Lozincile lui 23 August 1944

Istoria se scrie, dar se și rescrie, după interesele unora sau altora, căci firea omului schimbătoare, face ca toate ce sunt în jurul lui să fie la fil de schimbătoare. Așa se face că zia de 23 August 1944, pe care istoricii știu s-o descrie minut de minut, a fost concentrată în lozinci. La defilările de 23 August s-a scandat din piepturile sănătoare ale clasei muncitoare și cele ale țărănimii muncitoare, lozinci precum:
Trăiască 23 August, ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie!
În fața clădirii guvernului străjuia statuia soldatului sovietic pe un soclu impozant.
Ceva mai târziu s-a scandat lozinca:
Trăiască 23 August, ziua eliberării patriei noastre Republica Populară Română de sub jugul fascist!
Cu puțini ani înainte de Revoluția din Decembrie 1989 la ultuimele demonstrații de 23 August se scandau lozinci de forma:
Trăiască 23 August, ziua începutul revoluției democratice în scumpa noastră patrie Republica Socialistă România!
Acum ziua de 23 August, este o zi oarecare și doar din când în când unii istorici mai vorbesc despre semnificația tristeții ei, căci acum pentru un partid de sun 1000 de membri explicația forței de a înfăptui o revoluție, nu numai că nu are explicație logică, dar documentele arată cu totul altceva, mai ales că Armata Roșie se afla la nici mai mult de 200 Km de București, iar ceea ce a urmat o avut mirosul unei ocupații, iar despre întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste,  nu mai discută nimeni.


(23 august 2025)

Cutia PANDOREI: cedarea de teritorii

Istoria omenirii a rămas aceeași. Cel mai puternic face ce vrea și punct. Cei mai slabi vorbesc despre:
- egalitate,
- dreptate,
- fraternitate,
- libertate.
Cât timp cei slabi sunt uniți și devin la rândul lor o forță, principiile frumoase pe care le-au definit și le-au proclamat rămân în vigoare, dar din moment ce și la ei apar disensiuni, ceea ce era frumos și pitoresc se năruie și principiile de forță se instaurează, încât cel mai puternic, acționează doar în favoarea lui, căci natura umană este cu atât de multe carențe încât prioritățile bazate pe morală dispar ca și cum n-ar fi fost niciodată. Deși suntem în era digitalizării și credem că informația este totul, iar Inteligența Artificială este dominantă, vedem că lupta pentru resursele naturale a rămas aceeași. Cum resursele naturale nu plutesc în aer și sunt la nivelul solului și subsolului sau în proximitatea mărilor și oceanelor, adevărata problemă este aceea a obținerii acelor resurse prin cucerirea de teritorii prin război sau prin preluarea de teritorii pur și simplu de către cei puternici de la cei slabi. 

În momentele ei de grație, omenirea dispune de resurse intelectuale care să definească reguli de coexistență, dar la intervale de timp când se schimbă raporturile de forțe, de acele reguli nu se mai ține seama și forța este aceea care primează. Este vorba de forța militară, nu de forța de convingere, căci cine dispune de forță militară la nivel disproporționat de mare, are și forță de convingere, prin ipotezele folosirii forței brute. Cedarea de teritorii în sensul unor principii de drept nu există, dar există redesenarea granițelor fie prin forță, fie pe cale pașnică, după cum colectivitățile mai mici sau mai mari hotărăsc. Ceea ce trebuie reținut se leagă de faptul că totul este fluid, totul este în dinamică și totul este relativ.Deschiderea cutiei PANDOREI în chestiunea cedării de teritorii este cel mai dramatic moment al istoriei omenirii, care niciodată nu a însemnat un lucru bun, un lucru util și un lucru moral, deși cei puternici l-au considerat o necesitate care să le satisfacă lor doar niște nevoi primare, pe termen scurt și mediu. Redesenarea hărții lumii după cele două războaie mondiale este dovada clară că nimic nu este veșnic și că planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg și dictornul VAE VICTIS sună rău.

(21 august 2025)

Ziua de 23 August 1944

În vremurile bolșevice nu aveam decât trei sărbători:
- Întâi Mai muncitoresc și se defila,
- 23 August și se defila,
- Revelionul și ne distram.
Cum nouă ne place să ne rescriem istoria după bunul plac sau după cum bate vântul, ziua de 23 August 1944 a fost interpretată și reinterpretată, până încât azi nu mai înseamnă nimic, din moment ce nu se mai vorbește despre semnificația ei, la nicio televiziune, la nicio întrunire și de nicio personalitate marcantă. Este adevărat că nu prea ai ce spune despre chestia cu întoarcerea armelor, pentru că istoria nu prea cunoaște momente când o armată își lasă baltă aliatul și trece de partea cealaltă a baricadei. La demonstrațiile de 23 August de dinainte de 1989, se scandau lozinci care defineau extrem de nuanțat semnificația zilei acesteia și eu am traversat destul de multe momente ca să ajung să nu prea mai înțeleg nimic sau să-mi dau seama că faptele se descriu foarte diferit cu cuvinte, din perspectiva din care sunt privite. Este exact povestea cu degetul arătător care privit de sus arată într-un fel, privit din față arată altfel, privit din spate arată altfel, iar privit dintr-o parte, desigur, arată diferit. Tot așa și ziua de 23 August 1944, privită din documente ar trebui să arate mereu la fel. Dar și documentele se citesc diferit și 100 de inși dacă citesc aceleași documente, cu siguranță vor trage cel puțin 500 de concluzii diferite, căci fiecare ins este bântuit de îndoielile lui.

