Site-uri cu nimic

M-am apucat să scriu despre un subiect care mă preocupa de mai multă vreme. Știam eu câte ceva din cărțile de demult, mai citisem între timp unele lucruri, dar îmi trebuiau lucruri mai exacte. De aceea, am intrat pe Internet. Acolo am găsit:
- articole însăilate,
- doar o poză,
- conținut digital preluat de la alții,
- tabele preformate, fără date în căsuțe,
- conținut digital generat, fără valoare.
În concluzie, există foarte multe domenii achiziționate, fără a avea conținut digital relevant. Probabil, în viitor, cererea și oferta va reglementa și acest domeniu, căci sunt instrumente software relevante care fac tot felul de analize și ierarhizarea de acum când se dă o căutare pe GOOGLE după câteva cuvinte cheie, va avea și informații care să ne scutească să mai deschidem site-uri cu nimic, adică să pierdem timpul.

(12 iunie 2022)

Fezabilitatea și cele 1,8 miliarde de euro

 PNRR înseamnă:
- studii de fezabilitate,
- motivări că nu se face,
- amânări chițibușare,
- bătutul pasului pe loc,
- furatul ouălor de sub cloșcă,
- nimic bun pentru săraci.
Cei 1,8 miliarde de euro care intră acum înseamnă:
- studii de fezabilitate fără rost,
- consultanță pentru descoperirea apei calde,
- investiții inutile, dar foarte scumpe.
Atât timp cât nu există responsabilizare și consecințele nerealizării, fără a fi acceptate scuze și motivări, control de calitate și diferențierea celor eficienți de cei tâmpiți, cei 1,8 miliarde se vor risipi așa cum fac frunzele când bate vântul.

(03 decembrie 2021)

Oameni de rahat

Oamenii de rahat sunt pe toate drumurile și ei se manifestă radical și rapid în cele mai banale situații, dovedind carențe așa de mari încât fiecare dintre noi ar trebui să se felicite că nu le-au încredințat bani sau sarcini de realizat, căci prin tot comportamentul lor ar fi dispărut pur și simplu, bucurânsu-se că au mai gasit niște fraieri pe care să-i păcălească.

Când avem  în față pe cineva pe care îl vom include în grupa oamenilor de rahat, trebuie să-l analizăm în doi timpi și trei mișcări. Îl categorisim după cum:

- se îmbracă,  hainele sale fac notă discordantă între cine este cu adevărat și cum se prezintă, 

- dă noroc cu noi foarte îndatoritor, zgomotos și ceremonios,

- scoate primele vorbe  despre rezultatele sale spectaculoase, disproporționate în raport cu prezența ,

- se așează pe scaun neinvitat, luând o poziție exagerat de familiară și de comodă,

- scrie pe hârtie lăbărțat, inegal și greoi din motive ale nefrecventării școlii,

- ține pixul în mână strângându-l cu o forță atât de mare încât crează senzația prinderii  unei vietăți,

- servieta pe care o are este ponosită fără motive serioase și aruncarea ei pe jos arată nefamiliarizarea,

- este tuns și bărbierit într-un mod care dovedește nepricepere, încropeală și delăsare,

- are dantura neîngrijită, cu lipsuri și inegalități flagrante, disperat fiind să mascheze totul,

- are mâinile și unghiile care nu au nicio legătură cu ceea ce pretinde a fi,

- pantofii pe care-i poartă dovedesc un  standard de neacceptat pentru călcatul pe  mochetă,

- ținuta corpului este încordată și are unele mișcări necontrolate datorită nesiguranței,

- are zâmbetul,

- nu îi strălucesc ochii datorită faptului că inteligența sa este în neconcordanța cu meritele enumerate,

- îi jpacă ochii în cap datorită nesiguranței și dorinței de a impresiona cu orice preț,

- se încruntă în cele ce le spune, căutând să dea dreptate oricum interlocutorului, 

- are perciunii inegali și disproporționați în raport cu fața arătând lipsa rafinamentului,

- gesticulează prea mult și dă asigurări că este în stare să facă lucrurile repede și foarte bine,

- CV-ul său ca structură conține o varză de lucruri care nu au nicio legătură unele cu altele,

- este ras și cum își freacă barba în semn că pentru el este o stare nouă, nefiind obișnuit cu ea.

