Showing posts with label Sorin DRĂNICEANU. Show all posts
Showing posts with label Sorin DRĂNICEANU. Show all posts

Friday, June 16, 2017

Cronica unui eșec anunțat

Am fost martorul unor rupturi din PSD de către niște isteți care chiar au crezut în stelele lor strălucitoare, deși erau de fapt nișe luminițe ale unor licurici rătăciți după poluare prin București. dacă privim în trecut:

  • Victor Viorel PONTA a fost președinte de partid, a fost prim-ministru și însetat de putere, a pierdut alegerile prezidențiale, a pus umărul la destrămarea USL și a dat niște demisii în forme extrem de originale; să nu mai vorbim de doctoratul acela cu care s-a  de mizerie prin toată Europa, deși nu un chimist trebuia să-l evidențieze și nici Nature nu trebuia să-l facă de tot râsul, prin notorietatea factorului de impact uriaș de 41,458 pe cinci ani;
  • Ilie SÂRBU, socrul lui Victor Viorel PONTA a fost artizanul unei construcții aiuritoare care a demarat cu un mariaj PDL+PSD și s-a finalizat cu un divorț spectaculos în durerea lui; unii dintre invidioși pe evoluția sa, spun că la o vânătoare și-ar fi pierdut oarece componente din făloșenie; alții zic că în decembrie 1989 ar fi închis ușile Catedralei din Timișoara să nu intre acolo revoluționarii încolțiți de armată și de securitate;
  • Adrian NĂSTASE fost premier și el perdant în fața lui Traian BĂSESCU la prezidențialele din 2004 și care a făcut niște ani de pușcărie pentru niște fapte numai de completul de judecată bine definite, în urma cărora acesta și-a tras niște gloanțe care i-au pus serios viața în pericol; el reprezintă o pagină de istorie trecută și în niciun caz nu trebuie să joace rolul marelui învățat, având în vedere situațiile pe care le-a traversat; vreau să spun că în acea demonstrație cu operele de artă pe care le-a arătat jurnaliștilor, impresia creată a fost pentru mine mai mult decât jalnică; din tot ce au arătat imaginile, nu am remarcat 5 tablouri care să fie cu adevărat valoroase, adică pe gustul meu, dacă mă raportez că posesorul lor a fost premier și președinte de partid și ministru ani în șir;
  • Dan VOICULESCU deși om matur, business-man de succes, a reușit performanța de a distruge o majoritate și de a arunca țara cu 100 de ani în urmă; a încercat el să dreagă busuiocul, dar răul deja a fost făcut; mortul de la groapă nu se mai întoarce; pentru tot și pentru toate a plătit cu ani grei de pușcărie; nici el nu a avut comportamentul unui boier, din moment ce s-a lăsat ademenit de cântecul de sirenă, crezând că slugile se vor așeza la masă cu boierii pe vecie; devenit soluție imorală, acesta a trebuit să iasă din scenă rapid; făcând altfel, a plătit;
  • Sorin GRINDEANU este premierul pe care de câteva zile nu-l apreciez doar pentru faptul că a dat peste mâna celui care l-a adus în marea politică; în opinia mea, el se alătură corului nefericit al celor care au plecat cu bucăți din partid și care au sfârșit mizeravil de rău, pentru că cei pentru care trădează niciodată nu-l vor trata ca pe egalul lor; noi latinii și mai ales colegul meu Iulius CEZAR zicem: proditionem amo, sed proditores odi, adică cum ziceți voi românii, iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători.
Blestemul istoric, iată a revenit. Când să vină binele prin USL, binele a plecat. Când să vină binele după alegerile din 6 decembrie 2016, binele a plecat. În urmă a rămas pârjol, praf și pulbere. Acum știu, toate poartă un nume: mediocritatea. Cine arată cu degetul spre statul paralel, spre binom, spre sistem, recunoaște indirect calitatea absolut proastă a soluțiilor oferite la marile probleme, căci din nimic, nu are cum să iasă soluții geniale, fapte înălțătoare și intrarea în istorie. Cronica unui eșec anunțat este prin oamenii care generează eșecurile în cascadă, cu sau fără voia lor. Aceștia nu trebuie acuzați de nimic, pentru că ceea ce fac este doar ceea ce ei sunt în stare să facă, nimic altceva.



