BREXIT tango

Din 23 iunie 2016 de când Marea Britanie a ales să iasă din UE, a început un dans cu ritmuri interesante. Nu este sârbă, nu este horă, nu este jienească. Este tango. Se joacă în perechi, iar dacă doamnele sunt rând pe rând altele, partenerul este același. Înceaqrcă sărăcuțul să tragă de timp. Spune niște chestii din care nu se înțelege nimic. Este asemenea unui bețivan care-și bate muierea dar care se jură că o iubește ca un nebun. Nu-l crede nimeni, pentru că a dat foc la casă. Și că focul mistuie tot, degeaba l-a apucat regretele. Ceea ce este curios și mă miră este legat de doamnele partenere pentru câteva minute, care chiar cred cele șoptite de ins la urechiușele lor delicate în timpul dansului, pe ritmuri de tango. Deși tangoul este un dans simpluț, insul știe să-l complice, să introducă mișcări noi, iar doamnele nu prea au la ele ceea ce se numește coordonare.

Am auzit ceva despre faptul că partenerul i-a șoptit uneia ceva despre niște scuze, care oricum nu țin de cald. Este clar că acolo în insulă lumea este în degringoladă și totul nefiind studiat în niște laboratoare este scăpat de sub control. Dacă în precampanie era chiar ca la propaganda din decembrie 1989 când se vorbea de zeci de mii de morți la Timișoara, să se creeze emoție, a venit momentul 23 iunie 2016 și s-a produs marele salt. Numai că asemeni lui 22 decembrie, una s-a vrut și alții au realizat confiscarea, căci și revoluțiile se confiscă, pentru că istoria zice că unde dai și unde crapă este un mare adevăr.

BREXIT tango este ceea ce se va tărăgăna până în toamnă când Anglia își va lua bocceluța și va porni pe drumul prăfuit al singurătății, căci este greu de crezut că cineva se va apropia de altcineva care iese destul de jerpelit dintr-o casă arătoasă spre a lua o direcție aleatoare unde probabilitatea este 1/3 destul de mică pentru cineva care crede că deține secretul succesului financiar.

După război am văzut filme cu un popor rușinat, în care oamenii simplii stăteau cu privirea în pământ și nu scoteau o vorbă, pentru că nu aveau o explicație la tot ceea ce se întâmplase, decât eroarea de a da puterea prin vot popular cui nu trebuie. Și în 2009, am văzut cum un lagăr de concentrare era ascuns privirii curioșilor ca mine, pentru că deși localnicii erau obligați să-l mențină ca mărturie a atrocităților patronate de înaintași, de rușine îl doreau uitat. Din 10 oameni pe care i-am întrebat cum se ajunge la muzeul lagărului, toți 10 au ridicat din umeri. Noroc cu internetul, cu GPS-ul că numai așa l-am dibuit. Cu siguranță că peste ani și ani, poporul britanic va purta și el jena zilei de 23 iunie 2016 și va detesta ritmurile de tangou ale unui premier care el însuși a declanșat un referendum prea sigur pe el că va duce spre pierzanie pe acei adversari care îl sâcâiau din cauza contraperformanțelor în negocieri. Nefăcând o analiză corectă, ceea ce credea că este armă secretă, s-a întors împotrivă-i și ghiuleaua l-a lovit în moalele capului. BREXIT tango este noul dans care îmi aduce aminte de filmele de război în care generalul Charles André Joseph Marie de Gaulle vorbea francezilor de la Radio Londra insuflându-le curaj, căci ani mai târziu avea să viziteze Craiova pentru a-și întâlni un fost coleg de școală militară, căruia în grabă comuniștii i-au zugrăvit casa.

(30 iunie 2016)

BREXIT ca ideie fixă

Un ins, în Parlamentul European s-a lăudat că de 18 ani tot a luptat sp scoată Anglia din UE și iată că a reușit. Întotdeauna i-am detestat pe profitorii cu comportament de vierme. Viermele intră în măr, ronțăie acolo tot ce este de ronțăit. Mesajele pe care le transmit viermii între ei sunt groaznice, deși mărul este suculent și gustos. Ei mănâncă fără nicio opreliște. Când mărul cade și nu le mai este de folos se miră până mor. Așa și nefericitul de europarlamentar care a fost motorul BREXIT-lui, acea caricatură de om cu nume de javră,  Nigel Farage.

