Burțile din neglijență ale românilor

Așa cum rezultă din titlu nu scot o vorbă despre oamenii care au burtă din cauze strict medicale, ci de oamenii care sunt neglijenți cu ei înșiși, care din lăcomie, mânâncă exagerat de mult, pierd nopțile în chefuri prelungite, fără să se menajeze cumva și fără să facă sport.
La televizor apar parlamentari pentru care excesele sunt descrise pe chipurile lor, cu fălcuțe și gușuliță, ce exprimă nivelul de nepăsare și slaba calității managementului față de propriul corp, mai ales, când mâncarea și băutura sunt moca.
Tot la televizor am văzut dansatori care se încing în sârbe și hore, dar cărora burțile le atârnă zglobii, ca podoabe necesare pentru a descrie nu bunăstarea, ci lipsa de preocupare pentru meseria pe care o practică și pentru care mai iau și salariu, doar pentru faptul că au contract pe durată nedeterminată și au posibilitatea s-o țină tot așa până ies la pensie.
Sunt cunoscute marile dezavantaje pe care le prezintă burțile pentru bărbați, mai ales când au trecut de o anumită vârstă și a continua stilul de viață nesănătos și când părul a încărunțit, este semnul nepăsării și lipsei de respect față de sine însuși, cu toate consecințele sociale și medicale.
Este adevărat că bucătăria românească nu este o bucătărie perfectă și felurile de mâncare tradiționale au acele caracteristici care în condițiile lipsei de efort fizic, duc la dezechilibre. Numai că, bucătăria românească a fost astfel proiectată de bunii și srtăbunii noștri care mergeau la câmp și dădeau cu coasa, dădeau la lopată, mânau vitele, arau cu cu plugul sau construiau case și biserici din zori și până la înserat.

În ziua de azi, când românul e sedentar și bucătăria românească ar trebui să arate altfel. Până atunci calea e lungă și de aceea vedem prea mulți oameni sănătoși, dar cu burți mari.
(10 mai 2025)

Prăbușirea în banal

 Prăbușirea în banal este dată de furia cu care se falsifică realitatea de cei implicați în derularea evenimentelor, pentru a fi distrasă atenția oamenilor de la faptele reale, așa cum ele s-au petrecut.
Apar tot felul de tanti și de nene care ne povestesc cât de modești erau nomenklaturiștii, cât de umani erau ei și cât de inocenți erau, drept care trebuie priviți cu alți ochi, compătimiți și admirați, deși realitatea era cu totul alta, căci nomenklaturiștii au beneficiat de toate facilitățile pe care le oferea sistemul comunist și au profitat din plin de pozițiile lor pentru a duce o viață de huzur, în timp ce poporul suferea de foame și de frig.
Prăbușirea în banal este dată de atitudinea pe care o au oamenii față de marile momente ale istoriei lor, căci minimalizând Unirea de la 1918 și ocolirea sărbătoririi cu fast a centenarului la 2018 arată exact că prăbușirea în banal s-a produs, cum an de ani demitizarea Revoluției Române din 22 Decembrie 1989 este tot rezultatul acestui nefericit mod de abordare, în care cel mai important moment al istoriei noastre este trecut în tăcere sau pus într-o astfel de lumină că mulți oameni pleacă privirile în pământ spre a se rușina, în loc să privească cu mândrie spre momentul de cotitură al istoriei noastre, căci desprinderea de comunism nu ar fi avut loc în vecii-vecilor fără zilele fierbinți ale Revoluției Române și fără tributul de sânge plătit de tineri în acele zile frumoase de decembrie, zile ca de primăvară.
Ion CARAMITRU: - Mircea, fă-te că faci și tu ceva!

(22 decembrie 2024)

Românii și bătrânii lor

Generațiile tinere de români nu au primit educația necesară de a-i respecta pe bătrâni, pentru că cei care trebuiau să facă educație acestor generații au lipsit ei înșiși de la lecția de educație a bătrânilor. În comparație cu alte popoare, românii nu au niciun respect față de bătrâni. Pentru generațiile tinere, bătrânii sunt:
- niște asistați sociali,
- o povară greu de suportat,
- doar consumatori,
- ființe inutile.

