În vremurile comuniste, lucrurile erau clare. Exista dosarul de cadre, în care erau date detalii de toate felurile despre un individ, de se știa și ce a supt de la mămicuța lui, respectivul, dar se găseau acolo și tot felul de anonime și mai puțin anonime trimise de oricine care se refereau la el. Dosarul de cadre funcționa de minune atunci când se cerea o persoană care să îndeplinească o funcție sau să realizeze o misiune. Lucrurile deveneau și mai clare atunci când persoana era recomandată pentru a ocupa o funcție și recomandarea era semnată și purta girul unui organism de conducere. În dosarul de cadre erau înscrisuri din care se deducea că un ins este bețiv sau hoț sau impostor sau afemeiat sau mincinos sau puturos, sau leneș sau nepunctual sau frăpăreț sau cartofor sau intrigant sau plastograf sau avea și alte defecte.
Doreai să fi director, trebuia să existe câteva criterii automat îndeplinite și să existe recomandarea de la locul de muncă și niște recomandări date de persoane indicate de împricinat. Toate trebuiau să fie semnate, iar cel care semna devenea responsabil pentru că a dat recomandarea și era tras la răspundere la o adică. Trebuie să spun că rare erau situațiile în care pe o poziție importantă era promovat un individ care nu oferea garanțiile necesare, astfel încât să apară surprize dintre cele mai bizare, neașteptate și neplăcute.
În societatea așa-zisă democratică pe care avem pretenția că o avem, a fost abandonat dosarul de cadre, ca fiind o rămășiță a vremurilor bolșevice. În acest context, sunt cunoscute numai crâmpeie din activitatea fiecăruia dintre noi și imaginea de ansamblu care să definească riguros caracterul unui individ, lipsește cu desăvârșire sau cel mult crâmpeie circulă sub formă de zvonuri sau bârfe, primordiale fiind sforăriile, bețiile, nepotismele, actele de corupție sau jocul întâmplării generat de presiunea timpului.
Absența dosarului de cadre a dus în zilele noastre la instalarea pe liste de partid a unor agramați, promovarea în funcții de maximă importanță a unor mediocrii, a unor impostori care atunci când au fost dovediți au trebuit să părăsească pozițiile unde se instalaseră ca păduchele în frunte. Cineva care a scris Standford în loc de Stanford s-a retras, cineva dovedit plagiator a stat ministru 3 zile, cineva dovedit plagiator a pierdut diploma de doctor deși era premier, cineva cu un CV falsificat a părăsit poziția de ministru ocupată de mai puțin de o lună. Nemaifiind dosar de cadre, nu mai se știe dacă ins propus pentru o promovare este bețiv sau hoț sau afemeiat sau mincinos sau puturos, sau leneș sau nepunctual sau frăpăreț sau cartofor sau intrigant sau plastograf sau avea și alte defecte. În plus, cine-l propune, nu are nicio responsabilitate, ceea ce înseamnă că poarta este deschisă pentru oricine, căci balta are pește.
(02 ianuarie 2022)