În 18 ani consider că toți adepții BREXIT trebuiau să aibă programul de urmat la nivel de secundă. Ei trebuiau:

• să ceară premierului Cameron pe 24 iunie 2016 la ora 9,01 să activeze articolul 50;
• să impună ca negocierile să nu dureze mai mult de o lună;
• să ofere expertiza ca lira să nu se prăbușească;
• să nu mai participe pe 29 la ședință ca parlamentari;
• să impună ca toți funcționarii de la Brussels să-și dea demisia din 24 iunie ora 10,oo;
• să ceară premierului să demisioneze și să arate care este echipa nouă.

Neavând toate acestea mă duce gândul către acea Germanie când în 5 martie 1933 votul popular l-a adus pe Hitler la putere. Deosebirea dintre Nigel Farage și Adolf Hitler este că primul este mare demagog și  nebun, în timp ce Adolf era nebun căruia îi lipsea un. Sau și lui Nigel Farage îi.  Aici nu este vorba de eroare. Un popor nu greșește. Un popor acumulează și nemulțumirile când exced, este clar că direcțiile devin altele decât s-ar aștepta oamenii așa-ziși raționalidar îmbuibați. Apele s-au separat și 23 iunie 2016 este o realitate și de la ea trebuie să se plece spre oricare direcție s-ar dori. A ieși, ieșire. Acesta este verbul. Ușa este deschisă. Anglia trebuie numai să plece.

(30 iunie 2016)

BREXIT și prudență

Ai puțintică răbdare. Ai puțintică răbdare.

Este un mod de a acționa, adică de a nu face nimic. Este un mod sigur de a nu te angaja în nimic, dar a sta cu mânecile suflecate, a te mișca de colo până colo dând senzația că ceva faci. Așa se întâmplă acum când multe lucruri care ar trebui să înceapă să se miște altfel, stau pe loc și se așteaptă un semnal de undeva, de nu se știe de unde și de la cine.  BREXIT înseamnă de pe data de 23 iunie 2016 acțiune inteligentă.

Ai puțintică răbdare. Ai puțintică răbdare.

A spune că BREXIT nu se răsfrânge și asupra economiei românești, așa inexistentă cum este ea, este chiar o mare eroare. Numai faptul că se schimbă raporturile în ceea ce privește taxele vamale dintre Anglia și UE se va resimți violent aici din moment ce Germania este afectată de modificări și Germania exportă către noi mașini, să zicem de lux.

Ai puțintică răbdare. Ai puțintică răbdare.

Este o sintagmă pe care am auzit-o într-un cabinet unde bodd era un tip care se remarcase prin a avea creioane ascuțite, o agendă unde își nota termene de realizat un nu știu ce și chema pe oameni exact al acele termene și le freca ridichia. Dar de luat o decizie, nu lua și lucrurile mergeau de la sine, adică:

• cele care nu se făceau, nu se făceau și nu murea nimeni:
• cele ce se făceau la termene depășite în virtutea inerției, se făceau și nu murea nimeni;
• cele ce se făceau în termene dar fără decizie, se făceau aiurea și nu murea nimeni.

Să nu se înțeleagă că a progresat acea instituție. Nu. Nu a progresat și toată lumea a răsuflat ușurată când a plecat acela, mai sus, miluindu-i și pe cei de sus cu indecizia lui. 

Ai puțintică răbdare. Ai puțintică răbdare.

