În opinia mea, oamenii fără viziune sunt acei oameni care nu văd mai departe decât lungul nasului, care șu au capacitatea de a previziona, drept care tot timpul au obsesia drobului de sare. De aceea, acești oameni fără viziune nu au puterea de a vedea viitorul și tot timpul se gândesc la faptul că la ei în facultate lucrurile vor merge prost indiferent de ceea ce vor face ei și colegi lor, drept care nu văd nicio perspectivă favorabilă pentru cadrele didactice tinere.
Numai așa se explică îmbătrânirea necontrolată a personalului didactic și lipsa de preocupare pentru atragerea de cadre didac tice tinere și valoroase pentru a lucra la disciplinele, pe care oamenii fără viziune le și văd ca fiind discipline pe cale de dispariție. Desigur aceste discipline vor fi pe cale de dispariție din moment ce prin îmbătrânire nu se asigure schimbul de mâine, cvare să predea acele discipline, care să coordoneze seminariile la acele discipline.
Nu vreau să scriu acum și aici că lăcomia unor bătrâni și hârșiți profesori este izvorul acelor temeri și doar dorința de a ține ore în plata cu ora în cantități industriale îi mână pe unii să blocheze accesul tinerilor spre cariera academică. Când spun acest lucru știu pe ce mă bazez, că am fost și eu șef de catedră acum 1.000 de ani ști știu cu ce se mânâncă atragerea de tineri valoriși în catedră, pe poziții de preparator universitar la acea vreme și, respectiv, asistent universitar cu doctorat, în ziua de azi.
Dacă și generația mea avea această viziune de c-c-t, acei tineri de atunci, bătrâni ramoliți din ziua de azi, nu ar fi avut acces la posturile din catedre și ar fi rămas doar niște absolvenți foarte buni, care pleacă în industrie. Rezultă cu claritate că nu trebuie să fii neapărat un excelent absolvent pentru a avea și viziune, căci viața arată că oameni cu medii de peste 9,50 sunt doar absolvenți cu medii de peste 9,50 nu sunt și oameni cu viziuni mărețe care să asigure perenitatea sistemului educațional academic.
Doar invocarea faptului că mediul academic nu este atractiv în ziua de azi din cauza salariilor, nu este argumentul corect, ci este doar o umbrelă găurită a unor oameni cu caractere mărunte de a crede că se apără de ploaia nefastă a trecerii timpului, când cupă vârsta de 65 de ani a lor, chiar au impresia că cei un pic mai tinerei de cât ei, le vor tolera prezența în sistemul de plata cu ora ca în vremurile de demult, pentru a-și burduși buzunarele. Din contră, în lipsa unor tineri, disciplinele bătrânilor pensionari, fie vor dispărea, fie vor fi preluate de alții în secunda doi de la pensionarea boșorogilor fără viziune.
(23 martie 2024)