Există deja ziceri ale tinerilor pe care le auzim prin mijloacele de transport sau prin magazie care sună cam așa:

- Moartea te caută pe acasă și tu te plimbi cu tramvaiul...

- Moartea te caută pe acasă și tu-ți faci cumpărăturile pentru pomană?

Îmi aduc aminte că acum foarte, foarte mulți ani, eram la un examen de admitere și colegii mei, tineri ca mine la acea vreme se minunau cum niște profesori bătrâni mergeau la cei ce răspundeau de admitere și solicitau niște săli mai mici pentru supraveghere. Colegii mei făceau bășcălie și-și exprimau nemulțumirea, căci la salariile lor de profesori, bătrânii trebuiau să meargă la supraveghere în cele mai mari amfiteatre. Anii au trecut, iar colegii mei tineri atunci, bătrâni acum, își doreau la rândul lor săli mici la supraveghere și erau nemulțumiți de colegii lor mult mai tineri, care cereau ca ei, bătrânii de azi, să meargă la amfiteatre. Eram în aceeași formație de dialog ca în tinerețele noastre. Le-am reamintit bunilor mei colegi de zicerile lor de demult și le-am zis că roata se învârtește.

Tinerii români trebuie să nu uite că peste 30 sau 40 de ani vor fi și ei niște bătrânei și nu știu cât de bine le va cădea să vină tinerii și să-și exprime exact aceleași sentimente urâte pe care de deșartă ei acum bătrânilor neajutorați de azi, bătrâni pe care societatea îi oropsește în fel și chip.

Întrebări:

- de câte ori ați văzut  tineri cedând locurile rezervate bătrânilor în mijloacele de transport în comun?

- câți tineri ați văzut vorbind cu respect bătrânilor?

- câți tineri ați văzut dând o mână de ajutor unui bătrân?

- ați văzut tineri salutând cu respect bătrânii din blocul unde locuiesc?

În toată tărășenia bătrânii sunt de vină, căci atunci când erau în putere și aveau posibilitatea să facă educație, nu au făcut-o și s-au complăcut, crezând că starea lor de maturitate este veșnică, dar uitând că timpul trece și bătrânețea îi va ajunge și pe ei din urmă și n-o să le placă deloc ce vor vedea atunci.


(22 iulie 2024)

Oameni fără viziune în mediul academic

În opinia mea, oamenii fără viziune sunt acei oameni care nu văd mai departe decât lungul nasului, care șu au capacitatea de a previziona, drept care tot timpul au obsesia drobului de sare. De aceea, acești oameni fără viziune nu au puterea de a vedea viitorul și tot timpul se gândesc la faptul că la ei în facultate lucrurile vor merge prost indiferent de ceea ce vor face ei și colegi lor, drept care nu văd nicio perspectivă favorabilă pentru cadrele didactice tinere.

Numai așa se explică îmbătrânirea necontrolată a personalului didactic și lipsa de preocupare pentru atragerea de cadre didac tice tinere și valoroase pentru a lucra la disciplinele, pe care oamenii fără viziune le și văd ca fiind discipline pe cale de dispariție. Desigur aceste discipline vor fi pe cale de dispariție din moment ce prin îmbătrânire nu se asigure schimbul de mâine, cvare să predea acele discipline, care să coordoneze seminariile la acele discipline.

Nu vreau să scriu acum și aici că lăcomia unor bătrâni și hârșiți profesori este izvorul acelor temeri și doar dorința de a ține ore în plata cu ora în cantități industriale îi mână pe unii să blocheze accesul tinerilor spre cariera academică. Când spun acest lucru știu pe ce mă bazez, că am fost și eu șef de catedră acum 1.000 de ani ști știu cu ce se mânâncă atragerea de tineri valoriși în catedră, pe poziții de preparator universitar la acea vreme și, respectiv, asistent universitar cu doctorat, în ziua de azi.

Dacă și generația mea avea această viziune de c-c-t, acei tineri de atunci, bătrâni ramoliți din ziua de azi, nu ar fi avut acces la posturile din catedre și ar fi rămas doar niște absolvenți foarte buni, care pleacă în industrie. Rezultă cu claritate că nu trebuie să fii neapărat un excelent absolvent pentru a avea și viziune, căci viața arată că oameni cu medii de peste 9,50 sunt doar absolvenți cu medii de peste 9,50 nu sunt și oameni cu viziuni mărețe care să asigure perenitatea sistemului educațional academic.