Nu înseamnă câtuși de ăuțin pridență. Ar trebui să însemne decizie luată. Ar trebui să însemne decizie care își așteaptă momentul optim de punere în aplicare. În opinia mea, prin prudență nu înseamnă a aștepta, ci a lua decizii rapide dar nehazardate. dacă cineva ar fi zis pe 22 iunie ca BNR să cumpere 100 tone de aur, a fi prudent însemna să se cumpere 100 tone daca banii pe o atât de mare cantitate ar fi reprezentat 10% din disponibilul BNR. Dacă însă ar fi însemnat 90%, cu siguranță cantitatea de aur trebuia să fie să zicem 20 tone. Este adevărat că în 24 iunie 100 tone însemna cu totul altceva decât 20 de tone, dar la niște săraci, dacă n-ar fi fost creștere a prețului aurului, o gaură imensă este suportată mai ușor decât o pierdere ceva mai mititică.

În ceea ce privește declarațiile, este bine ca prudenta să insemne și un pic de liniște, căci de zgomote suntem sătuli, mai ales că pe Dâmbovița marile gesturi se lasă cu fâs.

(29 iunie 2016)

BREXIT și obrazul bătut

Aici pe Dâmbovița orice chestie imposibilă sau irațională, devine realitate. Așa că nu miră pe nimeni cum niște vremelnici proțăpiți în scaune oficiale s-au apucat să-i certe pe alegători că au făcut alegeri greșite. Întrebări:

• persoanele în viață au ales întotdeauna perfect?
• când au ales prost au arătat cu degetul spre altcineva?
• există pământeni fără de greleală?
• poporul greșește su conducătorii lor o fac?
• are drept un muritor oarecare să-și judece poporul?
• să dea primul cu piatra dacă este cel mai prost?
• cine deține marele adevăr?

Mi se face milă să văd tot felul de jerpeliți care fie că-și dojenesc propriul popor de cum a votat la locale în 5 iunie 2016, iar acum au tăbărât pe poporul englez să-i bată obrazul că a votat greșit pe 23 iunie 2016. Orice pămpălău, lipsit de bun simț se apucă să emită judecăți de valoare, atăt la poporul său, cât, culmea indecenței la adresa unui popor măreț, așa cum este poporul englez. Nicio urmă de decență nu este schițată pe fețele acelor inși șterși și duhnind a lipsă de inteligență, indiferent de pe ce scări sau din fața cărei clădiri grohăiau zdropșindu-se la propriul popor sau la poporul englez. poporul când votează, știe ce face.

(28 iunie 2016)

BREXIT și superficialitate

Abordarea superficiaqlă a ceea ce toată lumea zice că este BREXIT se vede și din interpretările date aici la București.

Se zice că totul este OK și nu sunt motive de îngrijorare.

Se zice că leul nu va fi afectat.

Se zice că vom fi verticali la toate negocierile.

Se zice că românii de acolo vor fi apărați de politicienii de aici.

Se zice că totul este relativ roz.

Se zice că ...

Se zice ...

Se...

Totuși, faptul că analiștii tac, nu este deloc un semn bun. De regulă, aici numai festivismul naște limbariță, în timp ce lucrurile serioase nasc o tăcere suspectă.

Îmi amintesc că în seara de 4 martie 1977 după cutremur, radioul și televiziunea amuțiseră. Am aflat de la Europa Liberă că în Ro fusese cutremur și se știa care a fost intensitatea. Foarte târziu, la câteva ore s-a dat și pe posturile de radio și tv un text anost fără a spune intensitatea,  care devenise secret de stat.

Nu sunt mirat câtuși de puțin că analizele economice și politice de aici sunt șterse și non-valorice, pentru că există un nivel de deprofesionalizare absolut alarmant. Imi aduc aminte când consilierul pe probleme de securitate al lui Traian Băsescu s-a făcut de cacao cu engleza lui de baltă într-un summit, ceva acolo, făcând deliciul emisiunilor de divertisment. Deci dacă nu e, nici Dumnezeu nu cere. Și totuși la BNR trebuia o analiză. La MAPN trebuia o analiză. Și în multe alte locuri trebuiau analize. Este clar că MAE are o listă scurtă cu problemele Ro-Anglia și după enumerare, trebuie luate probplemă cu problemă și puse alternativele cu DA și cu NU pentru a vedea variante de comportament. Analiștii de acolo trebuiau să fie primii care să ne lumineze. Știu mulți de acolo poeți, preoți, absolvenți modești de învățământ superior, mediocru desigur,  dar care stau pe locuri călduțe, așteptând să le vină rândul să plece la post pe bani grei.

