1 Mai muncitoresc

Îmi aduc aminte de ziua de 1 Mai pe care o sărbătoream în copilăria mea. Se mergea la defilare, după care se mergea la Ștrand, căci așa i se zicea parcului de pe strada Râurilor din Pitești, unde venea multă lume. Se mâncau mmititei, se bea bere, se mergea cu trenulețul și se participa la tot felul de spectacole. Era zi de sărbătoare.

Noi elevii, ne întâlneam la școală cam de la 07:30 și plecam încolonați îmbrăcați în uniforme și cu cravata de pionier la gât, spre centrul orașului. Ne strângeam  elevii de la  toate școlile generale din Pitești pe o anumită stradă și undeva după ora 10:)) ne venea rândul să trecem prin fața tribunei, unde deasupra erau portretele mari ale lui MARX, ENGELS, LENIN. Se scandau lozinci. După ce defilam prin fața tribunei, plecam spre casele noastre. Defilarea continua cu muncitorii de la Fabrica de Tanin, cu Fabrica Textila, cu Fabrica de încălțăminte, cu Fabrica de Tabliere, cu Fabrica de la Mioveni. Lumea se bucura în felul ei, căci comunismul îi adusese pe toți oamenii la același nivel. Se auzea cântecul care avea primul vers Râde iarăți primăvara, cântec pe care-l cântam la cor. 

Se transmitea la radio demonstrația oamenilor muncii și crainicul făcea descrieri detaliate despre coloanele de oameni ai muncii care treceau prin fața tribunei, unde în prezidiu erau Gheorghe GHEORGHIU DEJ, Ion GHEORGHE MAURER, Chivu STOICA, Ștefan VOITEC, Emil BODNĂRAȘ, Gheorghe APOSTOL, Leonte RĂUTU, Alexandru DRĂGHICI, Petre BORILĂ, Alexandru MOGHIOROȘ. A diua zi în ziarele care apăreau, Scânteia, România Liberă și Scânteia Tineretului apăreau fotografii de la tribuna demonstrației de 1 Mai și instantanee cu participanții le defilare. Erau în fotografii:

- chipuri zâmbitoare, 

- care alegorice,

- pancarte cu texte dedicate partidului,

- copii ținuți pe umeri de către părinții lor.

În acele vremuri, ziua de 1 Mai avea o anume semnificație, dată de propaganda de partid, iar oamenii de bucurau în felul lor. Ziua de 2 Mai era dedicată tineretului. Se organizau serbări, erau spectacole ale brigăzilor artistice din întreprinderi. Pe scene improvizate se produceau artiști amatori. Spre seara erau focuri de artificii.

Anii au trecut. Este aceeași scenă. Sunt alți spectatori. Este o altă  piesă și se mănâncă mici. La televizor se proiectează și imagini din vremurile comuniste, imagini care nu-și găsesc rostul, căci mortul de la groapă nu se mai întoarce, iar istoria scrisă de amatori nu este istorie ci este ceva caricatural, care nu servește nimănui, din moment ce inflația este de 10% și austeritatea este vecină cu catastrofa.

(01 Mai 2026)

Lozincile lui 23 August 1944

Istoria se scrie, dar se și rescrie, după interesele unora sau altora, căci firea omului schimbătoare, face ca toate ce sunt în jurul lui să fie la fil de schimbătoare. Așa se face că zia de 23 August 1944, pe care istoricii știu s-o descrie minut de minut, a fost concentrată în lozinci. La defilările de 23 August s-a scandat din piepturile sănătoare ale clasei muncitoare și cele ale țărănimii muncitoare, lozinci precum:
Trăiască 23 August, ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie!
În fața clădirii guvernului străjuia statuia soldatului sovietic pe un soclu impozant.
Ceva mai târziu s-a scandat lozinca:
Trăiască 23 August, ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de sub jugul fascist!
Cu puțini ani înainte de Revoluția din Decembrie 1989 la ultuimele demonstrații de 23 August se scandau lozinci de forma:
Trăiască 23 August, ziua începutul revoluției democratice în scumpa noastră patrie Republica Socialistă România!
Acum ziua de 23 August, este o zi oarecare și doar din când în când unii istorici mai vorbesc despre semnificația tristeții ei, căci acum pentru un partid de sun 1000 de membri explicația forței de a înfăptui o revoluție, nu numai că nu are explicație logică, dar documentele arată cu totul altceva, mai ales că Armata Roșie se afla la nici mai mult de 200 Km de București, iar ceea ce a urmat o avut mirosul unei ocupații, iar despre întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste,  nu mai discută nimeni.


(23 august 2025)

Muzeul DOFTANA făcut de comuniști

Pe când eram elev și pionier în comunismul de dinainte de 1965, am vizitat de mai multe ori Muzeul DOFTANA, în care comunștii, căci ei au transformat închisoarea DOFTANA în muzeu, pentru a arăta condițiile inumane în care burghezo-moșierimea îi ținea pe deținuții comuniști, printre care au fost Gheorghe GEORGHIU DEJ, Nicolae CEAUȘESCU, Emil BODNĂRAȘ, Ștefan FORIȘ, Gheorghe APOSTOL, Chivu STOICA, Gheorghe PINTILIE, Grigore PREOTEASA, dar și alții.

