Soluție aiuritoare la o grea problemă cu riscuri adevărate

Așa cum era de așteptat, la o problemă extrem de grea cum este cea din domeniul medical, unde există nenumărate riscuri, soluția este aiuritoare.
Dacă un pacient a decedat și rudele dau în judecată spitalul, soluția favorabilă petenților, existentă în ziua de azi este ca spitalul să plătească daune de zeci sau chiar de sute de mii de euro. Dacă privim problema la rece, este corect ca să fie plătite despăgubiri morale, dacă am privi spitalul ca o entitate care fabrică bani. În realitate, spitalul este o entitate care primește bani de la stat din buget și dacă are acolo un capitol privind despăgubiri către păgubiți, trebuie să înțelegem că nici bugetul nu este o fabrică de bani, ci banii sunt strîânși de la cetățeni prin taxe și impozite.
În opinia mea, trebuie să existe alte mecanisme pentru a soluționa problema, astfel încât plata despăgubirilor să nu mai apară ca element direct din bugetul de stat.
În opinia mea, fiecare cetățean trebiue să aibă o asigurare care să acopere tot felul de riscuri și cetățeanul trebuie să plătească periodic sume de bani la societatea de asigurări, iar în cazul apariției unei situații extreme, între persoanele petente și spital apare societatea de asigurări. Desigur, tot personalul spitalului trebuie să aibă asigurări, căci infecțiile nozocomiale au rădăcini în activitatea necorespunzătoare a unor persoane cu nume și prenume. Dacă apare o situație de mal praxis, nu a venit cineva din afara spitalului să genereze respectiva situație, ci există persoane cu nume și prenume implicate. Este clar că societățile de asigurări vor plăti despăgubirile, dar după aceea, ele își vor recupera prejudiciul de pe cei responsabili, căci întotdeauna vor exista un nene sau o tanti de care depinde situația ce a generat prejudiciul
În ziua de azi, se merge după principiul prinde orbul scoate-o ochii. Ceea ce nu este normal și ține sistemul de sănătate în loc. Existența unui sistem de asigurări bine pus la punct, are puterea de a responsabiliza toate părțile. Nu mai suntem în comunism, când funcționau principii precum:
- unul pentru toți și toți pentru unu,
- de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi,
- nu poți, te ajutăm, nu vrei te obligăm.
Acum noi trebuie să vedem că din banii plătiți de noi ca texe și impozite, se construiesc spitale, se construiesc autostrăzi, este stimulată excelența, nu se plătesc oalele sparte de alții.

(19 decembrie 2025)

Hoții în viteză

Există:

- hoți de buzunare,

- hoți din case,

- hoți din mașini,

- hoți din bănci,

- hoți din trenuri,

- hoți din vestiare,

- hoți de tablouri,

- hoți de haine,

- hoți de alimente,

- hoți din marketuri,

- hoți de bijuterii.

Nu mă voi acum să fac alte clasificări și nici să discut despre calitățile pe care trebuie să le aibă un nene sau o tanti pentru a deveni hoț, căci dacă nu are acele calități, este hoț prost și este prins imediat asupra faptului. Acum mă voi ocupa de hoții în viteză, care arată culmile la care sa ajuns cu hoția, căci aceasta a rămas un pic mai în urma vremurilor, din moment ce hoția în viteză a apărut după anul 2000, iar secolul vitezei a fost secolul al XX-lea, iar acum suntem în secolul al XXI-lea.

Voi descrie procesul. 

Băieții au informația legată de conținutul unui TIR, pentru că riscurile sunt prea mari pentru ca operația să fie de succes, iar prada să fie nesemnificativă. Deci, băieții știu ce produse transportă un TIR și dacă după ce au efectuat calculele de eficiență folosind câteva dintre ecuațiile mecanicii cuantice și un produs software de ultimă generație, decid să întreprindă acțiunea.