Doar invocarea faptului că mediul academic nu este atractiv în ziua de azi din cauza salariilor, nu este argumentul corect, ci este doar o umbrelă găurită a unor oameni cu caractere mărunte de a crede că se apără de ploaia nefastă a trecerii timpului, când cupă vârsta de 65 de ani a lor, chiar au impresia că cei un pic mai tinerei de cât ei, le vor tolera prezența în sistemul de plata cu ora ca în vremurile de demult, pentru a-și burduși buzunarele. Din contră, în lipsa unor tineri, disciplinele bătrânilor pensionari, fie vor dispărea, fie vor fi preluate de alții în secunda doi de la pensionarea boșorogilor fără viziune.

(23 martie 2024)

Criminalii în serie și Inteligența Artificială

Sunt sigur că un nene sau o tanti nu se scoală de dimineață cu fața la cearșaf și într-o clipă ia decizia să devină criminal în serie. Cel ce apare în societate drept criminal în serie este acela care a comis mai multe crime care au câteva elemente în comun și care atunci când este prins viu, este  dovedit, i se atribuie calificativul de criminal în serie și este pedepsit ca atare de justiție. 
În opinia mea, o persoană care ajunge să fie criminal în serie, are:
- un comportament aparte,
- un anumit nivel de inteligență,
- un anumit obiectiv,
- o anumită stare de spirit,
- o preocupare permanentă în a-și îndeplini obiectivul,
- un sistem de criterii în a-și alege victimele,
- metode de a genera piste false pentru a nu fi găsit,
- mesaje pe care le transmite societății,
- un plan prin care-și asigură reușitele.

Studiul colectivității criminalilor în serie este extrem de greu de abordat statistic pentru că:

- numărul criminalilor în serie nu este foarte mare,

- omogenitatea listei criminalilor în serie este mică,

- datele despre criminalii în serie sunt sumare și nesistematizate,

- dispersarea în timp și spațiu a subiecților este foarte mare.

Înainte de a face analiza calitativă a criminalilor în serie, este absolut necesar să se facă o analiză cantitativă a acestora, folosind statistica și nu orice din statistică, ci analiza de date, iar dacă suntem în stare să lucrăm cu volume extraordinar de mari de date, se va trece la nivelul următor, cel al folosirii data science. Acum că tot se vorbește pe l toate colțurile despre Inteligența Artificială, este momentul ca acestă Inteligență Artificială să intervină și să pună un pic de ordine în ceea ce privește sstudierea criminalilor în serie, atât a celor prinși vii, cât și a celor uciși de urmăritorii lor, pentru a stabili cât mai clr cum stau lucrurile, căci doar a constata că nenea X este criminal în serie sau tanti Y este criminală în serie, nu ne ajută cu nimic, ci trebuie să vedem dacă societaatea este în stare să geswtioneze fenomenul crimelor în serie, în ideea scăderii ritmului de producere a lor, prin scăderea pe baze științifice, dacă este posibil, a numărului de criminali în serie. Fără Inteligența Artificială se va lucra haotic, exact ca și până acum, iar ceea ce vedem la televizor se va continua, căci fenomenul este cum este și derularea lui nu depinde în niciun fel de noi, cei vcare ridicăm din umeri și ne uităm mirați spre cer, vrând ca de Sus să vină îndurarea și puterea de a trece și peste necazul care s-a abătut asupra noastră.


(22 decembrie 2023)

Pe când eram tânăr...

Pe când eram tânăr am auzit multe lucruri despre bătrâni, dar nu le-am dat atenție, căci mediul în care eu am trăit era construit pe respect față de aceștia. Ai mei mi-au zis că atunci când trec prin fața unei bătrâne să-i zic sărut mâna, chiar dacă nu știu cine este, căci așa se cade. Când trec prin fața unui bătrân, mama mi-a zis să-i zic bună ziua, că așa este frumos. Când eu m-am născut tata avea 40 de ani și mama avea 38 de ani, iar când am devenit școlar, tata avea fire de păr alb pe cap, iar când eram student, tata era deja pensionar, ceea ce m-a determinat să știu din propria-mi experiență ce înseamnă să ai părinții în vârstă și cum trebuie să-i respecți.