Îmi aduc aminte din vizitele mele că era o sală de primiri pentru vizite, unde între gratii care separau pe deținuți de vizitatori era un gardian. Din cauză că podelele nu erau stabile, gând mergeai în sala vizitatorilor, din cauza pașilor, acel manechin al gardianului se clătina dând o senzație foarte stranie. Am vizitat celula H unde a stat GEORGHIU DEJ și-mi amintesc că avea ferestrele vopsite cu alb, iar ghidul a dat o explicație de care nu-mi amintesc. Mai era acolo și o măsuță, iar sub geam se aflau foițe mici de țigară pe care erau scrise foarte mărunt texte prin care se comunica cu exteriorul închisorii. Mai erau acolo haine ale deținuților și un mulaj cu un castron cu o ciorbă oribilă. După încheierea vizitei în muzeu, se mergea la cimitir, unde își dormeau somnul de veci, fără cruci la căpătâi comuniști de frunte, iar numele lor erau scrise pe plăci de marmură albă.

De fiecare dată mă gândeam la ceea ce aflasem de la tatăl unui prieten al meu care a zis: vai de cei învinși! Cu Muzeul DOFTANA se adeverea că învingătorul zugrăvește faptele învinsului exact cum vrea el, iar acum, comunismul învins, este zugrăvit de către învingătorii lui, tot așa cum doresc ei, fără ac vreunul să spună 100% adevărul. Învingătorul îl persecută pe învins după poftele lui, fără să se gândească o clipă că peste timp și el va ocupa locul învinsului. Îmi aduc aminte versurile scrise în cartea de amintiri a actriței Maria FILOTT, care zicea: Căci învingând, am fost învinsă. Abia după 1989, și după ce am văzut filmul Memorialul durerii, am găsit descifrarea acestui vers, care este o mare pildă pentru cine vrea să învețe.




(23 martie 2025)

Cum vine chestia cu întoarcerea armelor?

Am și eu o întrebare: știe careva dintre istoricii noștri din istoria războaielor din toate timpurile, un caz în care la o anumită zi, a avut loc întoarcerea armelor? Mai concret, la 23 August 1944 după ce a fost arestat mareșalul Ion ANTONESCU, armata română care luptase cot la cot cu armata Germaniei naziste împotriva armatelor din țările aliate și aici mă refer în principal la armatele USA, Angliei, Rusiei, Poloniei, Franței, Cehoslovaciei, s-a alăturat armatelor aliate și a luptat împotriva armatei Germaniei naziste. A avut loc o schimbare radicală de atitudine chiar în timpul derulării războiului. Fostul aliat, Germania nazistă a devenit dușman, iar foștii dușmani, adică armatele care luptau împotriva nazismului, au devenit pentru armata română, aliați. Există în istoria fiecărei nații momente ale alegerilor greșite și pentru noi, ceea ce s-a întâmplat după 1938 reprezintă un șir lung de neasumări colective și de decizii eronate, care au culminat cu intrarea într-o alianță care ne ducea spre pierzanie, datorită unor conducători slabi, mici și nesemnificativi.

(24 august 2024)

Semnificația zilei de 23 August 1944

Ziua de  23 August 1944 a suferit metamorfoze dintre cele mai spectaculoase. În 1961, lozinca  strigată din piepturile proletare era:

După mulți ani ea a devenit cu totul altceva, mai exact ziua începerii revoluției democratice din patria noastră, Republica Socialistă România, revoluție condusă de Partidul Comunist Român. Fiecare actor caută să se împopoțoneze după puterile și după mintea sa, dar istoria, deși este de multe ori trucată, are un singur adevăr. Să nu uităm unde era Armata Roșie la 23 august 1944, să nu uităm ce s-a întâmplat cu guvernul ANTONESCU și să nu uităm ce a urmat după 23 august 1944 în țara noastră, inclusiv faptul cum a fost socotită România în tratatul de pace de la Paris, unde țările au fost ori învingătoare, ori învinse. Noi nu trebuie să ne rușinăm de nimic și dacă avem coloană vertebrală, trebuie să ne asumăm trecutul exact așa cum a fost el, căci numai așa voi deveni mai buni, mai drepți, mai puternici, mai apreciați.

(05 decembrie 2022)

Semnificațiile zilei de 23 August 1944

Cine vrea să citească o carte de istorie care să lămurească semnificația zilei de 23 August 1944 mai trebuie să aștepte 100 de ani, până se vor limpezi lucrurile și oamenii de știință vor analiza cu obiectivitate ceea ce s-a întâmplat atunci.

Prin 1950, ziua de 23 August 1944 a însemnat ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist de către glorioasa armată sovietică.

Prin 1960, aceeași zi de 23 August 1944 a însemnat ziua insurecției armate pentru eliberarea țării de  mașinăria de război a Germaniei naziste și pentru înlăturarea asupririi burghezo-moșierești din patria noastră și instaurarea dictaturii proletariatului.