Superficialitatea are costuri mari din cauza lipsei de adaptare rapidă, căci a cumpăra și a vinde la nivel de secundă înseamnă câștig de 30%, în timp ce vânzarea fără rost duce la pierderi de 40%. Dar cine stă legat la ochi nici nu știe ce a pierdut dacă n-a cumpărat, nici ce câștiga dacă nu vindea. Fericiți cei săraci cu duhul se zice, dar e valabil acolo unde nu a fost un proces de selecție. Când însă un ștab de la PNL, modest rău de tot a recunoscut că muierea lui este și ea oarece undeva pe bani grei, mi-am dat seama că este vorba de pseudoselecție și de plasarea pe locuri călduțe și bine plătite a tuturor mușteriilor. Cu astfel de personaje, oric negociere este varză. Îmi amintesc cum la Torino, două translatoare ale primarului de sector doi, cândva, mă întrebau pe mine: 

- Ce zice? Ce zice?

Așa că lucrurile sunt clare, din moment ce doamna aceea din primăria orașului Torino vorbea o engleză perfectă, iar translatoarele erau pe engleză.

(27 iunie 2016)

BREXIT și o primă măsură

Pe aeroporturi și la diferite puncte de intrare într-o țară membră a UE erau plăcuțe pe care scria: EU citizen. Acum în Anglia aceste plăcuțe vor dispărea. Vor apare plăcuțele cu GB citizen și cu non GB citizen. Cei din UE care treceau fluierând prin aeroporturi sau prin alte controale vamale din Anglia o vor simti. La fel și cetățenii britanici care până în 23 iunie 2016 treceau prin porțile pentru UE citizen, vor trebui să meargă cu cei din țările non - UE.

În legătură cu produsele, dacă până acum se mergea de-a valma cu made in UE, acum tot ce se produce acolo va purta marca made in England. Dar și până acum cine se respecta, o punea. E o problemă pentru cei ce doreau să meargă cu gloata.

(26 iunie 2016)

BREXIT și analiștii noștri

Mă așteptam ca înainte de 23 iunie 2016 să apară în ziarele noastre economice niște materiale foarte exacte despre ce și cum cu efectele BREXIT-ului, dacă Anglia rămâne, respectiv, dacă Anglia pleacă. Nu am văzut așa ceva, pentru că asemenea materiale sunt cu caracter de estimare și perioada este prea apropiată, verificările fiind devastatoare dacă abaterile dintre ceea ce s-a presupus și ceea ce se întâmplă sunt foarte mari. Este mult mai bine să spui că populația țării va scădea la 16 milioane de cetățeni în 2050, căci tu cel care ai zis o asemenea gogomănie vei fi atunci oaleși ulcele.

În primul rând, n-am văzut niciunde să se spună ca în cazul în care Anglia iese din UE:

• aurul va avea o creștere groaznic de mare, cu 3-4.000euro la kil;
• lira se va devaloriza cu 30%;
• bursa va fi paralizată minute bune;
• pierderile în plan financiar vor fi de ordinul miilor de miliarde;
• mișcările de capital vor fi vertiginoase.

Pe analiștii de la noi îi interesau lucruri periferice și de fapt nu făceau analize, ci numai niște constatori legate de:

• volumul schimburilor dintre Ro și Anglia;
• faptul că din 6 mașini care se cumpără acolo una e Dacia;
• cei 400.000 de cetățeni români care trăiesc în Anglia;
• un rol mult crescut al nostru în UE;
• necesitatea de a negocia în forță noile condiții.

Chestiunile au fost subțiri și prea generale, fără idei concrete de unde să se plece. Cănsider că cei care sunt dedicați analizei economice sau analizei politice trebuie să aibe șabloane de analiză, preluate din literatura de înaltă ținută, eliminând caracterul pamfletar și de atac la persoană specific năravului nostru de Dâmbovița.

