PANTABRUIT sau PANTOBRUIT? Danny KAYE

PANTOMIMA este o formă de artă în care artistul, numit și MIM execută mișcări cu corpul și brațele, fără să se ajute de cuvinte vorbite, pentru a exprima acțiuni, gânduri, idei.
Au existat nenumărați artiști de pantomimă atât la noi, precum Dan PURIC, Radu GHEORGHE, cât și în alte țări precum Franța - Marcel MARCEAU, Anglia - Anthony DANIELS, Italia - Alberto CASADO,  SUA - Danny KAYE, dar și mulți alții.

Pe când eram copil, l-am văzut pe actorul de comedie Mircea CRIȘAN care a vorbit despre un nou mod de interpretare, pe care l-a numit PANTABRUIT și care consta în a scoate tot felul de sunete nearticulate, cu intonații variate, oferind astfel interpretări ale unor poezii, ale unor texte din dramaturgie, totul fără a spune cuvinte, ci sunete nearticulate, cu diferite tonalități și inflexiuni. Folosind bada-bum, bada-bum, Mircea CRIȘAN a recitat o poezie cunoscută în acele vremuri, stârnind hohote de râs.

Am căutat pe Internet să văd ceva despre PANTABRUIT sau PANTOBRUIT, dar nu am găsit. Cred că merită încercat, pentru că PANTABRUIT sau PANTOBRUIT este mai mult decât ceea ce fac actorii de pantomimă, glasul fiind un instrument mult mai fin și mai greu de stăpânit.


(11 martie 2025)

Scheciuri și artiști în vremurile de demult

Comunismul a adus sărăcie.
Comunismul a adus restricții.
Comunismul a adus durere.
Comunismul a adus lipsuri.
Comunismul a adus acțitiviști.
Comunismul a adus întrecerea socialistă.
Comunismul a adus lupta de clasă.
Totuși, poporul român a găsit forme eficiente de a supraviețui comunismului prin bancuri, glume și scheciuri, căci oamenii trebuiau să supraviețuiască vicistitudinilor vieții, oricât de dure ar fi fost acestea. Au existat emisiuni la radio precum Unda veselă, Ora de satiră și umor, Varietăți, unde se spuneau glume, dar nu orice fel de glume ca azi când cenzura și auto-cenzura au dispărut, ci glume bune, care treceau de cenzura comunistă, extrem de vigilentă. Au spus glume la radio și la televizor artiști deosebit de valoroși dintre care enumer aici pe:
Mircea CRIȘAN,
STROE și VASILACHE,
Puiu CĂLINESCU,
Dem RĂDULESCU,
Stela POPESCU,
Ștefan BĂNICĂ,
Alexandru ARȘINEL,
Horia CĂCIULESCU,
Carmen STĂNESCU,
Ileana Stana IONESCU,
Tamara BUCIUCEANU,
Draga OLTEANU
Radu BELIGAN,
Ștafan MIHĂILESCU BRĂILA,
Nicu CONSTANTIN, 
Alexandru LULESCU,
Toma CARAGIU,
Mircea DINESCU,
Jean CONSTANTIN,
Horațiu MĂLĂIELE,
Florin PIERSIC, 
Amza PELLEA,
Mitică POPESCU,
Florin ZAMFIRESCU,
Nae LĂZĂRESCU,
Vasile MURARU, 
Alexandru LULESCU,
Coca ANDRONESCU,
Vasilica TASTAMAN, 
H. NICOLAIDE,
Romică ȚOCIU,
Cornel PALADE,
Vasile TOMAZIAN,
Sandu STICLARU,
Doru Octavian DUMITRU.

Au fost vremuri aspre, dar umorul românesc a rezistat cu succes și emisiunile de umor erau așteptate ca pâinea caldă, iar românii gustau glumele rafinate de atunci, pentru că cenzura îi făcea pe textieri și pe artiști să fie extrem de atenți și să ridice nivelul de calitate la standarde foarte înalte, căci timpul alocat emisiunilor de umor era sever limitat și numai numerele de umor perfecte penetrau în fața microfonului sau a camerelor de luat vederi, nu ca în ziua de azi când vulgarul, carențele de talent și facilul au  cotropit micile ecrane, doar pentru că există resursă timp nelimitată pe post și trebuie programul umplut cu ceva.

(11 iulie 2022)

Cei care fugeau în Occident

Dacă un scriitor fugea în Occident să scape de comunism, i se retrăgeau cărțile din librării, din biblioteci, era scos din manuale și nu se mai vorbea despre el niciodată. Așa s-a întâmplat cu scriitorul de succes Petru DUMITRIU.

Dacă un cântăreț fugea în Occident, să scape și el de comunism, deși comunismul îi crea șanse reale de afirmare și condiții materiale sigure, a doua zi discurile cu el erau distruse, cântecele interpretate de el nu se mai difuzau, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Așa s-a întâmplat cu Constantin DRĂGHICI, cel care câștigase nenumărate premii la Festivalul de la Mamaia și care cânta la Operetă. Nu mai existau deloc afișe cu numele lui prin București, de parcă n-ar fi existat vreodată. 

dacă acel artist avea notorietate, asemeni lui Luminița DOBRESCU și lui Margareta PÎSLARU, deja era mai greu să fie scoși din mentalul publicului căci melodiile lor erau fredonate peste tot. Luminița câștigase în anul plecării Trofeul Cerbul de Aur, iar Margareta avea nenumărate șlagăre speciale.

Dacă un comic pleca în Occident, crezând că acolo viața lui este mai bună și că acolo are șanse reale de a se exprima, toate scheciurile lui nu mai erau difuzate nici la radio, nici la televiziune. dacă jucase cumva în filme, acele filme nu se mai difuzau cu frecvența de dinainte sau chiar secvențele cu respectivul erau scoase. Așa s-a întâmplat cu Mircea CRIȘAN.

Comunismul era neiertător cu cei pe care îi considera dezertorii cauzei, adică trădători de neam și de țară, deși unii dintre ei plecaseră pur și simplu că așa considerau ei că le este scris în frunte.

Erau și nenumărate bancuri cu fugari, unii politruci care în loc să scandeze trăiască partidul comunist român, scandau o dată ajunși la Paris, trăiască partidul comunist, rămân!

(28 august 2017)