Returnarea de TVA - o acțiune banditească

Plata de TVA este o recunoaștere a muncii depuse de oameni pentru realizarea de produse, de servicii, de opere de artă, de acte artistice. În societate, orice este realizat de munca omului, încorporează valoare și societatea, dacă este corect construită, ttrebuie să recunoască acest lucru. Taxa pe valoarea adăugată este forma concretă prin care oamenii din societate, recunosc munca semenilor lor, atunci când cumpără un produs sau un serviciu. Returnarea de TVA este recunoașterea faptului că benefiociarii returnării, nu recunosc munca semenilor lor. Unii vorbesc de dubla taxare când o firmă cumără ceva pentru a produce altceva și pentru a-l vinde, încasând TVA pentru produsul finit vândut, bla-bla-bla.

Nimeni nu suflă o vorbă despre impozitarea pensiilor. Nimeni nu suflă o vorbă despre alte taxe și impozite care nu au nicio noimă, atât timp cât cetățeanul este jecmănit. Când este vorba de tot felul de bandiți cărora li se returnează TVA necuvenit, nimeni nu suflă o vorbă. Nici când este vorba de cei care nu plătesc TVA, nimeni nu suflă o vorbă și se caută tot felul de forme de a se face evaziune fiscală.

În opinia mea, cine cumpără, plătește TVA și TVA nu se returnează niciodată, căci returnarea de TVA este recunoașterea lipsei de apreciere a muncii celui care a produs acel element pentru care se returnează TVA. Se învocă creșterea prețului unui produs. Este de-a dreptul comic să se vorbească despre creșterea prețuluii la produse, când nu există produs căruia să nu i se fi crescut prețul într-o manieră fără bază economică, ci doar invocând factori subiectivi, precum schimbarea raportului dintre cerere și ofertă. 

O schimbare de ordine a lucrurilor, trebuie să înceapă cu ceva, iar acel ceva este recunoașterea muncii oamenilor, singura creatoare de valoare. Spunând orice altceva, nu TVA, acel orice altceva, fără fundament economic, ci raportat la un caracter discreționar poate fi returnat fără nicio problemă, căci între bandiți onorabili, totul este posibil, cinstit și apreciat.


(11 mai 2026)

ZOE, cade guvernul!

Îmi aduc aminte de celebra replică a lui TIPĂTESCU: ZOE, cade guvernul! Și acum în zilele noastre se vaită lumea care vrtea stabilitate că guvernul se clatină. Șturlubaticii din USR fac tot felul de ghidușii care-i irită pe cei din PSD, dar nici PNL-iștii nu sunt prea liniștiți, dar știu să suporte cu stoicism ce se întâmplă. Coaliția este un sistem colaborativ și ca orice sistem colaborativ și coaliția PSD, PNL, UDMR, USR trebuie să fie caracterizată prin:
- comunicare,
- coordonare,
- cooperare,
iar ceea ce vedem de la o poștă arată că niciuna dintre părți și aici mă refer la PSD, PNL și USR nici nu comunică, nici nu cooperează și cu atât mai puțin, nu colaborează, ci se bârfesc ca niște țate pe malul șanțului, își dau la gioale, se sabotează și se arată cu degetul ori de câte ori au ocazia.

Chestia cu stabilitatea,, cu haosul este doar o sperietoare, căci guvernul BOLOJAN care credea că mută munții din loc, nu a fost în stare să facă mare brânză, iar CCR dacă-i dă un bobârnac miercuri, se va rostogoli ca și cum nici nu ar fi existat. Toate amânările de până acum arată că guvernul este incapabil să facă reforme, ci doar i-a regulat pe toate părțile pe cei nevoiași, căci a umbla la burse, la pensii, la ajutoare, la TVA, ni s-a arătat mărura incompetenței căci trebuia ca peștele împuțit de la cap tot de la cap să înceapă a fi curățat, căci nu de valabilitatea proverbelor avem noi acum nevoie în 2025.


