1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Livia STANCIU

Livia STANCIU este acum judecător la CCR.
Livia STANCIU este o femeie de 66 de ani.
Livia STANCIU a avut un parcurs profesional de invidiat.
Livia STANCIU a deschis de vreo câteva ori gura la televizor și am văzut că nu știe să vorbească, ceea ce m-a dezamăgit pentru că ea este un magistrat.
În mintea mea, ce mi-a mai rămas, căci nici eu nu mai sunt prea verde, un magistrat trebuie să fie:
- un om citit,
- un orator,
- convingător,
- luminos,
ceea ce Livia STANCIU nu este oricât s-ar da peste cap.
Mie nu-mi plac deloc sprâncenele lui Livia STANCIU. Mă dezamăgește teribil că la banii ei, Livia STANCIU n-a catadixit să ia un bilet de avion dus-întors  București -  Los Angeles, să-i facă o vizită lui Anastasia SOARE, Regina Sprâncenelor, pentru a i le aranja și pe ale ei ca Livia STANCIU să capete un look acceptabil demn de poziția pe care posesoarea lui o are. Se pare că ea nu e preocupată de cum arată și acest lucru se vede și după coafură, deși noi avem aici hair stiliști deosebit de valoroși.
Livia STANCIU m-a dezamăgit că nu și-a publicat foaia ei matricolă din studenție să le dea în acest fel peste ochi tuturor celor care se mirau în legătură cu saltul său de la Galați la București, toți vorbind nu de valoarea ei profesională, chestie care m-a deranjat, căci dacă nu a făcut-o ea să se apere, măcar trebuiau s-o fi făcut-o ei ca s-o acuze, dacă aveau ceva de făcut cu argumente certe.
În rest, Livia STANCIU de la CCR face sau nu face, căci și cu CCR și fără CCR tot nu avem autostrăzi, tot ne merge din ce în ce mai rău, iar la graniță cu noi este război.

(07 iulie 2022)

Trei cu trei

Se zice că Traian BĂSESCU s-ar fi exprimat cam așa:

- Trei de-ai mei i-au arestat pe alți trei de-ai mei.

Cei care au fost arestați erau Elena UDREA, Horia GEORGESCU și Alina BICA. Ceilalți care au făcut arestările erau Laura Codruța KÖVESI, Florian COLDEA, și Livia STANCIU.

Când am mers cândva, înainte de 1989 la Crematoriul Cenușa, am văzut urna lui Ana PAUKER și mi-am adus aminte că toată România tremura când auzea de Ana PAUKER. În final a fost și ea mazilită și a ajuns o banală urnă cu cenușă, lângă care scrie pe o etichetă nesemnificativă despre cine este vorba.

Elena UDREA, Horia GEORGESCU și Alina BICA tăiau și spânzurau în epoca BĂSESCU, încât toată lumea se mira că nu știau unde să se oprească din răul pe care-l făceau în calitate de unelte ale regimilui pe care l-au instaurat și îl slujeau cu ardoare.

Laura Codruța KÖVESI, Florian COLDEA, și Livia STANCIU de pe înaltele lor poziții erau înhămați la lupta împotriva corupției, lupă căreia le-au căzut victime ostașii Elena UDREA, Horia GEORGESCU și Alina BICA.

Cum nimic nu este veșnic, era BĂSESCU s-a încheiat la finele anului 2014 și cu ea s-au dus pe apa sâmbetei năravurile instaurate și destinele tuturor camarazilor de drum s-au schimbat radical.

Elena UDREA și Alina BICA sunt fugare în Costa Rica și așteaptă să reintre la pârnaie.

Horia GEORGESCU a intrat într-un con de umbră și spune foarte puține.

Florian COLDEA s-a pensionat rapid și predă pe la universități din provincie.

Laura Codruța KÖVESI este chemată azi 15 februarie 2019 să dea cu subsemnatul la parchet.

Livia STANCIU este judecător constituțional și așteaptă cu înfrigurare cum curge istoria năvalnică.

Azi 15 februarie 2019 comemorez ziua de naștere a tatălui meu Tudor și a conducătorului meu de doctorat Ludovic TÖVISSI.