Istoria este seacă, cu documente clare, cu fapte înscrise în acele documente și se știu oamenii și se știu acțiunile și se știu consecințele. De aceea mi se pare cel puțin ciudat să văd la Viena într-un parc un spațiu generos dedicat Armatei Roșii și un monument al Eroului Necunoscut, în timp ce monumentului lui Constantin BARASCHI i s-a diminuat soclul și i-a fost schimbat amplasamentul, ca efect direct al rescrierii istoriei celui de Al doilea Război Mondial, uitându-se că România nu a făcut parte din tabăra țărilor învingătoare și că pe teritoriul nostru național armata sovietică a staționat până în anul 1958 la 24 mai. 

Nu spun că pe 23 August 2023 ar fi trebuit să fie organizată o demonstrație a oamenilor muncii ca în vremurile bolșevice, dar mi-aș fi dorit ca televiziunile să prezinte un film de 60 minute scris așa cum trebuie, nu de istoricii superficiali, aserviți și nepregătiți profesional, care să ne spună exact semnificația acestei zile pentru neamul românesc, dacă a existat o astfel de semnificație sau dacă a fost o zi banală ca oricare alta, să se spună clar și de azi înainte să fiu lăsat în pace, că am alte treburi de făcut.


(23 august 2023)

#REZIST: PeSeDe, / Ciuma roșie!

Societatea românească traversează momente deosebit de interesante și pentru fiecare reușită sau nereușită există explicații pertinente, dar nu aceste aspecte sunt importante. Ideea este că oamenii se schimbă cel mai greu, iar obiceiurile proaste în loc să-și piardă din importanță, din consistență și din răspândire, devin mai prezente, mai nocive și mai distructive.
Protestatarii coectivității #REZIST și nu numai sunt cei care au readus pe tapet într-un alt context lozinca în care este invocată ciuma roșie, iar în vremurile de demult se făcea referire și la sintagma ciuma brună. Inițial, ciuma roșie făcea referire la comunismul lui I. V. STALIN, iar colectivitatea #REZIST a asociat ciuma roșie Partidului Social Democrat, partid care la manifestările publice, inclusiv la cea de desemnare a candidatului său la prezidențiale pe National Arena a utilizat culoarea roșie.

Noul context al politicii românești în care comunismul a fost aruncat la coșul de gunoi al istoriei, pentru PSD este deranjant să i se realizeze punerea în corespondență cu ciuma roșie. Trebui făcută o analiză mai aprofundată pentru a se vedea care a fost substratul acestei asocieri.

În primul rând PSD este asociat unui partid stat.

În al doilea rând, PSD și-a ales simbolistica de culoare roșie, iar comuniștii o aveau și ei tot pe aceasta.

În al treilea rând, disciplina de partid, libertatea opiniilor în PSD, partid mare, sunt strict coordonate.

În al patrulea rând, PSD este asociat cu măsurile populiste care au consecință stagnarea economică.

În al cincilea rând, liderii PSD sunt persoane cu origini profunde în regimul de dinainte de 1989.

În al șaselea rând, în PSD sunt mulți lideri care au avut sau au probleme cu legea.

În al șaptelea rând, PSD este asociat constrângerilor severe ale democrației, deși lucrurile stau altfel.

În al optulea rând, liderii PSD fac ei ce fac și se distanțează de promisiunile electorale făcute inițial.

În al nouălea rând, PSD ajuns la guvernare are tentative de a modifica legile justiției în favoarea lui.

Valul de nemulțumiri generate de politicile efective ale guvernărilor PSD scot în stradă protestatarii care scanează lozinci și una dintre ele a fost PSD, / Ciuma roșie! Există documente INSHR EW, care arată că această lozincă este folosită politic în noul context și care explică originile ei. Vremurile se schimbă, dar năravurile și carențele politicienilor se schimbă mai lent, iar societatea reacționează exact așa cum fac membrii colectivității #REZIST, revigorând sloganuri de demult, pe care le pun în contextul de azi.


(07 iulie 2023)

Stilul dictatorial

În România dictaturile au arătat că există teren propice dezvoltării lor, căci spiritul democratic este străin multora dintre noi, căci nevoia de tătuc în lipsa unei culturi democratice este stringentă. Stilul dictatorial este:
- discreționar,
- autoritarist,
- necomentat,
- executoriu,
- fără opțiuni,
- decisiv,
- unidirecțional,
- direct.
Se observă că la noi acest stil este omniprezent și bruma de democrație care apare pe la alegeri este doar prilej de a-i da peste mână celui care s-a comportant practicând stilul dictatorial. Nu înseamnă că ceilalți conducători care se află la butoane nu ar avea și ei orientări spre a se dedulci spre comportament dictatorial. Ei nu fac așa pentru că știu ce-i așteaptă la capătul mandatului. Cei care practică stilul dictatorial trăiesc clipa, fără să-i intereseze ce se va întâmpla după ce pierd puterea. 
Există tot timpul o colectivitate și un șef. Șeful ar trebui să aibă calitatea de a asculta cam ce dorește colectivitatea și să ia acele decizii care să satisfacă nevoile acesteia. În mintea multor șefi încolțește ideea că ei sunt deasupra colectivității și încep s-o ia razna, crezând că opțiunile lor sunt cele corecte, iar colectivitatea trebuie doar să asculte poruncile lor de șefi care devin autoritari și mai apoi dictatori irecuperabili. 
Nu trebuie să omori pe cineva pentru a-ți arăta forța de dictator.
Nu trebuie să trimiți pe cineva la pușcărie pentru a-ți arăta cât de dictator ești.
Trebuie numai să iei decizii greșite în cascadă, contra curentului și arăți cât de dictator ești.

(31 august 2021)