Victor Viorel PONTA face balet...

... deși Victor Viorel PONTA nu are corp de balerin,
... deși Victor Viorel PONTA nu a absolvit vreo școală de balet, 
... deși Viorel PONTA nu a apărut la vreun concurs de balet pentru amatori,
Victor Viorel PONTA face balet, dar nu orice fel de balet, ci balet politic, căci a fost în PSD, a fost în Pro România, a revenit în PSD și mai apoi s-a machiat în suveranist, spunând că l-a votat pe Călin GEORGESCU, tot așa cum în 2009 nu l-a votat pe Mircea GEOANă, de parcă l-ar crede careva, din moment ce votul este secret și riscul de a produce dovezi se lasă cu dosar penal.

Cartea de vizită a lui Victor Viorel PONTA nu este deloc impresionantă, căci deși a așteptat cei 10 ani să se spele de păcate, nu a făcut gesturi politice inteligente, cum ar fi fost penitența sau martiriul de a rămâne în PSD, ci s-a baricadat în clădirea guvernului ca un puști căruia îi curgeau lumânările la nas și se jena să se șteargă cu mâneca de la cămașă.

Toată lumea se gândește că mersul la Mar-a-Lago a lui Victor Viorel PONTA este legată de mângâierea pe creștet pe care i-ar acorda-o Donald TRUMP ca să candideze la președinție, dar Victor Viorel PONTA este doar un emisar, iar dacă este așa, este suficient timp ca să obțină ceea ce a pierdut în 2014, dar nu acum, ci în 2029, așa cum am mai zis într-un articol din 15 iunie 2019. Fără să îndeplinească setul de condiții creionate de mine atunci, Victor Viorel PONTA s-a dat în stambă ca un puști cu fața plină de coșuri, aflat la pubertatea politică, deși biologic el are 52 de ani. El este prieten cu Recep Tayyip ERDOĞAN, cu Aleksandar VUČIĆ, dar și cu Sebastian GHIȚĂ, iar proverbul cu încurcate sunt căile Domnului, i se aplică mănușă lui Victor Viorel PONTA, zis Pisicul în optica  PETROVULUI.



(18 decembrie 2024)

1,7 milioane de turci

Îmi aduc aminte adesea de Scrisoarea a III-a a lui Mihail EMINESCU și de versurile:

Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă,

Cu o ură ne'mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă,

ori de câte ori văd prin Piața Victoriei sau pe bulevardele Bucureștiului protestatari aduși de partide sau de sindicate, prin care și partidele și sindicatele arată cât de slabe sunt.

Când însă, duminică 07 mai 2023 președintele Turciei Recep Tayyip ERDOĞAN a strâns laolaltă la un miting un milion șapte sute de mii de suflete, mi-am dat seama care este diferența între un lider autentic, puternic, determinat și niște persoane din spațiul mioritic blajin, care mimează poziția de lider.

Aici nu este vorba de diferențe de comportament ale colectivităților. Colectivitățile se comportă funcție de liderul care le conduce, de mesajul pe care liderul îl dă și de obiectivele cu care liderul împreună cu colectivitatea își propun să le realizeze.

Dacă rememorez cum s-a desfășurat mitingul din 5 februarie 2017 cu cei 250.000 de demonstranți în București și alți 250.000 de protestatari prin țară, am dimensiunea modestiei abordării, căci niciun mesaj transmis de vorbitori nu a avut puterea tunetului sau a fulgerului sau a uraganului, ci au fost mesaje moi, modeste, anoste, neinteresante și banale chiar.

1,7 milioane de suflete arată forță, putere, concentrare, capacitate, acceptarea riscului căci la mitingul din 21 decembrie 1989 a fost de ajuns un zgomot de petardă pentru ca totul să se ducă de râpă și să cadă a doua zi regimul comunist. 