Când eram tânăr am auzit despre conflictul dintre generații, dar nu i-am dat atenție. Am auzit despre răutatea bătrânilor și despre lipsa de respect a tinerilor față de bătrâni. Am fost preocupat de alte probleme și nu am căutat să găsesc nod în papură la orice. Am auzit bătrâni lamentându-se că acum tinerii sunt lipsiți de respect, în timp ce tinerii de pe vremea lor, nu treceau prin fața unui bătrân, ci-l respectau din tot sufletul. Am auzit cum ei, bătrânii când erau tineri, ascultau de părinții lor și nu le ieșeau din cuvânt. Niciodată nu le-am pus sub semnul întrebării, dar știu cum eu și prietenii mei făceam tot felul de drăcovenii și nu prea ascultam de părinții noștri. Eu niciodată nu am spus că am fost un sfânt, dar am văzut pe alții care se văitau cum tinerii din ziua de azi fac numai nefăcute, pe când ei când erau tineri erau cu totul altfel, deși eu știu că și ei făceau aiureli cât cuprinde, căci doar fusesem și eu acolo, când spărgeau geamurile de la casele vecinilor, când se cocoțau în pomii vecinilor, când fugeau la râu la scăldat de-i căutau părinții să-i pună la treabă și multe, foarte multe altele.

Se zice că motorul dezvoltării sunt contradicțiile. Norocul meu a fost că am trăit printre tineri, datorită meseriei mele și am avut șansa să nu devin o murătură bătrână și decrepită, care să vorbească cu admirație de tinerețea ei, în comparație cu ceea ce fac tinerii din ziua de azi. Și eu când eram tânăr am crezut că lumea este a mea, exact cum cred tinerii de acum. Și eu când eram tânăr am avut mii și mii de planuri, din care unele au devenit realitate, iar altele au rămas doar în stadiul de vis. Este exact cum se întâmplă acum. Niciodată nu am spus nici cu voce tare și nici în gând unui bătrân că moartea-l așteaptă acasă, iar el e călare pe mijloacele de transport, așa cum aud eu acum, nu neapărat că mi se zice mie, dar aud și tac, pentru că mie nu-mi place să mă manifest atunci când cel ce vorbește îmi arată că nu are creier.

(13 decembrie 2023)

Mă rog la Dumnezeu

Deși de aproape doi ani avem război la granița de răsărit, mă rog la Dumnezeu ca războiul să nu se extindă. Am în minte exodul de populație din Ucraina către Occident și nenumărații bărbați ucrainieni apți de a merge pe front care au plecat departe de câmpurile de lupte, pentru a trăi acolo unde este pace.

La noi stagiul militar obligatoriu al tinerilor a fost desființat. Eu care am făcut armata în tinerețea mea, am 76 de ani deci pe mine nu se mai contează. Doamne ferește, dacă va fi nevoie, stau și mă gândesc cine ar fi oamenii tineri pe care armata ar conta din moment de foarte mulți bărbați tineri sunt plecați la muncă în străinătate, iar tinerii rămași în țară au avut motive serioase să nu plece în bejenie. Mă gândesc la modul în care oamenii obțin tot felul de documente medicale pentru a-și atinge obiective, mai ales bănești, cum se va pune problema de obținere a scutirilor de armată. Nu vreau să speculez, nu vreau să fac scenarii, dar cum există sate întregi de falși  nevăzători care merg pe bicicletă sau conduc autoturisme, tot așa vor exista oameni declarați inapți de a merge pe front, invocându-se motive dintre cele mai interesante, căci românul este atât de inventiv, încât viața bate de departe filmul. Mă rog la Dumnezeu să nu am dreptate și să-i văd pe tinerii care seară de seară merg în cluburi, care fac tot felul de tranzacții pe lângă lege, punând-se în șir indian la centrele de înrolare, pentru a merge să-și apere glia străbună ca adevărați patrioți.