(15 februarie 2019)

Total recall

Când a ajuns prezident, Traian BĂSESCU, autointitulat prezident jucător, a trecut la implementarea proiectului său cu care a câștigat alegerile. În acest sens și-a luat colaboratori pe  Florian COLDEA, Elena UDREA, Laura Codruța KÖVESI, Livia STANCIU, George MAIOR, Emil BOC, Vasile BLAGA, Adriean VIDEANU, Mihai Răzvan UNGUREANU și Radu BERCEANU. Au mai fost și alții, inclusiv un tip care s-a făcut de cacao cu engleza lui penibilă la un simpozion pe teme de securitate națională.

La români există proverbele:

- unde dai și unde crapă;

- socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.

Așa că proiectul lui Traian BĂSESCU a fost unul, implementarea a dus la altceva. După spusele sale și-a dorit un stat de drept, iar tot după spusele sale a rezultat un stat mafiot. Mi-a revenit în memorie bancul cu muncitorul de la fabrica de biciclete Tohan care fura și el piese, dar când dorea să le asambleze în loc de bicicletă ieșea o mitralieră. Așa și cu nefericitul de Traian BĂSESCU. Una a vrut, alta i-a ieșit. Numai că a obținut exact ceea ce și-a dorit, căci proiectul său a fost greșit de ca început până la sfârșit. El nu are cum să considere că echipa sa a greșit. El a fost foarte autoritar și membri echipei doar executau ceea ce managerul total al proiectului comanda. Sunt nenumărate momente din cei 10 ani de domnie ai săi în care s-a văzut acest stil de management absolutist. Acest total recall al lui Traian BĂSESCU după terminarea mandatului pentru a repara câte ceva nu mai are niciun efect, Bulgărele a luat-o la vale, crscând apocaliptic în dimensiuni, chiar și pe el amenințându-l cu strivirea. Așa se întâmplă cu toate proiectele totalitarismului de la Regele Soare încoace, căci și el tot management făcea, tot management defectuos, absurd și lipsit de consistență.
Îmi aduc aminte de versurile sonetului Veneția ale lui Mihail EMINESCU:
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile! 
Ceasul al XII-lea nu este suficient, ci totul trebuia făcut bine dacă nu foarte bine începând cu ceaul întâi de mandat, pentru că garnitura cu care a pornit la drum era tânără, cu elan și dornică de muncă.

(04 septembrie 2017)

Frățiile oculte

Un ins ocupă pentru un timp foarte bine delimitat o funcție. Decanul ocupă funcția 4 ani, recotrul ocupă funcția 4 ani, prezidentul ocupă funcția 5 ani, deputatul ocupă funcția 4 ani, senatorul ocupă funcția 4 ani, iar premierul sau prefectul sau ministrul sau secretarul de stat ocupă funcția cât dă Dumnezeu.

Fiecare nou venit pe un fotoliu:

- are obiectivul său;

- își face echipa sa;

- trece la treabă;

- stabilește raporturi;

- face evaluări;

- crează subordonări;

- definește criterii;

- selectează șefi;

- dezvoltă frății.

Am cunoscut cazuri în care noul șef a format echipa din oameni:

- slabi;

- mediocri;

- obedienți;

- necalificați;

- depersonalizați;

- incerți;

- moi;

- șterși;

- neexperimentați;

- mocirloși;

- stângaci;

- orgolioși;

- dependenți;

- influențabili.