Acum în economie lucrurile sunt foarte exacte și duratele de reacție se estimează cu eroare de câteva ore. Adică, modelele spun clar ce se întâmplă cu bursa în diferite ipoteze, care este nivelul pierderilor cu o eroare foarte mică. Trebuie numai luate acele modele și introduce variabile ce corespund ipotezelor de lucru. Am amintit cândva că chiar în Anglia nu s-au făcut simulări și analize, căci dacp se făceau BREXIT-ul nu exista în forma aceasta ușor vulgară, bazată pe ignoranța unora, pe credulitatea altora și pe șmecheria cui trebuie.

Nici în perioadele următoare nu mă aștept la hăle analize pertinente prin jurnalele de la noi. Să nu uităm că în plină criză, economiști aserviți puterii vorbeau de o economie care duduie și chiar o fundamentau teoretic, deși bazele erau șubrede. Acum, de ce ar fi altfel?

(26 iunie 2016)

BREXIT și Mihalache

Dan Mihalache, fostul consilier prezidential al lui Klaus Iohannis, cel fotografiat pe cand dormea revărsat pe niște fotolii, a plecat ambasador la Londra. Nimic nou, căci au mai fost și alții ambasadori la Londra, chiar și poetul  Vasile Alecsandri. De când cu BREXIT-ul, nu s-a auzit nimic de Dan Mihalache. Nicio știre venind de la Londra nu este legată de numele lui. Mă așteptam ca pe la știri la TV, să se zică:

• ambasadorul Dan Mihalache s-a întâlnit cu cetățeni romani din Londra și...
• ambasadorul Dan Mihalache consideră că ieșirea Marii Britanii din UE reprezintă...
• ambasadorul Dan Mihalache a evaluat noul context și concluzionează că ...
• ambasadorul Dan Mihalache s-a consultat cu ministrul de externe englez...
• ambasadorul Dan Mihalache sustine că pe durata celor doi ani ...
• ambasadorul Dan Mihalache a transmis guvernului un material referitor la...
• ambasadorul Dan Mihalache a cerut o întrevedere la...

Nimic din toate acestea, deși acolo trăiesc 400.000 de români din care cam 200.000 cu acte în regulă pentru a munci legal, oricum obligația lui fiind să se ocupe de toți românii din Anglia dar să prezinte și elemente detaliate legate de evoluțiile din insulă.

Nu vreau să postez aici poza cu acest personaj care dormea la o vizită cu prezidentul, că nu vreau să se creadă că este recentă. Voi fi foarte entuziasmat să am programul acestui ambasador să văd care au fost orele sale de somniță.

Aparițiile sale televizate și poziționările nu-l calificau nici pe departe ca diplomat de carieră, ci ca pe o persoană care știe foarte bine să preia informații, să le sintetizeze și să le prezinte mai departe decidenților. Funcția de ambasador este altceva, ea presupunând inițiative, delicateță, prudență și mai ales atitudine. Nu o tunsoare scurtă și un bărbierit la sânge definesc verticalitate și cu deosebire personalitate, ca să nu zic cultură și prezență. Și tăcerea este un mod de a-l defini pe om în raport cu evenimentele. În diplomație chestia cu apa trece pietrele rămân nu este valabilă. Fiecare eveniment necesită o poziționare, iar absenteismul este taxat dur ca răspuns negativ, căci acolo tăcerea nu e de aur. Despre ambasadorul Dan Mihalache de la Londra n-am auzit nimic în aceste zile. Nu cred să fi avut eu urechile înfundate.