(21 noiembrie 2023)

#câtmaireziști?

Plimbându-mă prin Iași, la intrarea într-un bloc, mi-a atras atenția un afiș lipit pe perete lângă ușa de la intrare, care avea un text concentrat #câtmaireziști?

Graficianul care a realizat acest afiș este un tip talentat, căci a găsit acea expresivitate care invită la reflecție pe oameni într-un mod  foarte direct și fără menajamente, căci după 33 de ani de la Revoluția din 1989 este timpul să se treacă la fapte, să se lichideze corupția și să se vadă rezultate palpabile în confortul cotidian, în educație, în sistemul de sănătate, în infrastructură și în comportamentul celor plătiți din banii publici, care ar trebui să fie în slujba cetățeanului, nu cetățeanul slugă la ei.

Întrebarea arată că s-a ajuns la capătul răbdării și trebuie făcut ceva, iar acel ceva trebuie făcut din interiorul societății, căci nu vine nimeni din cer sau de afară să ne rezolve nouă problemele.

(25 iulie 2023)

Tineretul și limbile străine

Văd și eu emisiuni gen reality show la televiziunile de la noi în care apar foarte mulți tineri. Văd la aceștia:

- limite inadmisibile de cultură,

- vocabular extrem de restrâns,

- dezinteresul pentru a citi cărți,

- abordări simpliste ale problemelor,

- vorbitul în jargon la nivel de jos,

- nepricepera unor aspecte simple,

- lipsa îndemânării de a face ceva,

- un nivel redus al ambiției,

- necunoașterea limbilor străine,

- utilizarea în exces a telefonului,

- laudă că nu se pricep la lucruri,

- pretenții exagerate fără acoperire,

- preocupări  puține și primitive,

- absența preocupării de autodepășire,

- necunoașterea crasă de sine,

- acea superficialitate contraproductivă,

- dezinteres în managementul carierei,

- o autosuficiență discutabilă.

Pentru mine este de neînțeles cum un tânăr de 25 de ani sau o tânără de 22 de ani dau dovadă de necunoașterea unei limbi străine, mai ales dacă ținem seama că acum mersul peste graniță este un lucru banal laîndemâna oricui. Eu contorizez dialogurile și din 20 de persoane sub 25 de ani 18 nu știu nicio limbă străină și chiar justifică lipsa interesului pentru a vorbi o limbă străină, unele dintre argumente fiind destul de puternice în raport cu posibilitățile pe acre le găsesc aici pentru a trăi de pe o zi pe alta, chiar foarte bine. Tot din 20 de tineri, cam 17 nu au asigurare medicală și nici card de sănătate, ceea ce mi se pare o abordare superficială a viitorului lor mai îndepărtat. Generațiile formate în comunism aveau mari carențe legate de sistemul de valori și de democrație, dar ceea ce văd acum nu reprezintă nici pe departe ceea ce ar trebui să fie aici, pentru momentul când salariul min im pe economie va fi undeva la 700 euro pe lună.

(02 mai 2018)

Bărbații bătrâni...

Bărbații bătrâni și foarte bătrâni se pricopsesc cu amante sau cu neveste tinere pentru că:

- au averi de tocat și de lăsat moștenire cât mai rapid,

- au impresia că sunt iubiți pentru calitățile lor,

- le plac laudele privind performanțele lor de masculi,

- fiind însoțiți de femei tinere obțin transfer de frumusețe,

- nu-i interesează ce zice lumea din jur câtuși de puțin,

- acasă nu aud vorbe frumoase și nu sunt drăgălășiți,

- societatea îi apreciază pentru trofeele cucerite,

- a ieși din banal este un sport destinat numai lor,

- sunt femei care vor confort maxim cu minim de efort,

- prostia și credulitatea fac casă foarte bună,

- ei gândesc ca orice bărbat, doar cu jumătate de creier.

Aceștia nu trebuie judecați, nu trebuie sfătuiți, nu trebuie compătimiți. Ei își trăiesc viața la maxim, exact așa cum își doresc, indiferent de ce se întâmplă în jurul lor. Ei au un vis pe care îl transformă în rrealitate ori de câte ori li se oferă ocazia și nu clipesc atunci când fac pașii decisivi, cât despre judecată nici nu are cum să fie vorba, căci sunt orbiți de iubire, de putere și de orgoliu.