Prin anii 1980, ziua de 23 August 1944 a însemnat ziua începerii revoluției democratice din patria noastră în vederea construirii unei societăți eliberată de exploatarea omului de către om.

Prin anii de după 2000. ziua de 23 August 1944 nu a mai însemnat nimic, pentru că încă nu sunt clare lucrurile și patimile în legătură cu marii actori ai acelei zile sunt încă foarte puternice, iar argumente pentru a le domoli nu s-au inventat încă.

Așa cum degetul de la o mână privit din diferite unghiuri arată altfel, tot așa și ziua de 23 August 1944 este analizată și interpretată după interesele celor care vor să tragă concluzii, iar obiectivitatea devine relativă, în raport cu instrumentele folosite în analiză și cu ideile preconcepute de la care s-a plecat.

(23 august 2022)

23 August 1944

 Pentru români ziua de 23 August 1944 are o semnificație aparte deoarece atunci au avut loc evenimente deosebite, care au marcat pentru mulți ani istoria României.
Nu voi scrie aici șirul acelor evenimente, dar cine are curiozitatea, le va studia și va vedea că sunt foarte încâlcite căile Domnului, mai ales când niște politicieni iresponsabili nu au fost în stare să ducă țara spre un deznodământ fericit și au procedat ca și acum executând mișcări mărunte care să le aducă lor beneficii pe termen scurt.
De-a lungul anilor, am văzut scrise lozinci care marcau însemnătatea acestei zile, arătând că la 23 August 1944:
- am întors armele împotriva armatei hitleriste,
- a început eliberarea țării de către Armata Roșie,
- armata noastră a început eliberarea țării,
- a început revoluția democratică la noi.
Îmi aduc aminte că Ion ILIESCU arăta un deget pe care-l poziționa în diferite feluri și arăta că văzut din unghiuri diferite, acel deget arată altfel.
Mă gândesc la faptul că și ziua de 23 August 1944 se interpretează diferit după interese. Cine vrea, o consideră ziua întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, ca și cum a întoarce armele este o chestie de mare mândrie pe câmpul de bătălie. Alții o interpretează ca începutul unei revoluții, alții ca pe o zi de doliu național, dacă privesc spre consecințele dezastruoase pe termen lung și tot așa. 
Din punctul meu de vedere, la 23 August 1944 s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple în lipsa unei strategii naționale coerente pe termen lung a partidelor politice cu interese divergente, care nu au gândit nicio clipă care era direcția corectă de urmat, cu mult înainte de 1939.
Unde nu-i cap, vai de picioare!

(23 august 2021)

365 împotriva României: Emil BODNĂRAȘ alias inginerul CEAUȘU

Emil BODNĂRAȘ era un tip extrem de deștept. Ceea ce a făcut el ca elev, ca student și ceva mai târziu, a fost de top. După aceea, a trecut printr-o perioadă ceva mai obscură, despre care istoricii ar trebui să aprofundeze documente și opinii. Ar reieși lucruri interesante.

Ceea ce mi se pare mie interesant se leagă de rolul lui în timpul evenimentelor din 23 august 1944. Istoria zice că el, Emil BODNĂRAȘ, zis și inginerul CEAUȘU, ar fi fost creierul acelei mișcări istorice, în care mareșalul Ion ANTONESCU, șeful guvernului, a fost arestat. Eu nu prea cred, căci probabilitatea ca un ins provenind dintr-un partid microscopic, ar avea puterea de personaj de prim plan. Faptul că el juca un rol într-o piesă scrisă de un dramaturg anume și faptul că celelalte personaje erau de primă mărime, arată multe și trebuie de fiecare dată citit printre rânduri. 

Judecând prin prisma unor elemente minimale de management politic ceea ce a făcut inginerul CEAUȘU, rezultă cu claritate că ecuația politică nu era de gradul trei, nifi de gradul patru, în condițiile în care armata germană era la pământ, aliații debarcaseră demult în Normandia, iar frontul de este era la o distanță extrem de mică față de București și viteza de deplasare a Armatei Roșii era extrem de mare. Ecuația era de gradul 1 și avea o singură soluție. Cine crede că ceea ce s-a întâmplat la 23 August 1944  a fost ceva neașteptat, calculat, măreț, eroic și dorit. În ecuația 5+x=11 are soluția x=6, pe care și un copil de 5 ani știe s-o rezolve. Așa că inginerul CEAUȘU a executat și nimic mai mult, exact cum au făcut și ceilalți. L-am trecut în lista celor 365 pentru semnificația a ceea ce a făcit el, chiar și din umbră, căci nu este nimic sublim să rezolvi o secuație de gradul întâi, când mareșalul Ion ANTONESCU avea în 1940 în rucsac ecuația de gradul al IV-lea, dar a ales cartea necâștigătoare, crezând că militar fiind, instinctul lui este infailibil, dar l-a dus la dezastru.

(29 iulie 2018)