Sunt multe de luat în seamă și timpul pentru a ne forma o ideie cât mai exactă despre persoana venită să colaboreze cu noi este foarte scurt. Nu trebuie vorbit de prima impresie în sensul știut de noi de acum 100 de ani, ci de prima impresie pe care ne-o formăm în contextul studierii științifice a personalității cuiva doar prin elemente dezvăluite de acesta direct și la obiect. Pe parcursul a câtorva minute omul de rahat scoate în evidență foarte multe falii de gândire și de activitate trecută, încât trebuie să ne dea de gândit cât mai serios cu putință.

Viața în complexitatea ei ne rezervă tot felul de surprize, dar este esențial să vedem cine ne sunt colaboratorii, pentru a ști cum lucrăm cu ei. dacă reușim ca printre colaboratori să nu avem oameni de rahat, șansele să ducem la bun sfârșit ceea ce ne-am propus sunt foarte bune. În caz contrar, omul de rahat care a promis marea cu sarea, ne va lăsa cu buza umflată, pretextând cele mai puerile motive din care nu s-a implicat. Este important să știm care sunt resursele oamenilor de rahat, pentru a le folosi în sprijinul proiectului pe care îl avem de realizat, pentru a le folosi eficient și la capacitatea maximă. Chiar ținerea lor pe tușă devine un avantaj pentru că nu distrug și nici nu au motive să blocheze ceva prin simpla neexecutare de sarcini. Este incorect să dăm sarcini importante oamenilor de rahat, care nu sunt în stare să le ducă la bun sfârșit, găsind mii și mii de scuze din care n-au făcut ceea ce aveau de făcut, în care ei mai și cred. Ca manageri, niciodată nu vom merge la finanțatorii de programe sau la cei care sunt proprietarii obiectivului de realizat prin proiect să le spunem că nu am realizat obiectivul, înșirându-le mii de motive, spuse de unii oameni de rahat, pe care am făcut greșeala de a-i crede ce spun, din moment ce echipa și resursele au depins în exclusivitate de noi.

(29 martie 2018)

Oameni de nimic

Fiecare dintre noi am întâlnit de-a lungul timpului indivizi despre care am concluzionat:

- Sunt niște oameni de nimic.

Acum va trebui să detaliez ce înțeleg eu prin oameni de nimic. În mintea mea, un om de nimic este acela care:

• se prezintă altceva decât este el în realitate ca profesie;
• nu arată niciodată că este punctual;
• când stai de vorbă cu el, nu ascultă, ci gândește cum să te țepuiască;
• își bate copiii, nevasta și părinții;
• minte mai mult decât respiră;
• umblă tot timpul beat;
• promite orice pentru a fi pe placul oricui până l-a păcălit pe cel cu care relaționează;
• se răzbună numai și numai pe cine nu trebuie;
• lovește mâna care i-a dat p bucată de pâine;
• n-are mamă, n-are tată, când este vorba de a-și atinge scopurile sale mârșave;
• distruge totul în cale cu o bucurie nebună pentru un leu;
• se consideră tot timpul o victimă a altora deși ceea ce face rău îi aparține 100%.

Omul de nimic tot timpul se schimbă, asemeni cameleonului și reușește să inducă în eroare pe destul de mulți dintre cei care nu se informează cu cine au de-a face. Mai ales credulii cad în mrejele lui și el știe să stimuleze credulitatea, chiar și în cei care de regulă sunt cu picioarele pe pământ. Și eu am întâlnit mai mulți oameni de nimic, dar unul dintre el mi-a pus capac. Nu numai mie, ci multora în același timp. A lucrat după un plan diabolic, pus la punct cu talent și a lucrat cu minuțiozitate, stimulând nu credulitatea, ci încrederea. Când a ajuns cu cota de încredere foarte sus, a dat țeapa la  foarte mulți și a disărut ca măgarul în ceață. Unii s-au ținut de capul lui prin justiție, dar cum aceasta se mișcă foarte greu încă rezultatele nu au apărut și au trecut de atunci 4 ani, iar omul de nimic este bine merçi.

(07 septembrie 2016)

CNADNR, ce-o mai fi și asta, bre?

