimeni. Ei caută modalități dintre cele mai variate să se facă utili, iar după aceea când l-au prins pe om, nu pregetă să-l stoarcă pe măsura credulității cu care este tratat. Am văzut nenumărați care își oferă serviciile și la jumătatea drumului vin cu pretențiile care nu sunt deloc de neglijat, fiind chiar disproporționale. Omul este bun de plată că nu mai are de ales. Ei sunt cei care încep o lucrare de zidărie spunând că ne înțelegem, ei sunt cei care se oferă să urce mobilele la etaje superioare. Toți, la jumătatea lucrării spun care sunt pretențiile și te lasă de cele mai multe ori fără aer. Am văzut astfel de gunoaie în momente critice, așa cum sunt înmormântările prin diferitele lor momente, când timpul este cel care presează teribil.

Oamenii de nimic sunt cei care escrochează, căutând orice modalitate de a obține orice pe nimic sau cu efort disproporționat de mic. Ei promit că fac ceea ce nimeni nu este în stare să facă în mod normal. Ei promit refacerea căsătoriilor, aducerea iubirii, premii imense. În toate cazurile sunt necesare sume, pentru că soluția problemelor este dată de banii grămadă. Mulți dintre escroci sunt credibili prin vorbă, prin mod de prezentare și mai ales prin contextul favorabil pe care și-l crează. Unii dintre ei sunt de un penibil îngrozitor, care naivitatea celor pe care ei îi păcălesc depășește orice limite și de cele mai multe ori cine îi aude văicărindu-se, cred că respectivii își merită soarta. O babă a văzut un curcan care când dădea din aripi, ieșeau hârtiile de 100 de lei. Femeia a dat pe el 2.000 de lei calculând că în 10 zile se va îmbogăți. Dezamăgirea ei a fost imensă, dar escrocul nu a fost găsit niciodată, căci a avut abilitatea de a se evapora instantaneu, deghizat fiind.

Oamenii de nimic sunt cei duplicitari, întrucât vând oricui pe oricine pentru a le lor foarte bine. În mintea lor orice problemă are cel puțin două soluții care se adresează în egală măsură la două persoane. Un astfel de om are capacitatea de a asculta și de a da impresia că ceea ce discută cu tine este numai și numai cu tine, iar ceea ce spune îți spune ție și numai ție. În realitate lui i s-au învârtit toate rotițele și a și găsit pe cel căruia să-i livreze ceea ce a aflat, pentru că el dorește să scoată din orice un oarece profit. El dă dreptate, chiar dacă în sinea lui știe că persoana nu are dreptate. Cu prima ocazie care i se oferă discută cu detașare despre cel pe care l-a aprobat în niște termeni de-a dreptul imposibili, pentru că așa este el, se modelează să fie pe placul celui în fața căruia se află. Totul este făcut în numele unui câștig imaginar, dar care se transformă în avantaje de cele mai multe ori, mai ales când are în față oameni care acționează independent.

(10 martie 2017)

Carcaterele: răutăciosul

Este cel care nemulțumește cam pe toată lumea prin tot ceea ce zice și prin ceea ce face. Nu face mari gafe, nu zice lucruri îngrozitoare, ci numai pișcă ici și colo, dar destul de des. Toată lumea îl cunoaște pentru atitudinea sa negativă, dar fără efecte prea mari și nu se așteaptă niciodată de la el la fapte bune. Cel mult, el este influențat să tacă sau să fie neutru. Cine reușește acest lucru este un mare învingător, pentru că răutăciosul nu doarme, el are tot timpul în minte cum să facă ceva nasol, cum să întoarcă lucrurile din mersul firesc. El caută chichițe și are obiceiul de a face motivări neașteptate care au rolul de a stopa evoluții, lucrări. Am văzut când o mică răutate, considerată nevinovată, a întors un rezultat pentru că a înfipt în inimile cetățenilor o suspiciune care s-a transformat fără susținere în marele adevăr, care a demolat. După un timp s-a văzut că a fost o aiureală dar răul mic, dar rău în felul lui se săvârșise totuși și nimic nu se mai repara. este de dorit să fie identificat oricare dintre răutăcioși pentru a fi contracarați la o adică. Cei din colectivitate, când propun câte ceva, să aibă în atenție și eventualele poziții ale răutăcioșilor pentru a formula probleme și soluții care să-i lase fără argumente. Răutăcioșii sunt predictibili pentru că sunt monotoni.

(09 septembrie 2016)

Carcaterele: vulgarul

Persoana vulgară este fie bărbat, fie femeie. Acestă persoană:

• vorbește vulgar;
• se îmbracă vulgar;
• vorbește vulgar;
• face gesturi vulgare;
• înjură fără rost;
• se strâmbă vulgar.

În DEX online termenul este definit astfelȘ

VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (Înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Materialism vulgar. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris. 

Nu este greu să definim un individ vulgar pentru că în limba română sunt puține cuvintele pe care aceștia le știu și noi le categorisim ca fiind vulgare. Nici gesturile care se fac pentru a fi catalogate drept vulgare nu sunt greu de identificat. Îmbrăcămintea vulgară nu acoperă anumite părți ale corpului, numite de regulă goliciuni sau alte părți care sunt tot cam interzise la expunere, precum sânii și fundulețul. Se vorbește de machiaj vulgar, de rochie vulgară, de pălărie vulgară de ciorapi vulgari. La urma urmei totul devine vulgar dacă vrem să includem în acestă categorie bijuterii, genți, mănuși.

Orice persoană normală dacă își propune, fără un efort foarte consistent devine vulgară. Invers este mai greu, pentru că dacă cineva este obișnuit ca la două cuvinte să spună ceva vulgar, este foarte greu să se dezobișnuiască. Nu trebuie luați oamenii vulgari ca fiind hoți sau fără caracter. Trebuie analizați distinct și decizia de a continua dialogul cu un astfel de individ depinde de capacitatea de a-i accepta unele carențe care sunt supărătoare. Experiența mi-a arătat că din 10 tipi vulgari cu 7 am făcut treabă bună pentru că erau buni meseriași, aveau simțul corelației calității cu a prețului și erau punctuali.

(17 iulie 2016)