Roiau în jurul său armate de inși care nu făceau nimic și se încurcau unii pe alții, dar care nu acceptau ca altcineva să spună cum se rezolvă corect o problemă simplă, dar pentru care ei nu au soluție. Numai după ce primeau pumni în cap și părăseau scena își dădeau seama că locul lor nu era acolo, dar ei transformau orice eșec în experiență acumulată, echivalentă cu un succes. Acel șef care nu ține seama de criterii și de principii și pune deasupra tuturor evenimentelor prorpiile sale obiective, idei și soluții, nu va accepta niciodată părerile altora și le vor fi convenabili în echipă cei care preiau tot ce spune el ca șef și execută orbește, ca într-o complicitate tot ce li se cere. Unii realizează capcana în care au căzut și mizează pe durata finită a mandatului de 5 sau 5 sau în caz de realegere 8, respectiv, 10 ani pentru menținerea șefului. Ei știu că după expirarea mandatului este foarte dificil pentru șef de a urca mai sus, iar retragerea șefului echivalează cu eliberarea lor de toate legăturile imaginare sau nu care au existat între ei și șef, dar și între ei ca membri ai echipei create de șef. Există pe toată durata mandatului de șef, o frăție a șefului cu restul echipei și fac împreună și bune, dar se contorizează cele nesărate, adică faptele rele, care sunt pe lângă lege. La încheierea mabdatului de șef, foștii subalterni simt o eliberare suspectă, iar ei vor împrăștia tot ce trebuie legat de cât de rău a fost șeful, cât i-a oprimat și mai ales cât de multe rele a făcut acesta, ei împotrivindu-se din toți rărunchii cu ultimii stropi ai puterilor lor și așa epuizate de cât i-a supt șeful prin muncă neostoită.

Frăția ocultă este creată pentru ca șeful să-și pună în aplicare strategia sa nespusă nimănui, bazată pe răzbunări mărunte, pe câștiguri neesențiale, pe satisfacerea orgoliului lui de om complexat în raport cu cei care i-au trecut prin față fără a-l saluta sau i-au vorbit de sus sau l-au ironizat, toți trebuind să simtă lama sabiei sale necruțătoare și neiertătoare. Echipa simt totul și pentru a-i intra în grații execută orbește, pentru că mărirea fiecăruia dintre membri echipei depinde de gradul de satisfacție al șefului în raport cu îndeplinirea a ceea ce în mod secret și-a pus în gând, dar a reușit să învesminteze în straiele cele mai morale cu putință. 

Destrămarea unei frății oculte parcurge mai mulți pași dintre care enumăr:

- plecarea șefului prin terminare de mandat;

- devorarea membrilor echipei între ei;

- conservarea spiritului dominator;

- reierarhizarea pe o nouă structură;

- redimensionarea și alinierea;

- atașarea crâmpeielor la o nouă frăție.

Indiferent de nivelul la acre sunt create frățiile oculte, au o durată de viață limitată și procesul de destrămare nu este natural, ci destul de violent pentru că forța uriașă cu care echipa a fost construită, în oglindă are tot o forță uriașă de distrugere, pentru că nimeni nu crede în durata limitată a unui mandat de șef, ci se axează fiecare membru al echipei pe veșnicia funției, uitând că ocupantul ei este vremelnic, interschimbabil și mai ales destituibil într-o clipă.

(03 septembrie 2017) 

CCR, între ciocan și nicovală

Dacă înainte CCR mai avea loc de întors, iată pe 15 trebuie să dea un răspuns. Ori că că, ori că că. Dacă va spune că articolul acela buclucaș referitor la abuzul în serviciu, are o problemă, va nemulțumi DNA. Dacă va spune invers, va nemulțumi pe însuși Traian Băsescu, cel care a promulgat codrile și cu ele, aberația.

Așadar, CCR va trebui să aibă o zicere, indiferent care, dar să fie o zicere, căci amânările nu sunt OK. Dacă a găsit soluții de ieșire, aici nu există altceva decât Da, adică e bn sau Nu sau nu e bun și tot va fi supărare.

Acum că s-a împrospătat CCR prin venirea Liviei Stanciu, să vedem ce aer prtoaspăt aduce aceasta cu experiența acumulată ani în șir la ÎCCJ, deși acolo nu erau spețe atât de încurcate ca la CCR.

Rămân la părerea că se va face punerea de acord cu convențiile internaționale acea definiție și guvernul va soluționa prin ordonanță de urgență tărășenia. Numai că acest lucru înseamnă o altă abordare cu consecințe interesant prin dosare instrumentate după vechea definiție, ceva mai aproximativă și mai relaxată.

(14 iunie 2016)