Băieții folosesc o mașină foarte bună. Urmăresc acel TIR și având elemente de cascadorie, se apropie în viteză de TIR, deschid ușile unde se află marfa și încep procesul de golire. Teoria zice, dar practica o infirmă, că băieții așteaptă porțiunile din traseu unde sunt fie restricții de viteză, fie lucrări pe carosabil, ca șoferul de pe TIR să încetinească, iar ei să aibă spor la golirea remorcii de marfă. Unii dintre băieți au ajuns la astfel de performanțe încât nu se mai folosesc de astfel de artificii și la 100 Km/h își manifestă talentul, curajul și inteligența.

După ce au furat exact cât și-au planificat, se depărtează de TIR-ul prăduit și munca lor pentru acea zi este aproape încheiată, dacă lucrează pe un singur schimb.

Există și riscuri pe care și le asumă hoții în viteză, căci la 80 sau 100 Km/h distanța prea mică dintre TIR și autoturismul prădătorilor, orice frânare, orice reducere a vitezei fără reacția adecvată a șoferului de pe autoturism deja ridică mari probleme echipajului din autoturism și a celor implicați în descărcarea mărfii din TIR. Accidentele care se produc sunt accidente la locul de muncă, dar nicio societate de asigurări nu încheie polițe de asigurare pentru astfel de procese de transfer în mare viteză a mărfurilor.

(20 iulie 2023)

City Insurance sau semnul lăcomiei

Se știe că pierd numai cei care urmăresc chilipirurile. Dacă în piață apare un jucător care oferă un serviciu sau un produs la un preț mai mic cu cel puțin 30% decât media pieții, ceva necurat este acolo. Oamenii, în loc să stea și să judece că este imposibil să fie prestat serviciul sau să fie vândut produsul la un asemenea preț, fără ca acolo să se ascundă ceva necurat, trec la acțiune și investesc.
După ce au făcut investiția, jucătorul din piață care a practicat  acel preț nerealist și fără vreo acoperire, nu face altceva decât să se îndrepte spre direcția pe care și-a proiectat-o din start, adică să dispară cu banii sau să ridice din umeri când este tras de guler și să scoată buzunarele goale, arătând că nu are de unde să returneze banii primiți de la investitorii care au devenit instantaneu doar simpli păgubiți.
Escrocii nu există fără persoane credule și se pare că oamenii care se lasă ademeniți de escroci nu sunt deloc puțini. Oamenii își fac calcule de eficiență și dacă nu știu să facă diferența între chilipir și țeapă, se găsesc de cele mai multe ori în situații deloc confortabile.
City Insurance a vândut polițe de asigurare cu cel puțin 30% sub prețul pieții. Se știe că oricine dorește să aibă unele certitudini legate de valoarea despăgubirilor. Una este să fie scris ceva și alta este să se întâmple ceea ce este scris acolo. Când City Insurance a depășit masa critică a polițelor încheiate, adică undeva la 3.000.000 a început dansul, care a constat în:
- plata de despăgubiri,
- efectuarea de tranzacții fictive,
- derularea de procese evazioniste,
- furt la drumul mare.

Noi avem un proverb: cine nu deschide ochii, deschide punga. Se potrivește cel mai bine cu ceea ce se întâmplă cu City Insurance. Ca actor în piața de asigurări RCA, a apărut, a avut o evoluție spectaculoasă și oamenii, fără să se documenteze prea bine au investit acolo și au crezut că vor și avea beneficii scontate, mergând mai mult pe ideea că lor nu li se va întâmpla să folosească acea poliță, știut fiind faptul că din 5 milioane de șoferi cam 2,5 milioane sunt antrenați în evenimente rutiere care necesită folosirea RCA. La un risc de 50% orice om se gândește că o economie de 30% este bine venită. O asigurare este pe cel mult un an. Dacă cineva a făcut asigurarea în noiembrie trecut, o lună de așteptare și de mers în condiții de neacoperire de consecințe ale unui eveniment rutier este de acceptat. Cine mai are 6 luni din poliță riscă și asta este, va face o altă asigurare la o altă companie de asigurări la un preț care e foarte apropiat de prețul pieții și se rezolvă. Așa că creierul de la City Insurance care a gândit escrocheria a știut el bine ce face, exact ca escrocii de la CARITAS și FNI.

(23 septembrie 2021)