Sunt tare curios dacă liderii de sindicate și de partide de la București care se laudă că păstoresc nenumărate suflete sunt în stare să mobilizeze 200.000 de suflete în momentele cheie ale luării unor decizii majore, cum ar fi să zicem chestiunea pensiilor speciale, căci 500.000 de protestatari în Piața Victoriei ar schimba atitudinea tuturor. Spaima de a dispărea de pe scena politică face minuni printre politicieni și nu numai.

(10 mai 2023)

Lucruri simple, prea simple dar ignorate

Ceea ce s-a întâmplat în Turcia azi noapte duce la tot felul de analize, unele mai fanteziste decât altele. Lucrurile sunt simple. Din când în când armata simte că i-a slăbit puterea în stat și dorește să o recâștige. Așa cp ea dar și alte forțe au coagulat o mișcare oarecum secretă care  a dus la acel eveniment. Strategii nu au fost competenți pentru că nu au studiat comportamentul maselor. Ori masele au fost cele care au întors soarta transformând ceea ce se dorea ceva de amploare, într-un puci nereușit.

• Mai întâi stategii au evaluat greșit momentul, vineri spre sâmbătă.
• Nici ora nu a fost bine aleasă căci populația s-a mobilizat rapid, pe la 2 noaptea era altceva.
• S-a mers pe formula anihilării mijloacelor media, greșită acum, când internetul are alternative.
• Nu s-a ținut seama de existența în trecut a altor lovituri de stat recente, cu efecte negative.
• Factorii aleatori nu au fost luați considerare și ei au fost esențiali.

Întotdeauna există doar adevărul învingătorului. Președintele Recep Tayyip Erdoğan a ieșit învingător. Toată lumea trebuie să înțeleagă că nimic nu mai este ca acum 30 de ani. Acum exista Internet, acum există rețele de socializare și lucrurile stau cu totul altfel. Vectorii de opinie sunt alții acum, din moment ce viziualizările unui cățel care dansează sunt de câteva sute de mii de ori mai multe decât în cazul unui general rătutit care vrea să facă și el un anunț solemn către țară. Neadaptarea tuturor instrumentelor la exigențele anilor 2020 fac să devină ridicole toate acțiunile unor birocrați sau a celo anchilozați în vremurile când 2 plus 2 mai făceau încă patru. Au trecut acele vremuri. Acum cu realitatea virtuală se face orice, iar cu hologramele se inventează ceea ce nici prin vis nu credeam că este posibil.

Spectacolul de vineri spre sâmbătă a fost grotesc, penibil și vetust. Tragedia celor doua sute de morți și a miilor de răniți este prețul plătit de democrație. Acum vor urma costurile și de partea cealaltă, iar antrenarea unor judecători, scuzati de la București tot de cei din tagmă, nu justifică alăturarea lor pe motiv că ar fi fost forțați să ia decizii politice. Pe vremea lui Gheorghiu Dej se proceda la fel și n-am văzut pe niciun chip de justițiabil vreo urmă de regret. Țtiu că niște călugări budiști în timpul războiului din Vietnam își dădeau foc. Au mai fost niște astfel de tentative și în fața guvernului dar nu pe motive de conștiință, ci pe chestii de disperare adusă de sărăcia propagată de guvernanți incapabili, răi și egoiști.

Din această întâmplare au de învățat toți cei cu spirit de aventură, dar și cei acre au puterea. Niciodată siguranța nu este elementul cheie care să definească o domnie sau un regat, cu atât mai mult o democrație fluidă sau o dictatură incandescentă. Nimic nu mai este sigur în era internetului. Dar nici simplu nu este că tot ce era tradițional s-a prăbușit. Acum totul este altfel, de nerecunoscut, de la revoluții, construcții de autostrăzi, până la instalarea de președinți.

Acum când există coșciuge cu televizor și cu internet, deja și iadul a căpătat o altă înfățișare. Până și soarele ascultă de Internet, din moment ce răsare din mare exact la ora pe care o vrea tableta.

(16 iulie 2016)