BOLERO de Maurice RAVEL și interpretările lui

BOLERO de Maurice RAVEL fascinează spectatorii de oriunde ar fi ei și de aceea organizatorii de spectacole includ în programe unde participă mari orchestre și mari dirijori această compoziție absolut remarcabilă. În continuare voi prezenta câteva clipuri găsite de mine pe YOUTUBE cu orchestre care interpretează BOLERO de Maurice RAVEL sub baghetele unor mari dirijori, ale căror nume le voi da:
Claudio ABBADO
Vicente ALBEROLA
ALAIN ALTINOGLU
John AXELROD
Leonard BERNSTEIN
Sebastian BRU
Sergiu CELIBIDACHE

 Gustavo DUDAMEL

 Alan GILBERT
Herbert von KARAJAN
Iain McLARTY
Zubin MEHTA

 Riccardo MUTI

 Vasily PETRENKO
Maurice RAVEL.  1939
André RIEU
Tatsuo SASAKI
Mickey SIMON
Isao TOMITA

 Arturo TOSCANINI 
Frumusețea acestei bucăți muzicale au inspirat pe mulți dirijori, dar să nu-l uităm pe coregraful Maurice BÉJART și interpretarea celebrei balerine Maya PLISETSKAYA din anul 1975 pe când avea 50 de ani. Când a fost  Twenty-ninth International Symposium on Macromolecules, Bucharest, Romania, 5–9 September 1983 de la București, la sala Palatului a avut loc un spectacol unde doi balerini români de top la acea vreme, au dansat pe muzica BOLERO de Maurice RAVEL.






(24 martie 2025)

Boléro de Maurice Ravel

Îmi aduc aminte cum la Congresul  de chimie macro-moleculară de la București din după deschidere a fost un  spectacol, s-a dansat pe muzica de la Boléro și balerinul s-a împiedicat de una din bucățile de pânză care substituiau un decor pe marea scenă a Sălii Palatului. Și versiunea lui Maurice Béjart cu marea balerină Maya Plisetskaya, ori cum o dai, ori cum o-ntorci tot acolo se ajunge: un început ușor, o parte normală, urmată de un final tumultos, toată lumea gândindu-se numai la lucruri care le face pe domnișoarele pudice să roșească cu subânțelesuri. Pornește de la  pianissimo și continuă crescendo ajungând la fortissimo, exact cu știe toată lumea că se întâmplă și așa cum vedem și noi cu ochiul liber. El merge și șoptit zice ceva. Apoi aruncă în piață altceva. Și crește și crește, căci așa dorește Maurice Ravel să se întâmple, iar pe discul acela este doar ea, puternica, singura și trista Plisetskaya, bărbații stându-i cu busturile goale parcă în jur și dansează ritmic, cu mișcări studiate, ușor mecanice. Seară de seară bărbații își joacă rolurile, fără a fi unul diferit de ceilalți, iar ea din când în când se arcuiește și rămâne câteva secunde în șpagat, ca semn al biruinței totale. În fortissimo mișcările sunt sacadate, muzica devine asurzitoare, apoi parcă totul încremenește, reflectoarele se sting, iar alămurile amuțesc în bătaia puternică a tobelor, fapt că totul s-a terminat. Se pare că fortissimo înseamnă o izbucnire, o lovitură de trăznet, un final apoteotic, dar jenant prin caracterul său previzibil, al unei experiențe repetate de mii și mii de ani. Tema muzicală se repetă de 19 ori fără variațiuni, iar 19 este un număr prim, foarte drăguț.

(18 octombrie 2016)