(26 iunie 2016)

BREXIT la gheață

Așa cum la o cofetărie a apărut prăjitura Elodia, dpă numele celebrei avocate din Brașov dispărută fără urmă, mă aștept acum să apară băutura BREXIT, un ceva acolo care să aibă măcar paharul cu însemnele steagului Angliei că mă gândesc că este foarte dificil să se obțină din straturi de licori ceva care să ducă spre acele desene frumos colorate în alb, roșu și albastru care să fie recunoscute rapid ca fiind însemnele proaspătei ieșite din UE. Nu prea cred că băutura se va servi într-un local de lux sau într-un local de fițe, ci va fi preparată într-un birt dintr-un sat pierdut de lume, iar paharele trebuie să fie musai ieftine dacă nu de unică folosință. 

Cu siguranță ca în cazul prăjiturii Elodia, minunea nu va ține mai mult de trei zile, căci la noi nicio minune nu durează mai mult de 72 de ore. Va dispare ca un fum și chestia cu:

- Ospătar, un BREXIT la gheață, te rog!

va dura foarte puțin că se va trece tot la țapul de bere clasic saiu la țuica noastră tradițională sau la binul de buturugă, ieftin și mult.

(25 iunie 2016)

BREXIT și un bizar

Un bizar a postat o chestie care prevestește ieșirea fiecărei țări din UE, numai că el este plin de năduf, căci ironia este de la o poștă una tristă. A încercat sărăcuțul să zică ceva urât despre noi, dar el cu ale lui, noi cu ale noastre.

Îi apucă pe câte unii să latre și devin răutăcioși când nu sunt băgați în seamă. Desigur, insul nu se aștepta să se întâmple ceea ce s-a întâmplat și dacă tot s-a întâmplat să facă lumea un pic de haz de necaz.

Ar fi fost o mare problemă daca în loc de Marea Britanie ar fi părăsit UE să zicem Japonia dacă ar fi fost în Europa. Atunci ar fi fost mare durere, mare. Să nu se uite nicio clipă că atunci când au venit insularii în București cu prilejul unui meci de fotbal, au făcut prăpăd, de civilizați ce sunt. Unii râd acum, dar se zice că important este să se vadă cine râde la urmă. Bulgărele se rostogolește nasol la ei deja și pierderile pe bursă sunt imense. Răspunde cineva la întrebarea: de ce n-am vizitat niciodată Anglia, deși am cam vizitat tot ce mi-am dorit? 

(25 iunie 2016)

BREXIT și o industrie prosperă

Singurii câștigați la noi din BREXIT sunt cei din industria de confecționare a drapelelor pentru că:

• trebuie să brodeze noi drapele cu 27 de steluțe și nu cu 28 cum erau până la BREXIT;
• trebuie să furnizeze și steaguri imprimate cu 27 de steluțe în cantități foarte mari;
• trebuie să dezvolte software care să automatizeze brodarea sau imprimarea cu N steluțe.

Riscurile ca numărul de steluțe de pe steagul UE să se reducă este destul de mare. Această industrie este acum înfloritoare și cine are capacitatea de a răspunde comenzilor, acela este cel care încasează profitul rapid. Sunt instituții care nu au de așteptat să se afișeze cu noul context, mai ales că unele dintre drapele sunt desfășurate și neactualizarea numărului de steluțe are consecințe neplăcute, mai ales dacă nivelul este unul foarte înalt.

(25 iunie 2016)

BREXIT văzut corect

Foarte mulți și-au dat cu părerea despre BREXIT și aici n-am să-i enumăr pe lătrăii care seară de seară umplu cu banalitățile lor de abonați micile ecrane la tot felul de emisiuni șterse, incolore și de doi bani. Din întâmplare, pe un post tv era Ionel Blănculescu, un specialist în finanțe, un specialist de mare rafinament. El este cel care a pus punctul pe i. Mi-am adus aminte că uneori căutam răspuns de ce BNR amână și tot amână trecerea la moneda unică. Ro nu o  va adopta niciodată, datorită presiunilor ce vin de la bănci, care căștigă din două mișcări și anume:

• când schimbă lei în euro;
• când schimbă euro în lei.