(22 septembrie 2025)

Învățarea sacrificiului

Comuniștii ne-au învățat că partidul dă case, partidul construiește combinate industriale, partidul dă burse studenților, partidul mărește salariile muncitorilor, de parcă partidul ar fi un izvor care în loc de apă, scoate de undeva bani, case, burse, drumuri, utilaje și toate cele. Acum, în vremurile de democrație, nu partidul era cel care a dat, ci guvernul prin alocări bugetare și mai nou, premierul prin fondul de rezervă al guvernului, ca și cum acest fond ar fi niște saci cu bani, care cad din cer în biroul din clădirea din Piața Victoriei. Lucrurile nu sunt deloc așa, iar banii în democrație, în loc să vină din vânzări pe piața externă a bunurilor româînești, au venit din împrumuturi. E bine să ai un purcoi de bani obținuți din împrumuturi și să faci din ei tot ce-ți bubuie în cap, dar acești bani mai trebuie și înapoiați, împreună cu dobânzile aferente. Cine nu e gospodar, acumulează datorii și-și mărește deficitul la buget, chestie care are efecte nasoale rău de tot.
Este momentul de a învăța să facem sacrificii. Nu este vorba de sacrificiile dictate de la centru ca măriri de TVA, de taxe și impozite, ci restrângerea voluntară a cheltuielilor. De la centru se fixează un procent și fiecare la locul său de muncă trebuie să facă sacrificii voluntare. Nimeni nu spune ce să se facă acolo, departe de Palatul Victoriei, ci fiecare șef și fiecare șefuleț trebuie să ia măsuri la el în curte, pentru a reduce cheltuielile cu procentl stabilit la centru. Acest lucru trebuia să fie făcut de la început și trebuia să fie permanent, căci dezmățul bugetar nu apare din senin, ci este semn al slăbiciunii guvernului avid de puterea dată de câștigarea de alegeri, mituind poporul.

(24 august 2025) 

Reforma scoasă cu forcepsul

După ce guvernul BOLOJAN a bătut din palme și și-a executat poporul cu creșterea TVA, cu taxa de 10% pe CASS la pensionari, cu reducerea burselor la elevi și studenți, cu liberalizarea prețelui la energia electrică, a trecut timid și șăgalnic la al II-lea pachet de măsuri, lucrând aproape chirurgical, pentru a nu deranja exact construcția pe care politicienii și sistemul corupt au realizat-o în 36 de ani, cu tenacitate, cu măestrie, cu obrăznicie și cu legi strâmbe care au creat tot felul de privilegii pentru specialii banali.

Deja direcția este un drum înfundat, căci lucrurile simple au devenit extrem de complicate și imposibil de corectat, când totul trebuia rezolvat într-o singură propoziție: cheltuielile bugetare se reduc cu 75% și punct. Nu dai pe nimeni afară. Nu vii tu guvern să spargi buboaie. Să le spargă cei ce au făcut declanșat infecția. Dintr-o mămăligă care reprezintă 25% din mămăliga dezmățului, oamenii trebuie să se descurce și așa singuri-singurei își reglau toate aberațiile, căci nimeni nu trebuie să se întindă mai mult decât îi este plapuma.

(15 august 2025)

Falsa problemă a pensiilor magistraților

Acum sunt probleme grele căci adevărul a ieșit la suprafață și buboiul s-a spart, puroiul urât mirositor curge și deficitul bugetar nu scade deloc. Cum un cui îl scoate pe celălalt, se caută un antidot la a redirecționa atenția de la gravele probleme pe care guvernul Ilie BOLOJAN nu le rezolvă, pentru că nu are soluții și în buna tradiție mioritică, atenția este dusă spre o problemă falsă, problemă care este cea a pensiilor magistraților.

S-a mai întâmplat un lucru bizar: o doamnă a fost invitată la un post de televiziune și s-a lansat într-o serie de comentarii, pe care le-am găsit absolut rezonabile, dar pe toate televiziunile s-a rostogolit în buclă zicerea că o pensie de 11.000 lei este o pensie, nu știu cum i s-a zis, dar promteriștii au răstălmăcit-o exact cum au vrut ei, manipulând exact în ideea de a deplasa problema reală și gravă a incapacității guvernului de a face reformă cu adevărat, spre chestia cu pensiile magistraților. Să nu uităm că evaziunea din TVA este 44 miliarde de euro, care în niciun caz nu depășește costurile cu pensiile ma=gistraților, pe care ni-i dorim independenți și incoruptibili.