De fiecare dată când prieteni maim mult decât copți, mi-au făcut cunoștință cu noile neveste sau noile prietene ceva mai tinere decât copilele lor, probabil nu mi-am mascat consternarea prea bine, dezamăgindu-i pe amândoi. Numai că am dres rapid busuiocul printr-un banc bine plasat sau printr-o invitație la a ciocni un pahar de ceva special sau pur și simplu, schimbând vorba la ceea ce meleag străin am vizitat în ultimul timp și cât de bine a fost în acel trip.
Nu trebuie uitat nicio clipă că niciun bărbat nu este ocolit de o asemenea întâmplare și este păcat să judece careva pentru exact ceea ce chiar el face și nu dorește să fie luat la bani mărunți.

(12 martie 2018)

Oameni fără calificări

Observ că s-au schimbat mult lucrurile față de ceea ce știam eu în zona calificărilor. Acum sunt ambalate în denumiri sofisticate activități care aparent presupun cunoștințe complexe și durate prelungite de obținere a unei calificări. În realitate lucrurile nu stau așa pentru că respectivele nu sunt profesii, nu sunt meserii, ci numai denumiri luate de la numele locurilor de muncă. Cel care pune marfa în rafturile unui supermarket are musai o denumire care în limba engleză sună bine, arranger products, dar pentru a ocupa acel job trebuie numai un curs de trei zile cel mult, unde se învață:

- unde se pun mărfurile;

- cum se manipulează mărfurile;

- ce prețuri se asociază;

- comportamentul cu clienții;

- supraveghere stocuri în raft;

- menținerea ordinii și curățeniei.

Acum noi cei obișnuiți cu meseriile de mecanic auto, de strungar, de profesor de geografie, de medic, de arhitect, acceptăm cu dificultate că există și oameni care aduc pizza acasă cu motoscuterul, care fac reclamă pe străzi împărțind futurași. Ne vine greu să acceptăm că există DJ, că cluburile au nevoie de animatoare și că stripteusele sunt și ele celecare fac viața frumoasă altor semeni ai noștri, cum tot așa striperii fac viața agreabilă unor doamne.

Nu mai trebuie să vedem calificările în modul îngust de dinainte de 1989, cu mulți ani de școală, cu eforturi mari de a promova tot felul de examene. Se vede că oamenii au posibilități nenumărate de a trăi și altfel, onorabil, cu bani suficienți, dar făcând lucruri despre care în trecut nici prin cap nu ne trecea că s-ar face pe la noi. Noi vrem să ni se aducă frigiderul la ușa apartamentului, noi vrem să ni se spele autoturismul bec, dar toate acestea trebuie făcute de cineva. Pentru aceste activități trebuie forță, tinerețe și voința de a le face. Țara noastră a avut numai activități și profesii într-o listă prea puțin diversificată. Acum există cu totul altă viziune și de aceea nu trebuie să ne mire prea mult că apar denumiri de joburi și de posturi cu totul neobișnuite. Oameni fără calificări sunt cei care ar trebui să facă niște lucruri foarte bine astfel încât clienții să fie mulțumiți. Lumea a evoluat și lucrurile stau altfel. Nu mai sunt ca acum 30 sau 40 de ani, căci oamenii au alte nevoi. Serviciile au căpătat o altă pondere în viața noastră. Vrem confort, vrem calitate, vrem reducerea timpului de așteptare la orice plată sau achiziție. Toate astea se fac de către oameni.
Este important ca persoanele care ocupă acele poziții în organizații să aibă fișe ale posturilor bine definite și respectivii să facă bine ceea ce scrie acolo. Eu prefer unui strungar prost sau unui mecanic neîndemânatic, un hair stylist priceput, care de fapt este clasicul frizer și un pic mai mult decât ceea ce știam noi.

Nu trebuie să-i considerăm pe cei fără studii și diplome academice ca fiind fără calificări, ci trebuie să-i evaluăm strict după ceea ce fac ei și mai ales, după gradul în care noi suntem mulțumiți.

(02 septembrie 2017)