Fără să facă nimic, ci doar pentru că fac conversii, băncile câștigă anual câteva miliarde bune. Ionel Blănculescu vorbea de un calcul al finanțelor oculte, care de fapt fac jocurile, din care Londra câștigă enorm în fiecare secundă, dar care s-ar fi diminuat sever pe măsură ce procesul de integrare a Marii Britanii în UE trebuia să fie mai profund. Neadoptarea monedei unice nu mai era suficientă pentru a poteja  maximizarea tranzacțiilor din CITY-ul londonez. Argumentele lui Ionel Blănculescu m-au convins că la masa foarte bogaților nici bogații nu-și găesesc locul și cu atât mai puțin săracii. Putin a zis-o dar altfel. După argumentația lui Blănculescu am înțeles de ce Londra era împânzită cu BREXIT și nu a existan nicio adiere de a se face o contrapondere. Toți politicienii sunt sclavii banului. Și pe Dâmbovița am văzut cum un politician de mare viitor a dispărut dintr-o dată, chiar ostentativ, dar s-a dus unde lui îi este foarte bine. Şi 10 Downing Street este de schimbat pe un confort superior la o adică, întrucât semnele resemnării arată o altă înţelegere a lucrurilor pe care Blănculescu a decodat-o excelent în acea seară la acel post mititel tv.

(25 iunie 2016)

BREXIT, un proces nesimulat anterior

Marii strategi ai războaielor aveau niște săli unde dispuneau simboluri pe rol de trupe sau de nave și simulau comportamentul adversarului. În Anglia, deși a avut generali care în vremurile de demult făceau simulări ale luptelor pe mare sau pe uscat, de data aceasta, nici guvernul și nici adepții BREXIT nu au simulat nimic și acum au fiecare câte un cartof fierbinte în mâini și nu știu ce să facă cu el. Nu le-a venit nici unora și nici celorlalți să creadă ce s-a întâmplat. Lui Cameron nu i-a venit să creadă că tabăra ieșirii din UE a ieșit învingătoare. Nici adepții BREXIT nu sunt dezmeticiți încă de rezultat pe care ei l-au catalogat ca pe o victorie, cu care evident nu știu ce să facă, pentru că este o victorie inutilă, care a început rău, tocmai în punctele forte care ar fi trebuit să aducă un cu tot alt rezultat și anume:

• poziția lirei, care s-a depreciat sever în loc să se întărească;
• situația bursei londoneze care a a vut de pătimit.

Faptul că nu a fost simulat nimic arată fragilitatea poziționării în probleme cheie a liderilor, care după ce întâmplă grozăvia rămân cu gura căscată, șocați.

Și în economie, ca și pe câmpul de luptă se construiesc scenarii și se aplică reguli. Se vede că puterea i-a orbit pe toți și lucrurile au scăpat de sub control. Se zice că dacă un nebun aruncă un pietroi într-o baltă, trebuie 27 de deștepți să sară în apa tulbure să-l scoată. E greu și trebuie văzut dacă cei rămași, adică deștepții,  sunt în stare să reclădească.

(25 iunie 2016)

BREXIT și reacțiile liderilor lumii

Liderii lumii au avut reacții dintre cele mai diferite când s-a aflat rezultatul referendumului din Marea Britanie și că aceasta va părăsi UE.
Jean Claude Juncker: Nu va fi un divorţ amiabil.
Frank-Walter Steinmeier: Trebuie să ţinem Europa unită. Nu putem cădea pradă isteriei sau şocului.
Vladimir Putin: Este de înțeles, pentru că nimeni nu vrea să hrănească economiile slabe.
Klaus Iohannis: Vom avea grija ca Romania si UE sa iasa intarita din aceasta criza.
Laszlo Borbely: Este o surpriza pentru toata Europa, un semnal de alarma; de astazi UE nu mai e ce a fost.
Traian Basescu: este momentul solidaritatii depline pentru cei 27 ramasi.
Francois Hollande: Votul britanicilor pune Europa grav la incercare, care nu mai poate functiona
ca pana acum si trebuie sa se concentreze pe problemele esentiale.
Donald Trump: Este un lucru extraordinar că britanicii şi-au luat ţara înapoi votând pentru ieşirea statului din UE!
Îngrijorarea este mare și cu fiecare zi se va vedea că amânareamomentului separării va însemna boală curată.

