Soluție de secol al XV-lea în digitalizarea mioritică

Am avut surpriza să constat că:

- pacientul merge la medic,
- medicul selectează analizele și le trece în formular,
- este creat un fișier care se stochează în computer,
- se tipărește buletinul de analiză,
- medicul dă pacientului un buletinul de analiză,
- pacientul merge cu buletinul la laborator,
- operatoarea de la laborator reintroduce datele din buletin, 
- se recoltează probele pentru analize,
- se scriu rezultatele într-un fișier,
- pacientul primește fie rezultatul tipărit, fie fișierul și-și tipărește rezultatele,
- pacientul merge la medic cu rezultatul tipărit al analizelor.

Se vede clar că sluția este primitivă, de secol al XV-lea, realizată de niște ageamii în ale informaticii, căci dacă ar fi fost altcumva se proceda astfel:

- pacientul merge la medic,

-medicul selectează ce analize trebuie făcute,

- este creat un fișier care se stochează într-o bază de date,

- eventual tipărește acel fișier ce devine buletin de analize,

- pacientul primește fie formularul, fie un cod de identificare,

- pacientul merge la un laborator, cu formularul sau cu codul,

- operatorul de la laborator se autentifică și accesează baza de date,

- sunt preluate acele elemente care generează coduri de bară,

- se fac recoltările,

- se lipesc etichetele pe eprubete,

- probele pleacă la alborator,

- se fac măsurători,

- rezultatele sunt trecute într-un fișier,

- fișierul are cod de identificare,

- fișierul se stochează într-o bază de date,

- pacientul primește fie fișierul cu rezultate pe care și-l tipărește, fie pagini tipărite,

- medicul primește un mesaj că au fost realizate analizele și există rezultatele,

- medicul are acces la baza de date cu rezultate după ce se autentifică.

Se observă că soluția include fluxuri continue și este exclusă reintroducerea datelor din formularul de analize, iar bazele de date sunt soluția ce exclude acele etape intermediare. Tipărirea este opțională în toate cazurile și rolul pacientului este doar de a furniza probe, iar rolul celorlalți actori este redus strict la ceea ce profesia lor le impune să facă, fără operații redundante.

Motivările legate de securitatea fluxurilor nu sunt justificate, din moment ce există bănci virtuale și fluxurile bănești sunt realizate fără niciun risc în acestea, iar sumele vehiculate nu sunt deloc neglijabile. Disciplinarea operatorilor, oricare ar fi ei, este cheia succesului în gestionarea corectă a acestor fluxuri.

(15iulie 2024)

Despre parole

Aplicațiile informatice vechi folosesc parole. Ele cer să-ți definești un cont unde spui:
- numele tău și prenumele tău,
- adresa de e-mail unde vrei să primești corespondența,
- un număr de telefon cu codul țării,
- mai dai unele detalii despre tine,
- pui nume utilizator,
- defineși o parolă,
- confirmi parola,
- intri in cont.
Ca să vezi că totul e în regulă, intrarea în cont se face cu adresa de poștă electronică sau număr de telefon și desigur cu parola. Dacă le dai corect, este clar că ai acees la resursele aplicației așa cum ți s-a spus când ți s-a sugerat să-ți faci contul. Fiecare proiectant de aplicație îți dă indicații cum să fie parola. Unii îți spun de la obraz că parola:

- trebuie să aibă cel puțin 8 caractere de exemplu,

- trebuie să înceapă cu o literă,

- nu trebuie să aibă cuvinte din numele și prenumele tău,

- trebuie să aibă ceva caractere speciale,

- pentru a fi foarte sgură trebuie să aibă o anumită structură.

Tu te conformezi, dar nu despre acșa ceva vreau să scriu aici, ci despre ce trebuie să faci tu ca să nu încurci borcanele și să nu te trezești că tot uiți parole și când îți este lumea mai dragă să pierzi timpul ca să-ți redefinești parola pe care ai uitat-o. Tu ești singur individul care-și definește strategiile de definire a parolelor.

Unii definesc la toate aplicațiile aceeași parolă și rețin o singură parolă, cu care accesează toate aplicațiile, lucru extrem de riscant, căci dacă din greșeală ți se află parola, oricine are acces la toate aplicațiile tale, căci adresa de e-mail nu e secretă, că numele de utilizator al tău nu e secret dacă tu faci paradă cu el, că numărul tău de telefon nu e secret.
Alții construiesc parole care nu diferă de la aplicație la aplicație decât prin ceva la mintea cocoșului, căci cred ei că gândirea lor este doar a lor, deși toți oamenii pleacă pe DN1 vineri și sâmbăta de se face aglomerație, căci sfârșitul de săptămână este același pentru toți, iar strategia de a construi parolele este cam după același principiu, că educația noastră nu diferă radical din moment ce toți suntem pământeni și nu unii sunt pământeni, iar alții vin de pe Marte.

În zona parolelor, totul este să lucrăm ordonat și să nu pierdem informațiile numite PAROLE, ba mai mult, să căutăm să avem acces la ele ori de câte ori este nevoie, căci fără accesul la parole, eșuăm lamentabil și penibil chiar atunci când vrem să obținem acces la resurse, în momente critice, unice și necesare.

(09 decembrie 2023)