(04 august 2025)

Vine milionul?

Am văzut la televizor cum la Paris sau la Budapesta se strâng la mitinguri cel puțin un milion de persoane care revendică diferite solicitări. La București, în vremea lui DRAGNEA s-a organizat un miting al PSD la Piața Victoriei, la care au participat 500.000 de cetățeni. Acum în condițiile de austeritate, văd prin Piața Victoriei câteva sute de manifestanți și aud pe la televizor tot felul de lideri sindicali care amenință cu proteste de mare amploare și chiar cu greva generală. Deja am temeri ca nu cumva să fie paralizat Bucureștiul de un miting de peste un milion de protestatari, care chiar ar însemna un semnal serios pentru guvernanți, care s-ar trezi la realitate și ar înțelege că poporul muncitor este o forță unită și ei, guvernanții, trebuie să-și schimbe modul de lucru și să facă o politică altfel.

(23 iulie 2025) 

Cât de mare este profitul pentru un sendviș?

Un sendviș banal costă 24 de lei. Am căutat să văd care sunt cheltuielile pentru a-l produce și au rezultat următoarele costuri de producție:
- chifla - 1,50 Lei
- brânza ALMETE - 1,00 Lei
- cașcaval feliat - 2,60 Lei
- Cedar feliat - 3,25 Lei
- manopera - 3,00 Lei
- TVA - 2,00 Lei
Prețul de producție este de 11,35 la care adaug TVA și rezultă 13,35 ceea ce rezultă că 10,66 lei include pe lângă taxe și impozite la stat, un profit de peste 8,00 Lei, adică un profit de peste 65% ceea ce mi se pare un pic cam prea mult pentru un biet sendviș.

(05 octombrie 2024)

Eu și indicatorii

În viața mea m-am confruntat cu tot felul de indicatori.
Productivitatea muncii este un indicator.
Salariul mediu brut pe economie  este un indicator.
Media aritmetică a elevului  este un indicator.
Produsul intern brut, celebrul PIB  este un indicator.
Venitul național  este un indicator.

Producția marfă  este un indicator..

Producție neterminată  este un indicator.

Producția marfă vândută și încasată  este un indicator.

TVA este un indicator.

Prețul  este un indicator.

Consumul mediu la 100 Km  este un indicator.
Noi suntem înconjurați ca să nu spun sufocați de tot felul de indicatori, care mai de care mai bizari și mai inutili, dar fără ei ne-am considera niște complexați, inutili și primitivi. Lumea are nevoie de indicatori pentru a se considera elevată, interesantă, profundă, deșteaptă, măreață, eficientă și drăgălașă. În realitate, indicatorii sunt doar niște convenții construite pentru a face măsurători în vederea comparării pentru a face ierarhizări care preced selecțiile noastre. Când cumpărăm un calculator sau un telefon mobil ne uităm la performanțele lui date de indicatori pentru care s-au efectuat măsurători și alegem produsul care ni se potrivește nouă cel mai bine și buzunarul nostru este suficient de larg și de plin ca să-l achiziționăm.

Este demonstrat de către matematicienii Gheorghe PĂUN și Daniel PELE că nu există niciun indicator perfect, adică nu există niciun indicator pe lumea aceasta care să fie în același timp senzitiv, necompensatoriu și necatastrofic. Dacă toți indicatorii sunt imperfecți, înseamnă că oricât ne-am zbuciuma noi nu vom construi decât un indicator oarecare care va fi nici mai bun nici mai prost decât indicatorii deja existenți. Așa că oricine vrea să compare ceva își construiește propriul indicator. Totul este să-l folosească în același fel când face măsurătorile, culege datele și face calculele. Toți indicatorii sunt o apă și un pământ. Totul este să respectăm cerințele lor de bază, definite de cei care i-au construit. dacă nu facem acest lucru, eu zic că nu mai trebuie să facem nimic pentru că orice comparație este nerelevantă și muncim degeaba, ci doar să ne aflăm în treabă sau să manipulăm, comparând mere cu pere.