(16 iunie 2016)

Friday, January 29, 2016

Marea mezzosoprană Ruxandra DONOSE a cântat în opera LA FAVORITA

Vineri 29 ianuarie 2016, la Sala de Concerte Radio din fosta strada Nuferilor acum strada Gen. H. M. Berthelot 60-64, București, începând cu ora 19,00 a avut loc opera în concer. Spectacolul a fost  cu opera La Favorita de Gaetano Donizetti.
Sala este superbă. E renovată cu gust. Acustica e minunată.
Corul Academic Radio dirijat de Dan Mihai Goia,  format din peste 40 de persoane a avut intrări foarte bune.
Orchestra Națională Radio a dovedit performanțe speciale, deși privirea mi-a fost atrasă de  rochia despicată a unei violoniste, de se vedeau cam prea mult din ciorăpeii cu model.
Dirijorul David Crescenzi, îmbrăcat casual, a apărut cu un tom imens de m-am speriat. Îl răsfoia foarte repede și in două ore l-a răsfoit pe tot. Gestica lui era exact atât cât trebuie ca totul să se prezinte ca un întreg.
N-am prins și eu program ca să știu cu exactitate cine și ce rol a jucat. Mă voi strădui cât voi putea să reconstitui numele soliștilor, căci nu vreau să greșesc.
Distribuția a fost:
LEONORA - Ruxandra DONOSE
FERNANDO - Cosmin IFRIM
INES - Diana ȚUGUI
ALPHONSE - Șerban VASILE
BALDASSARE - Sorin DRĂNICEANU
Don GASPAR - Liviu INDRICĂU.
Toți soliștii au cântat foarte frumos, fără stridențe dovedind mare clasă. A fost un spectacol de excepție, fiecare dorind să arate o clasă de nivel foarte ridicat.
Știu opera și știu și cele mai importante arii d acolo și tot timpul am avut în minte repere și am căutat să văd dacă apar abateri de la ceea ce eu am considerat ca fiind bază, de unde se vede cât de diferit este ceea ce aud față de ceea ce știam. Nu am ajuns la rafinamentul de a urmări pe partituri, dar cu ceea ce știu mi-am adt seama ca vocile au fost foarte bune, că au respectat, ba chiar au venit cu elemente foarte interesante în acestă seară.
Eu am mers acolo pentru Ruxandra DONOSE, care a fost magnifică. Faptul că a avut o poză pe o pagină de ziar american în anii trecuți arată ca ea are o înaltă clasă. Este mămică și nu a ieșit să se remarce cu scandaluri ieftine. Are cariera și viata privată care alcătuiesc un întreg. Vocea ei are o mare întindere și este o voce pură de mezzosoprană. Ce timpuri când cânta Elena Cernei!
Cosmin IFRIM este un tenor cu dicție perfectă, foarte muzical și exact. Mi-a plăcut expresivitatea frazei lui. Am urmărit o arie cantată candva de Ludovic SPIES.
Diana ȚUGUI este o apariție de excepție acre chiar dacă nu a avut un rol de întindere a fost o prezență fantastică și a contribuit mult la nivelul foarte ridicat al reprezentației.
Șerban VASILE, sau mai exact, baritonul Șerban VASILE, a dovedit azi că face parte din pleiada marilor baritoni. Am urmărit multe spectacole de la noi, dar vocea lui Nicolae Herlea era de departe ceamai specială la capitolul baritoni. Azi, iată, există o altă voce foarte mare de bariton și ea se găsește sub numele lui Șerban VASILE.
Sorin DRĂNICEANU este acea vice de bas pe care credeam că nu o voi mai întâlni niciodată. Are profunzime și gravitate. În rolul lui Baldassare s-a dovedit a fi exact ceea ce era nevoie, pentru că împreună cu ceilalți mai ales când vocile lor se împleteau, vocea sa rămânea caldă și impunătoare.
Liviu INDRICĂU este vocea frumoasă și expresivă ale căror intrări se fac simțite rapid. La el am văzut că nu e nevoie să ai un rol de mare întindere, ci acel rol care să te fixeze în memoria ascultătorului prin calitatea a ceea ce ai cântat.







(30 ianuarie 2016)