În imaginația noastră cea bogată avem plăcerea de a construi acronime lungi, alambicate, greu de memorat și uneori inutule. CNADNR înseamnă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.  În limba română când zicem pălărie de paie, atunci paiele reprezintă materia primă din care este făcută pălăria. Când zicem ciorbă de buetă, zicem clar că acolo în castron se găsesc și bucățele de burtă, ca să nu zic stomac.

O companie ar trebui să fie o organizație, adică o clădire, o organigramă și niște indivizi care așa cum zice denumirea este o construcție fantezistă, eronată, greoaie, imposibilă și brutală. Când zice cineva de autostrăzi, vedem că autostrăzile alea intră în clădire, stau alături de indivizi, sunt ca zidurile, componentă a companiei, ceea ce este total afls. La fel și cu drumurile. Mă întreb, pentru cultura mea cea generală, de ce cuvântul național apare de două ori într-o titulatură. Bag seamă că este vorba de o neatenție sau ceva asemănător.

Compania are în titulatură Națională ca și cum ar exista si Compania Sătescă,sau Compania Comunală. Denumirile pompoase dau bine chiar dacă în ele nu se face NIMIC sau aproape NIMIC. Cred că cel mai nimerit lucru care ar trebui făcut în clipa de față este:

- desființarea acestui mastodont cu picioare de lut;

- organizarea unei structuri foarte eficiente;

- lucru pe bază de contract limitat și pe obiectiv clar ca la marile teatre de operă ale lumii:

- stabilirea unei strategii unice și invariabile în raport cu ciclurile electorale;

- legarea salariilor de performanță per km;

- rapoarte prezentate la tv și salarii transparente;

- destructurări rapide în caz de nonperformanță cu penalizări.
Fără autostrăzi nu există civilizație. De la romani se știe acest adevăr crud și puternic. Cine nu învață din istorie, rămâne și sărac și prost.

Este normal ca CNADNR să nu mai fie vaca stearpă care este mulsă și care în găleată pune bani, iar din căni beau numai salariații. Vulgul își rupe mașinile prin hârtoape. Anunț important: s-a tăiat panglica la cei 2mm de autostradă de nicăieri, spre nicăieri. Aplauze!

(10 aprilie 2016)

Turism de nota 2(doi)

Lipsa unei strategii anționale în domeniul turismului își pune amptenta în mod foarte nasol aspra imaginii pe care omul de rând o are asupra aceea ce a mai ramas dintre frumusețile patriei noastre numită și fascinanta și eterna Românie după cum era un album care a scandalizat un popor, ca prim act de corupție dovedit.
Lipsa acestei stragegii se reflectă prin nenumăratele aspecte absolut neplăcute, devastatoare și mai ales scandaloase pe acre turistul le întâlnește
 la tot pasul.

Un oraș turistic unde nu este iluminat public
adecvat, unde vitrinele amintesc de un
 Ev Mediu întârzâiat, unde nu este lume la
 promenadă, arată că așa-zișii edili sunt
 mai degrabă corupți decât preocupați de
 urbea pe acre o păstoresc.
Nenumăratele sensuri giratorii și acolo unde
 sunt necesare, dar mai ales acolo unde nu
 se justifică este semnul corupției.
Grilajele ca de morminte de cimitir, care nu
 au nimic cu opere de artă urbane, dovedesc
 lăcomia tuturor părților, edili, producători
dar mai ales intermediari.
Faptul că nu există un magazin cu branduri dar există un lanț de localuri unde lumea practică jocyru la tot felul de automate, vine să puncteze situația jalnică în care se află o stațiune montană, care altcândva era înfloritoare.
Un oraș turistic există prin obiectivele sale de renume. Faptul că un monument de excepție NU este semnalizat în niciun fel arată că toți cei care ar trebui să se ocupe de a promova frumusețile și monumentele sunt atât de imbecili încât dacă nu pică nimic în buzunarele lor fără fund, nu văd nimic și nu sunt interesați de ce se întâmplă cu zona de unde sug în nesimțire bani, bani și iar bani.
Deci, pentru toate aventurile pe acre le-am trăit legate de a ajunge la un castel, de a parca o mașină, de a plăti bilete de intrare, de a mă orienta cât de cât și a mă bucura de ceea ce ar fi trebuit să mi se ofere, nota le care o dau la toți este 2(doi) cu indulgență.
Am auzit ca un primar al unui oraș de munte, stațiune este reținut la beciul domnesc. Nu-l mai urmează numeni?

(18 martie 2016)