(25 iunie 2016)

BREXIT, un fel de laxativ

Când am auzit cuvântul BREXIT m-am gândit la un laxativ, căci peste tot televiziunile din Ro sunt invadate de reclame cu medicamente. În realitate era cu totul altceva. Cred despre mine că sunt suficient de informat și că mă adaptez destul de repede la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Așa că am înțeles că nu e un medicament ci este o opțiune și anume să se iasă din UE în cadrul unui referendum.  Trăiesc cu impresia că trecătorii Londrei tot la un laxativ s-au gândit și neavând nevoie de el au zis că pentru vremuri de restriște să-l aibă în casă totuși. În ziua de 23 iunie 2016 pe toată durata transmiterii de imagini din Londra cu atmosfera de la referendum, am văzut același cer cenușiu, aceeași atmosferă apăsătoare, cam aceleași fețe îngândurate și tăcute ca în ziua de 16 noiembrie 2014 la mine în mahala, la secție. Mai spre ora 17 când similitudinile erau foarte clare mi-am dat seama că Anglia a ieșit din UE dar nu am spus-o cu voce tare ca să nu cobesc, exact așa cum am procedat și în 2014, deși chiar dacă am tăcut tot aia a fost și atunci ca  și acum.

(25 iunie 2016)

Ieșirea Londrei din UE

Este o zi tristă pentru UE ziua de 23 iunie 2016, pentru că Marea Britanie la referendum a votat cu 51,9 % ieșirea din UE. Despre acest aspect este mult de vorbit și aici trebuie menționate minusurile de structură ale UE. Există și aici, ca în orice domeniu, elemente de decizie politică și dacă nu sunt definite acele elemente care să crească nivelul forțelor centripete, este clar că forțele centrifuge vor domina si una câte una, țările UE vor dori să părăsească spațiul și așa deosebit de fragil. Tot timpul am avut senzatia că guvernul David Cameron tratează cu superficialitate problema, că neglijează elemente de bază ale managementului politic și deschide porțile curentului de opinie privind ieșirea țării din UE, pentr că:

• a lăsat un singur slogan scurt și concis să intre în spațiul public; BREXIT a fost singura lozincă valabilă care a dominat întreaga campanie care a precedat referendumul; cei care doreau ca țara lor să rămână în spațiul UE au fost anemici, lozincile lor au fost greoaie și timide;
• nu a inclus sloganul GBYES sau BRIN care aveau cu mult mai multă rezonanță decât un cuvânt care se termină în consoana t, țtiut fiin faptul că verbele care se termină în t se referă la trecut, ori toată lumea dorește să se vadă privind spre viitor;
• a căutat tot timpul o integrare limitativă în UE care permite o decuplare fără costuri foarte mari la prima vedere; 
• fragilitatea luării deciziilor legate de migranți a determinat un efect de propagare în lanț a unor vorbe aruncate la întâmplare prin Orient ca să fie evidențiată o anumită imagine, dar în niciun caz imaginea UE, ci imaginea unui membru al UE, cu interese pe acolo, mai ales că s-a mizat pe asimilarea unui milion de muncitori în condițiile unui spor negativ al natalității, cam prin toată Europa.

Data de 23 iunie 2016 este data în care UE a primit o lecție din care dacă va învăța ceva va supraviețui și se va dezvolta, iar dacă nu va învăța, vor urma și alte referendumuri, cu efecte nefericite. Sunt sigur că și la englezi este proverbul rău e cu rău, dar mai rău este fără rău. Sunt sigur că nu peste mult timp își vor da seama că decizia din 23 iunie 2016 nu a fost cea mai buna. UE, mamă bună își va ierta fiica rătăcitoare, nu de alta, dar 23 este numă prim.

Ieșirea marii britanii din UE este de azi o realitate peste care nu ai cum să treci, chiar dacă vrei să crezi că este doar un vis. Ea este o realitate. Punct.

(24 iunie 2016)