(18 mai 2023)

Un lucru îngrozitor de simplu:standardizarea

Când cumpărăm ceva și primim bonul de la casă, avem surpriza să vedem că de la un magazin la altul structura elementelor tipărite este alta, deși în mod normal, informațiile ar trebui să fie aceleași, adică:
- elemente de identificare ale vânzătorului,
- data curentă,
- produsele,
- cantitatea, prețul și valoarea totală,
- valoarea TVA
- mod de plată, cod card.
Mai apar și alte elemente. digitalizarea presupune:
- ordine,
- disciplină,
- muncă,
- corectitudine,
- transparență,
- proceduri.

Acum se bate monedă pe digitalizare și așa cum suntem obișnuiți:

- se vorbește multe,

- se fac angajări,

- nu se face mai nimic,

- nu lucrează profesioniștii acolo,

- se tot refac planuri,

- apar documentații, studii, fără fapte concrete.

Acum, rapid, aș vrea să văd:

- facturi standardizate,

- bonuri de casă standardizate,

- proceduri universale.

Toate se fac fără bătaie de cap căci e vorba de programare, de mici modificări în structuri de documente, care rearanjează aceleași informații, ca toate facturile să fie can la fel, adică, dacă vreau să găsesc numărul și codul facturii, la toate facturile să fie doar într-un singur loc. Și data emiterii și data scadenței, trebuie să fie la toate facturile la fel. Dacă apar particularități de la emitent la emitent, acele particularități se vor reflecta undeva în document, care nu afectează grav standardizarea, înnebunindu-l de cap pe cel ce citește documentul.

Acum la început e mai greu dar dacă se dă termen strâns și se bagă banul, cu siguranță, standardizarea își va vedea efectele. dacă nu se lucrează etapizat, peste 20 de ani vom vorbi tot despre standardizare, despre eficientizare și vom fi exact cum am fost la început, deși s-au cheltuira 20 miliarde de euro pe nimic, adică pe salarii babane pentru incompetenți, amante, fiii și fiicele unor pile și tot așa, care și-au găsit loc călduț în ale digitalizării, ca strategie pe hârtie, fără fapte concrete ca în romanele lui ILF și PETROV.

(02 mai 2022)

Impozitarea bacșișului

 Bacșișul și mita sunt a doua natură a românului. Până nu ciugulește un pic, românul nu se simte bine. Chiar dacă e îngropat în aur și diamante, românul tot așteaptă și de la cel mai sărac om să-i dea ceva, un bacșiș sau o mită. El nu se simte bine altfel.
Pornind de la această realitate pe care nimeni nu are cum s-o nege, pentru că fiecare dintre noi a primit ceva, o atenție, care dacă nu e bacșiș sau mită, tot o treabă aiurea este, căci este peste ceea ce i s-a cuvenit celui spre care se îndreaptă atenția. A oferi o atenție este parte din educația fiecăruia dintre noi. A oferi mită sau bacșiș stă în certitudinea că ceea ce se face este de calitate și oferim bacșiș sau mită nu pentru că ne dau banii afară din casă, ci pentru că trebuie să avem liniștea că:
- am primit ce doream de la executant,
- mulțumirea executantului există,
- a fost lăsat loc de bună ziua în viitor.
Să nu se creadă că lumea civilizată nu este și ea bântuită de chestii de această natură, dar numele lor nu se numesc nici mită și nici bacșiș. Acolo totul este inclus în preț. Lumea acceptă că atunci când se achită o sumă reprezentând ceva, plătește și gata. Dar în realitate, prețul include costurile de execuție, costurile cu materialele, profitul și bacșișul. La noi, dintr-o pudoare aiurea, pentru a lăsa prețurile jos, bacșișul nu a fost inclus, lăsând la altitudinea clientului să ofere din proprie inițiativă cât îl lasă sufletul. E o porcărie, căci crează o nesiguranță din ambele părți. Clientul nu știe cât să ofere, executantul nu știe dacă i se oferă.
Acum, reapare  stupiditatea impozitării bacșișului și totul se referă la HORECA dar și la alții. La HORECA, în țările spălate, noi nefiind acolo, se vine cu nota de plată, cu costul consumației. Clientul adaugă o sumă, să zicem bacșișul și rezultă un total de plată. Se plătește așa și cu cardul, deci bacșișul se fiscalizează de pe chitanță, căci apare distinct de costul consumației.
La noi e ca la nimenea. Vine ospătarul cu bonul. Tu plătești ce scrie acolo și dai bașciș. Ospătarul trebuie să declare bacșișul și acesta se impozitează. Barbarie curată! În loc să se vadă cum fac alții, la noi se face cum ne bubuie nouă prin țeastă. Ideea că tot ce e câștig trebuie impozitat este corectă, numai că trebuie să fie impozitat o singură dată. Eu am salariu de la stat. S-a luat impozit pe el. Eu dau bacșiș. Acesta nu este venit, ci o formă de redistribuire a venitului meu care deja a fost impozitat deja. Statul bolșevic, ineficient, nu face altceva decât să pună biruri. Ospătarul nu dă foc banilor. El cumpără țoale, păpică, unde pe YVA plătește 19%, deci are el impozitarea banilor lui că TVA tot bir este.

