1.000 de oameni care m-au impresionat: Tora lu ' MARINICĂ

MARINICĂ era o epavă. Fusese bărbat bine la viața lui, dar vârsta și excesele îl ruinaseră și pe oriunde pășea, aveai senzația că nu este un om, ci umbra cuiva. Tora era fiica lui. Luase de la tatăl ei, frumusețea, statura, dar și nenorocul, căci biata de ea era pândită la tot pasul de ghinioane. N-a avut noroc de mamă. N-a avut noroc de bărbați. 

Lumea îi spunea Tora lu ' MARINICĂ.

Tora lu ' MARINICĂ era spălătoreasă la o unitate militară din Pitești. Dacă te uitai la mâinile ei când se întorcea de la muncă te cruceai de cum arăta, după atâta frecat și stat în apă cu săpun. Dar ea își trecea zilele muncind, iar duminicile pleca la București la Talcioc să-și rochii și pantofi cu care să se mândrească pe stradă la femeile din mahala, căci nu avea pe unde altundeva să meargă cu țoalele noi și alese.

Când MARINICĂ s-a pus pe zăcut, Tora îl scotea la soare pe o pătură și-l lăsa acolo și pleca la muncă. După ce revenea de la muncă, Tora îl spăla, îi dădea de mâncare apoi în băga la somn. MARINICĂ parcă era o bucată de carne cu viață. Nu vorbea, nu se mișca, ci doar tremura din tot corpul Rar mai trecea careva pe lângă el să-i dea o atenție cât de mică.

Pe mine, copil fiind, m-a impresionat Tora lu ' MARINICĂ căci și-a dedicat viața muncii și tatălui ei, iar peste ani după ce n-a mai fost MARINICĂ, l-a preluat pe un bărbat înalt și slab rău de tot, atins de oftică, pe care l-a adunat de prin canale, l-a spălat, l-a înțolit și l-a scos la lumină, de a făcut din el un bărbat giugiuc, de întorceau toate muierile capul după el. Ca un câine credincios, bărbatul ciugulea din palma lui Tora tot felul de bunătăți și când am auzit pe mama că Tora lu ' MARINICĂ este borțoasă, căci așa se zicea la noi în mahala când o femeie era gravidă, n-am înțeles despre ce era vorba, căci eu eram prea mititel atunci. Știu că după ceva timp, a venit Nel, căci așa i se zicea fiului lui Tora și ne-am jucat cu el, dar mie nu-mi prea plăcea de Nel, că-i curgeau mucii-n gură și era  treabă scârboasă. Tora lu ' MARINICĂ îi tot ștergea nasul, dar degeaba, dacă n-o făcea el. Nici mare nu-și punea batista la nas Nel. 

Oricum, când ne-au demolat, am pierdut contactul cu vecinii, căci ne-au risipit pe fiecare cum a dat Dumnezeu și n-am mai știut nici de Tora lu ' MARINICĂ, nici de Nel, chiar dacă am întrebat-o pe mama, de fiecare dată când am ajuns la Pitești. Mama ridica din umeri, se adâncea în tristețe și tăcea.

(07 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Marinică zis ȚÂȚĂ

Se știa clar de ce i se zicea ȚÂȚĂ lui Marinică. El a supt la maică-sa până la șapte ani și chiar și după șapte ani, mai căuta țâța maică-si să sugă lapte și o făcea fără să-și dea seama, chiar de față cu lumea. Mamă-sa nu se rușina deloc de ceea ce-i făcea băiatul ei care era destul de măricel pentru așa ceva. M-a impresionat acest lucru, căci am văzut cu ochii mei când ȚÂȚĂ, căci așa-i ziceau copiii lui Marinică, de față cu toată lumea a vrut să sugă țâță de la maică-sa și femeia, fără pic de jenă a scos țâță și i-a băgat sfârcul în gură lui Marinică. Nu știu ce să mai zic, dar după ce a tras de vreo câteva ori, ne-a zis ȚÂȚĂ să mergem la joacă și chiar am mers la joacă. El era răsfățatul familiei. Avea toate jucăriile din lume, jucării pe care noi nu le aveam. Avea bicicleta lui. Eu ceream bicicleta tatei să mă plimb și acest lucru se producea doar duminica. ȚÂȚĂ se plimba cu bicicleta când dorea el.

Am văzut pe un post de televiziune TLC, mai exact emisiuni cu mame cam nebune, care și-au monopolizat fiii. Nu era ceva nou pentru mine, căci Marinică, zis ȚÂȚĂ era un precursor, iar mămica lui era o femeie ciudată ca femeile din serialul de la TLC, numai că ea se producea cu vreo 65 de ani mai înainte.


(02 aprilie 2023)