Norma didactică în contextul deficitului

Tata, Dumnezeu să-l ierte mi-a zis:
- Ioane, niciodată să nu vorbești despre ceea ce nu știi!
Când îi aud pe unii care vorbesc despre cele 40 de ore petrecute la servici pe săptămână, criticându-i pe profesori care muncesc doar 18 ore pe săptămână, deja mi se urcă sângele-n cap, mă apucă cu amețeala și-mi vine să vomit.
Despre norma didactică eu am dreptul să vorbesc, pentru că am lucrat în învățământul superior 42 de ani și numai eu știu ce înseamnă să ții un curs două ore în fața unui număr de peste 70 de studenți, astfel încât:
- să te încadrezi în cele 110 minute cu problematica,
- să nu te faci de c-c-t spunând aberații sau făcând greșeli de Gâgă,
- să te faci plăcut pentru a nu avea sala goală la următorul curs,
- să primești aprecieri cât de cât pozitive de la studenți.

Pentru a ține o oră de curs, un profesor:

- se documentează vârtos,

- face tot felul de schițe și de calcule,

- construiește un plan,

- verifică tot ceea ce va prezenta,

- elaborează planșe pentru videoproiector,

- face o repetiție cu sine însuși,

- se pregătește asiduu,

- acceptă riscurile din care trebuie să iasă neșifonat,

- gândește la variante de situații neprevăzute.

Niciodată eu nu am comentat nimic în legătură cu ceea ce fac funcționarii în birourile lor, deși am lucrat pentru perioade strict delimitate fie ca analist la Centrul de Calcul al ASE, fie ca muncitor necalificat la o stație de trior, fie ca director într-un minister și știu cât de cât cum stau lucrurile acolo, car eu am decența de a nu-i arăta cu deștiul pe cei care zice-se, lucrează 40 de ore pe săptămână, de acasă sau de la birou, pentru că am bun simț și știu că omul nu este un robot și fiecare muncă are specificul ei și pentru a o face bine, trebuie efort, trebuie gândire, trebuie deprinderi, căci nimic nu se face bătând din palme.

(04 iulie 2025)

Răzbunarea este arma prostului

Nu am zis-o eu, ci este un proverb vechi, foarte vechi, groaznic de vechi. Ceea ce li se întâmplă acum dascălilor miroase urât rău de tot a răzbunare, fie că ei, profesorii le-au dat prea ușor diplome decidenților din ziua de azi, fie că ei profesorii știu câte parale fac ei, decidenții și singura șansă de a se elibera a decidenților este de a-i ignora pe cei care i-au evaluat cândva.

Oricum o dai, oricum o întorci, decidenții sunt niște persoane cu mentalități bolșevice, care dacă nu văd un șurub produs de strungar, dacă nu văd un știulete săpat de agricultor, cred că toți ceilalți sunt trântori, iar profesorii care lucrează între 6 și 18 ore pe săptămână, în mintea lor lipsă căci așa au ajuns decidenți, chiar nu-și merită banii. Un popor needucat este un popor lipsit de viitor și cu 40% analfabeți, drumul spre comuna primitivă nu mai este o idee, ci o realitate zguduitoare.

Acum mulți ani, am discutat cu un doctorand arab și acesta îmi spunea că la ei în sat, elevii și părinții când îl întâlnesc pe învățător îi sărută picioarele. Mă duce gândul la lipsa de respect a elevilor și părinților față de învățători și față de profesori, lipsă de respect cultivată de clasa politică, dornică de tensiuni pe principiul divide et impera.

(29 mai 2023)