În opinia mea, dacă se vrea ceva, să se folosească modelul amercican și punct, că ei au ajuns pe Lună, în timp ce noi tot în mocirlă suntem.

(07 decembrie 2021)

TVA - bulă de oxigen

TVA înseamnă Taxa pe Valoarea Adăugată, adică un bir pe munca vie. Cine a inventat-o mare cap a mai avut din moment ce consilierii de pe la primării inventează tot felul de biruri de un de să aibă ei ce fura. Nici TVA nu are o soartă mai bună din moment ce banii colectați din această taxă ajung la buget și acesta este sac fără fund în mâinlie șmecherilor.
Când s-a pus problema ieșirii din criză, cresterea TVA la 24% a fost bula de oxigent pentru buget. Din unele s-ar strânge sau nu s-ar strânge biruri, dar lumea tot trebuie să bage la ramazan și să cumpere conbustibil să-și folosească autoturismele sau tirurile. Deci TVA este o sursă sigură. E frumos că problema returnării de TVA a fost este și mai ales va fi sursa gingașă de evaziune fiscală. Este cunoscută oblăduirea sub care se dorea o inginerie de 120 milioane de dolari de returnare TVA pentru niște motoare vechi ca dracul.
Acum, TVA a fost bulă de oxigen pentru comercianții hulpavi, care se schimonosesc în toate felurile în goana lor după profit cu orice chip. S-a redus TVA acum câteva luni cu câteva procente la toate produsele, dar la alimente scăderea de TVA a fost ff mare. Efectul în coșul cumpărătorului a fost zero barat. Așa s-a dorit să se întâmple, adică să câștige tot ăl bogat, că doară ban la ban trage și păduche la păduche, cum zice o vorbă veche den popor. Dacă se dorea, comercianții erau obligați să aibă baze de date cu produsele calculate la preț de TVA vechi și la pret de TVA nou. Fiind baze de adte publice, respectivii nu-și mai permiteau să facă pe niznaiu, că la un TVA redus de la 24% la 9% prețul să nu scadă măcar cu 1%...
Li s-a dat lor o gură de oxigen acum și o gură acum câțiva ani la creșterea TVA. Explicația este simplă dacă ne reamintim că peste 50 de miliarde de EURO este evaziune fiscală din alimente care se vindeau nu cu preț ce includea bineînțeles TVA de la 19% la 24% neplătit vreodată la stat că de aceea evaziune se cheamă. Acum evaziunea a scăzut la 49.999.999.999 lei și provine de la produse ce se vând cu TVA de 9%, restul de 11%+4% se duce unde s-a dus și până acum, adică nu la stat.
Clientul, adică plătitorul de detoate, rămâne cu ochii-n soare și cu banii dați. Despre calitatea a ceea ce cumpără altădată. TVA este o formă elevată de a-l jupui pe cumpărător, căci funcție de ce produse cumpără i se ia o pereche de piei sau este jupuit de mult mai multe perechi de piei dacă în categoria de lux intră produsele achiziționate. Nu întâmplător TVA este bulă de oxigen, pentru că eroul popular tot BULĂ se cheamă și au nenumărate asemănări.

(14 marti 2016)