Noi putem vorbi oricât despre cât degrozavi suntem, dar realitatea ne izbește peste față în mod necruțător și vrând-nevrând suntem obligați s-o acceptăm căci nu avem încotro. Adevărul crud este acela că am intrat într-o perioadă de decădere abruptă, dacă analizăm faptul că în 36 de ani s-a ajuns la unul dintre cele mai joase niveluri, caracterizate prin datorie externă cu mult peste 50%din PIB și deficit bugetar de peste 9,4% din PIB. Înainte de 22 Decembrie 1989, data începerii Revoluției Române:
- România producea petroliere la Șantierul Naval Galați,
- România producea locomitive la Electroputere Craiova,
- România producea apă grea la Turnu Severin,
- România producea oțeluri speciale la Târgoviște,
- România producea autocamioane de mare tonaj la Brașov,
- România producea mobilă pentru export în multe mari combinate,
- România producea carne de pasăre la combinatul din Timișoara,
- România producea componente mecanice esențiale la IMGB,
- România producea platforme marine și utilaje performante de extracție a țițeiului,
- România dispunea de o populație cu un grad de calificare ridicat,
- România avea un sistem educațional de foarte bună calitate le toate nivelurile.
În toiul revoluției, din piepturile muncitorilor ieșeau lozinci precum nu ne vindem țara, de parcă la colțul străzii veniseră cumpărătorii, uitându-se faptul că vânzarea presupune atât un vânzător, cât și un cumpărător. Realitatea este că ar fi trebuit ca din piepturile muncitorești să fie strigată lozinca: nu ne distrugem țara, căci vedem și noi ce s-a întâmplat cu clădirile unde odinioară erau secțiile unor întreprinderi industriale, transformate în malluri sau lăcașuri de divertisment.
Colegul meu MARX a zis că istoria este făurită de popor. Deci nu trebuie nimeni să nu se lamenteze că suntem aici, căci fiecare dintre noi a contribuit în felul lui la situația în care ne aflăm. Absența la procesul de votare, lipsa de orientare și de exigență legate de persoanele pe care le-am propus și le-am votat, sunt numai două dintre cauzele dezastrului, dar contribuția fiecăruia la decădere, a fost esențială.
Faptul că au plecat peste 5 milioane de compatrioți ai noștri în bejenie, faptul că locul combinatelor și platformelor industriale a fost luat de structuri organizaționale oarecare, ce nu presupun forță de muncă de înală calificare, ci de așa-zis talent jurnalistic, actoricesc, vocal sau de divertisment, arată că procesul de decădere s-a produs, din moment ce oamenii și-au pierdut calificarea, statul nu are o strategie de dezvoltare coerentă a țării. Dacă de la Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Al. I. Cuza, la Carol I, vorbim de creșterea poporului român, începând cu Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis, vorbim de decăderea poporului nostru, ceea ce este o realitate tristă, iar rolul lui Nicușor Dan este foarte dificil, căci trebuie să urnească lucrurile pentru a începe procesul ascendent în istoria noastră.
(10 noiembrie 2025)
(10 noiembrie 2025)
